Heartfulness – Calea inimii

Dacă am putea aborda meditația cu curiozitatea și inocența copilului, universul interior ni s-ar deschide de la sine. Într-o practică a meditației bazată pe inimă, explorăm și experimentăm cel mai simplu și mai pur aspect al existenței noastre: sufletul. Astfel, totul se leagă cât se poate de firesc.

Heartfulness ajută la simplificarea reacțiilor și la o existență îmbogățită și împlinită.

Heartfulness oferă posibilitatea de a vedea lumea altfel, dincolo de limitările propriilor blocaje; nu prin înlăturarea problemelor, nici prin ignorarea lor, ci prin transformarea noastră din interior.

Pe Calea Inimii explorăm și extindem conștiința; străbatem chiar dincolo de ea, pentru a descoperi adevăratul potențial. Sperăm să vă delecteze această carte și să vă folosească!

Niciodată nu știm ce ne rezervă viața și ce ne pregătește viitorul apropiat. Acest aspect e parte integrantă a misterului și frumuseții vieții. Am primit multe binecuvântări pe parcursul celor șase decenii petrecute aici, pe Pământ, iar una dintre ele s-a întâmplat pe când eram un adolescent ce studia medicina farmaceutică la Ahmedabad, India, în 1976. Mulțumită unuia dintre colegii mei apropiați, am descoperit meditația Heartfulness – Calea inimii, iar câteva luni mai târziu m-am aflat față-n față cu un om remarcabil, care a și devenit primul meu maestru și m-a îndrumat pe această cale. Numele său era Ram Chandra, iar noi îi spuneam Babuji.

Pentru mine, efectul primei meditații Heartfulness a fost atât de profund încât era evident că mi-am găsit direcția și temeiul în viață. Dar efectul întâlnirii cu Babuji a reprezentat mult mai mult decât atât – ceva atât de prețios și de subtil în esența sa încât desfide orice descriere. Universuri și dimensiuni s-au deschis în lumea mea interioară încă de pe atunci – iată doar unul dintre lucrurile care mi s-au întâmplat pe parcursul acestor ultime patru decenii. Și mai miraculoasă e bogăția calităților de zi cu zi, care s-au format cu ajutorul practicii Heartfulness – calități precum iubirea, acceptarea, smereniea, slujirea, compasiunea, empatia și un mai înalt țel în viață.

Totul începe cu simplul act al meditației. Nimic mai mult nu ni se cere în timp ce stăm așezați în liniște, închidem ochii și ne concentrăm asupra Sursei Divine din inimile noastre. Dacă putem aborda meditația cu curiozitatea și inocența copilului, universul interior ni se deschide de la sine. Într-o practică a meditației bazată pe inimă explorăm și experimentăm cel mai simplu și mai pur aspect al existenței noastre: sufletul. Astfel, totul se leagă cât se poate de firesc.

Practicile Heartfulness din această carte hrănesc sufletele, înlătură bălăriile și noroiul care le ascund, eliberând acea strălucire a inocenței și curiozității copilărești, care face viața cu adevărat semnificativă. În același timp, trebuie să trăim într-o lume a stresului citadin, de zi cu zi, cu salarizare și ipoteci, cariere și relații interumane. Practica Heartfulness ne ajută să ne simplificăm reacțiile și să ducem o existență îmbogățită și împlinită.

Dacă ai ști că există o cale practică prin care să depășești suferința și să urci într-un cer al speranței și împăcării de sine, te-ar interesa să încerci? E tocmai ceea ce oferă practica Heartfulness – nu prin înlăturarea problemelor, nici prin ignorarea lor, ci prin transformarea noastră din interior, astfel încât să vedem lumea altfel, dincolo de limitările propriilor stavile.

Introducere

În august 2015, pe când mă aflam în biroul de acasă din Chennai, India, soția mea a intrat cu telefonul meu în mână. 

− E Kamlesh, te sună din Europa, zise ea râzând. 

Se pare că fiica noastră, în vârstă de doi ani, a răspuns la telefon și au avut o vreme propria conversație, până când soția mea a remarcat acest lucru. Când am răspuns la telefon, mi-a spus: 

− Mi-ar plăcea să scrii o carte despre meditație. 

Am fost imediat de acord, dar am avut și o mica temere. Întrucât Kamlesh meditează de mai bine de patruzeci de ani și e un îndrumător spiritual pentru căutători din lumea întreagă, simțeam că el ar fi mult mai potrivit pentru a scrie o carte pe această temă. 

Când ne-am întâlnit, câteva săptămâni mai târziu, i-am spus: 

− Poate că mai degrabă tu ar trebui să scrii această carte.

A râs și a răspuns:

− O vom scrie împreună.

Pe parcursul a doi ani de zile am avut numeroase discuții ample în diverse locuri din India și Statele Unite. Heartfulness – Calea inimii transpune acele conversații.

Cu aproape douăzeci de ani în urmă, fascinația lecturii mi-a stârnit interesul pentru meditație. Încă din adolescență m-a atras tema spiritualității. Eram convins că dacă voi căuta suficient prin vasta bibliotecă a părinților mei, voi găsi niște lucrări obscure și ezoterice, iar din paginile lor vor ieși la lumină toate marile taine ale universului.

La început am dat peste textele Tao Te Ching, scrise de marele înțelept Lao Tzu, presupus întemeietor al sistemului. M-au fascinat prin simplitatea și înțelepciunea lor și au stârnit flacăra năzuinței spirituale în inima mea. Această lectură m-a condus către alte cărți. M-am avântat prin literatura budistă, taoistă, sufită, creștină, etc. I-am citit pe Aristotel și Augustin, pe Emerson și Epicur. Treptat, mi-am dat seama că, de-a lungul lecturilor mele, am învățat doar despre experiențele și ideile altora. Dar ale mele? Până în acest punct, toate cunoștințele mele erau abstracte. Mă familiarizasem cu atât de multe idei spirituale, însă doar la modul livresc. Dădusem peste atât de mulți termeni – luminare, satori, samadhi, iluminare. Trebuia să descopăr pe cont propriu ce semnifică toate aceste concepte și realizam că am nevoie de o abordare practică.

M-am lansat într-o cercetare febrilă a unor practici diverse. Am urmat cursuri de meditație, am încercat yoga, am studiat artele marțiale. Odată, am întâlnit un faimos Maestru Zen. Când s-a uitat la mine, abia am reușit să spun cu glas pierit: 

− Nu am mai întâlnit un maestru până acum.

− Dar îl vei întâlni! a răspuns el.

Pe atunci, practicam deja zilnic meditația. Cu toate acestea, nu am aflat împlinire în meditație. Era un adevărat chin – o încercare dificilă și obositoare. După câțiva ani de căutări, entuziasmul meu a început să pălească. În cele din urmă, am renunțat la căutarea mea, cu mâinile goale și cam dezamăgit.

În august 2002, pe când stăteam în fața unui magazin de cartier am întâlnit o necunoscută. În cursul discuției, am aflat că ea practică o formă de meditație cunoscută sub numele de Sahaj Marg (ceea ce în Hindi înseamnă „calea naturală”) și Heartfulness – Calea inimii. Îmi vorbea de parcă practica Heartfulness i-ar fi schimbat cu adevărat viața.

În pofida curiozității mele legate de acest nou tip de meditație, eram încă destul de sceptic. Devenisem, între timp, imun la diferite afirmații privind meditația. Propria mea experiență de meditație fusese diferită. M-am gândit că, probabil, nu eram făcut pentru meditație. În plus, bănuiam că adevărata cale poate că nici nu era atât de ușor de găsit. Mă întrebam dacă aflarea unui îndrumător capabil nu ar reclama o călătorie în inima Munților Himalaya sau până la vreun alt loc rupt de lume. Care sunt șansele să găsesc ceva autentic în răstimpul unei întâlniri întâmplătoare pe stradă? Dar ceva în sinea mea șoptea: „Se poate….”

Apoi, într-o dimineață însorită de septembrie, m-a sunat mama. Plângea. Sora mea mai mică tocmai avusese un accident de mașină. Își pierduse cunoștința și era în drum spre spital. Nu se știa dacă va supraviețui, iar eu eram în celălalt capătul al țării. Nu puteam face nimic. Pe la miezul nopții, sora mea s-a stins la vârsta de 16 ani.

Acestea sunt momentele când oamenii tind să caute un înțeles, spiritualitatea și speranța. Dar eu încercasem deja și rămăsesem neîmplinit. Cu toate acestea, am programat o întâlnire cu un instructor Heartfulness pe nume Brian Jones. Brian e artist profesionist. Ne-am întâlnit la atelierul său, care era tixtit de tablouri aflate în diferite stadii de finalizare. La cafea, am fost impresionat să aflu că toți instructorii Heartfulness sunt voluntari, că niciunul dintre ei nu acceptă vreo plată pentru serviciile lor. Apoi Brian m-a invitat într-o cameră alăturată pentru a medita, sau pentru a-mi oferi un „sitting”, cum l-a numit el. Mi-a indicat un scaun, iar el s-a așezat în fața mea. A explicat cum se meditează asupra inimii și mi-a spus că rolul său este pur și simplu de a medita alături de mine, iar acest lucru va înlesni propria-mi meditație. M-a rugat să închid ochii și a spus: „Începe, te rog”.

Ce a urmat e greu de explicat. Abia mult mai târziu am înțeles că am experimentat o licărire de samadhi – o stare de profund calm interior, în care aluneci dincolo de tine însuți, dincolo de aici și acum, dincolo de toate. Când a încheiat meditația, spunând „Asta-i tot”, m-am simțit de parcă m-ar fi fost smuls din eternitate.

În tăcere, am rămas în tihna post-meditativă, bucurându-ne de cumpănita-i frumusețe. În acel moment, am știut că trăisem ceva unic – ceva după care tânjisem întreaga viață. Nu știam ce era acel „ceva”, dar pentru prima oară de când mă știu, inima mea era plină de bucurie și împăcare. Aveam să aflu mai târziu că această experiență era provocată de ceva numit „transmisie yoghină”. 

Heartfulness este o abordare integrată, care constă din trei practici de bază: meditația, curățirea și rugăciunea. Aceste trei practici sunt susținute de transmisia yoghină, care reprezintă esența abordării Heartfulness și cheia pontențialului său transformator.

Prin meditație, accentul se mută dinspre complexitatea mentalului înspre simplitatea inimii. Totul pornește de la inimă. Când inima e împăcată, mintea se liniștește. Când inima e mulțumită, mintea dobândește înțelegere, claritate, înțelepciune. Adesea ne gândim că inima și mintea sunt două entități distincte, deseori aflate în conflict. În meditația Heartfulness folosim inima pentru a calma mentalul, aducându-le la unison. Cele două entități se unesc într-o comuniune meditativă, iar noi ne reîntregim.

Metoda curățirii ne eliberează de diversele tendințe mentale și emoționale care adeseori ne domină viața. Prin curățire ne purificăm inima prin eliminarea depunerilor interioare, a tendințelor grosiere și a dorințelor. Treptat, adevărata noastră fire iese la lumină.

În rugăciune, afirmăm legătura cu Sursa spirituală lăuntrică. Actul rugăciunii evoluează înspre o stare de rugăciune, care ne îndeamnă să ne unim cu acea Sursă. Rugăciunea creează o aspirație și o sete ce se transformă de la sine în meditație profundă.

Practica Heartfulness a apărut în India la începutul secolului al XX-lea. Fondatorul acesteia a fost un yoghin pe nume Ram Chandra, căruia i se spunea Lalaji. Încă de la început, Lalaji a optat pentru toleranță, acceptând căutători aparținând oricărui sistem religios și oricărei clase sociale, ceea ce pentru acele vremuri și în acele locuri era neobișnuit. El însuși era adâncit în studiul unor tradiții foarte diverse, pe care le-a sintetizat și înnoit, pentru a crea o cale ce putea servi unei omeniri tot mai angajate pe calea modernizării. Căutătorii actuali au numeroase responsabilități și nu sunt pregătiți să se dedice exclusiv aspirațiilor spirituale. Calea inimii propune o existență integrată, echilibrată, în care componentele vieții, spirituală și materială, pot coexista armonios.

Succesorul spiritual al lui Lalaji se numea tot Ram Chandra, dar era cunoscut drept Babuji; e cel care a perfecționat practica Heartfulness, aducând-o la forma ei actuală și călăuzind căutători din întreaga lume. Succesorul lui Babuji a fost Parthasarathi Rajagopalachari (Chariji), al treilea îndrumător al Căii inimii. Când Chariji a părăsit această lume, la 20 decembrie 2014, Kamlesh a devenit cel de-al patrulea îndrumător în descendența Heartfulness.

Am avut frecvent șansa să stau de vorbă cu Chariji, când m-am transferat cu serviciul în India, în 2008. Când l-am întâlnit pentru prima dată, mi-am amintit imediat ce spusese maestrul Zen cu câțiva ani înainte. Totuși, abia mai târziu aveam să înțeleg că „întâlnirea maestrului” e ceva ce se întâmplă mai degrabă în interior decât în afară.

Pe când locuiam în India l-am cunoscut și pe Kamlesh, care îmi era vecin și tatăl unuia dintre prietenii mei. Curând am dezvoltat un mare respect și multă afecțiune față de el. Era unul dintre cei mai autentici și pragmatici oameni pe care i-am cunoscut. Îmi amintesc o împrejurare în care fiul său a remarcat că unul dintre paznicii complexului nostru de apartamente părea mereu nefericit. „Poate îi va ajuta meditația”, i-a spus el tatălui său. Kamlesh a răspuns: „Acum, acel om are mai multă nevoie de pâine decât de Dumnezeu.”

Kamlesh s-a născut în 1956 în statul Gujarat din nord-vestul Indiei. A început practica Heartfulness în 1976, pe când era student la Facultatea de Farmacie. După absolvire, s-a mutat în Statele Unite, unde a lucrat ca farmacist la New York, continuându-și deopotrivă practica meditației. În 2011, Chariji l-a nominalizat formal succesorul său spiritual, ceea ce s-a și împlinit în trista zi a decesului lui Chariji. 

De atunci încoace, Kamlesh s-a dedicat cu totul responsabilităților spirituale, care includ coordonarea activităților Institutului Heartfulness și oferirea unui sprijin neîntrerupt căutătorilor din toate colțurile lumii. El respinge orice titulatură formală, dar mulți îi spun Daaji, ceea ce în limba Gujarati înseamnă „fratele mai mic al tatălui”.

Volumul Heartfulness – Calea inimii constă dintr-o serie de discuții deschise, între mine și Daaji, în care explorăm practica și principiile Heartfulness. În aceste convorbiri îi adresez lui Daaji numeroase întrebări. Unele sunt întrebări pe care mi le-am pus ca începător într-ale meditației. Altele sunt întrebări care mi-au fost frecvent adresate, în calitatea de instructor Heartfulness. În fine, altele sunt întrebări care mi s-au ivit spontan în minte în cursul discuțiilor noastre. 

Heartfulness – Calea inimii este alcătuită din trei părți.

Partea 1 examinează natura căutării spirituale și demistifică meditația și trasmisia yoghină.

Partea a 2-a prezintă practicile de bază ale sistemului Heartfulness:

meditația, curățirea și rugăciunea. Îmbină cunoștințele fundamentale cu instruirea practică. Fiecare capitol se încheie cu un ghid pas-cu-pas, oferind îndrumări cu privire la aceste practici simple.

Partea a 3-a e o discuție despre rolul nevăzut, dar vital, al maestrului, în susținerea căutării noastre interioare.

Heartfulness – Calea inimii e o invitație de a experimenta practica simplă care mie și altor practicanți Heartfulness din lumea întreagă ne-au transformat viața. Desigur, nicio carte, nicicând, nu ne poate transforma. O carte poate oferi înțelepciune, dar nu ne poate face înțelepți; ne poate oferi cunoaștere, dar nu ne poate ajuta să experimentăm adevărul acelei cunoașteri. Ceea ce oferă această carte e o metodă experimentală care a ajutat multora să descopere adevărul despre ei înșiși.

Putem căuta spiritualitatea în fel și fel de locuri, însă niciodată Sursa spirituală nu poate fi găsită în exterior. E o prezență care nu poate fi nicidecum înțeleasă, ci doar simțită. Când o simțim, inima este cea care o simte, pentru că inima e organul simțirii. A urma Calea inimii înseamnă să cauți esența aflată dincolo de forme; să cauți realitatea din spatele formelor; să te centrezi în miezul inimii tale și să afli acolo adevăratul sens și adevărata împlinire.

Mesajul lui Daaji pentru căutători e simplu și direct: experiența e mai presus de cunoaștere. Orice adevărat învățător o știe. Iată de ce atâtea lecții includ nu doar un modul teoretic, ci și unul practic. Daaji spune adeseori că dintr-o prelegere înveți principiile, dar abia în laborator experimentezi și obții experiența practică. Vă invit să faceți din inimă laborator, iar din practica Heartfulness propriul experiment. 

În orice experiment există persoana care îl pregătește, există un subiect asupra căruia se face experimentul și există un rezultat. În experimentul spiritual, toate aceste trei roluri ție îți revin. Tu ești cel care experimentează, tu ești subiectul experimentului și tot tu ești și rezultatul acestuia. Un astfel de experiment nu are, și nu va avea nicicând, nicio finalitate; e doar un proces continuu de descoperire. Aceasta e bucuria și splendoarea Căii inimii.

Joshua Pollock

Iunie 2018