Terapii Alternative - Energetica Viului - introducere în bioenergetică
Prefața cărții „Energetica viului”
Majoritatea autorilor de cărți sau de cursuri din domeniul științelor de graniță au căzut de acord că structura ființei umane este alcătuită din 7 corpuri. Avem un corp fizic, care reprezintă o haină, în interiorul căreia și peste care suprapuse își desfășoară activitatea alte 6 corpuri energetice, astfel ca asemenea ființă să poată viețui de sine stătător pe planeta Pământ, în deplină stare de sănătate.
Lucrarea Energetica Viului, al cărui autor este Michael Szellner, oferă o imagine completă a mecanismului de funcționare a ființei vii - de la celulă la organism, făcând o legătură holistică interdisciplinară, la domeniul de graniță, între științe ca fizica, biologia, filosofia și psihologia, astfel ca să putem înțelege cum ființa umană este condusă de o entitate ce evoluează spiritual, prin renașteri succesive pe planeta Pământ.
Structura cărții, organizată pe module, este alcatuită din două părți întrepătrunse: una teoretică și una aplicativă - cu sugestii pentru exerciții practice la sfârșitul fiecărui paragraf, astfel încât cititorii și cursanții să înțeleagă și să-și însușească cât mai bine principiile și mecanismele energeticii viului.
Apreciez în mod deosebit cartea redactată de domnul Michael Szellner, care dovedește că dispune de o bogată experiență didactică și cunoștințe deosebite în domeniul fenomenelor și terapiilor care au ca bază folosirea energiei universale și recomand cu căldură ca acest curs să stea la baza inițierilor în domeniul bioenergeticii.
cercetător științific fizician „Bebe” Vasile Stratulat
Fundația Radiant Kogaion, București, februarie 2007
Cuvânt înainte - pledoarie pentru o energetică integrare a viului
Este neîndoielnic faptul că timpul pentru recuperarea unor înțelesuri ascunse, a unor practici de armonizare umană pînă nu de mult considerate a fi „magice”, a început să se manifeste cu acuitate. Între altele, unor astfel de încercări de (re)valorizare teoretică și de control practic a energiilor „subtile” cu care ființa vie - umană, în primul rând - a fost înzestrată, i se subordonează eforturile unui grup de cercetători pasionați din cadrul ANATECOR, respectiv ai Asociației Naționale de Terapii Complementare din România, în rândul cărora - de peste un deceniu - sunt onorat să mă număr.
În acest context, am avut posibilitatea să îl cunosc pe fizicianul Michael Szellner și să îl prețuiesc pentru calitățile sale de lector ANATECOR, pe de o parte, pentru calitățile sale de cercetător științific, preocupat de evidențierea rațională a fenomenelor biofizice care stau la baza terapiilor complementare și ale medicinei alternative, pe de altă parte. În contextul unor atare eforturi, întotdeauna duse la bun sfîrșit cu o maximă responsabilitate, a fost realizată și lucrarea Energetica Viului, pe care autorul o oferă acum tuturor celor interesați de formarea profesională a adulților în calitate de terapeuți practicieni, mai întâi, publicului larg preocupat de înțelegerea misterelor vieții și ale sănătății umane, mai apoi.
Elementele de noutate pe care Michael Szellner le aduce în clarificarea acestui incitant și controversat subiect sunt desprinse din rezultatele actuale ale științei și tehnologiei de vîrf, cu ajutorul lor validându-se obiectivitatea unor fenomene bioenergetice insuficient cunoscute, corelarea lor inedită cu interpretările tradiționale ale vechii medicine chineze, ale spiritualității hinduse a Vedelor etc. Prin această inedită corelare se urmărește susținerea și promovarea, într-o manieră inedită, a prevederilor Organizației Mondiale a Sănătății cu privire la sistemele alternative de îngrijire a sănătății.
Tocmai prin urmărirea acestui scop lucrarea se înscrie pe linia unor temerare încercări de abordare holistică a fenomenelor bioenergetice, fenomene de care starea de sănătate umană este în bună măsură dependentă, preocupări inițiate încă din anii 1910 de biologul indian Jagadish Chandra Bose, continuate în anii 1970 de fizicianul austriac Fritjof Capra, reluate după 1980 de biologul britanic Rupert Sheldrake și sintetizate în ultimul deceniu al mileniului de inginerul american Gregg Braden, geolog si proiectant de sisteme informatice.
Asemenea integratoare preocupări științifice au fost inițiate și în Romania post-decembristă, îndeosebi prin utilizarea rezultatelor experimentale ale biofotonicii - știință recent inițiată de profesorul german Dr. Fritz-Albert Popp - la statuarea unei teorii (bio)fotonice a energiei-informației, la dezvoltarea teoriei „laserilor biologici”, a unei teorii coerente a câmpurilor ierahizate etc., în cadrul echipei de cercetare interdisciplinară a Institutului de Inventică din lași, pe care subsemnatul o coordonează. Corelarea rezultatelor teoretice și experimentale obținute prin studiul fenomenelor energo-informaționale, de emisie bioluminescentă specifice tuturor sistemelor vii, cu mecanismele biofiziologice specifice stărilor de sănătate umană pe care medicina alopată și complementară le ia în seamă, reprezintă o direcție extrem de fertilă, aflată în plină dezvoltare.
Tocmai unei atare corelații i se subordonează principial și lucrarea Energetica viului, pe care prin rândurile de față o recomand cu căldură tuturor celor interesați de descoperirea și valorificarea unor resurse bioenergetice latente, în măsură să contribuie la menținerea sau (re)dobîndirea stării de sănătate prin activarea lor cu mijloacele terapiilor complementare. Lucrarea se definește ca o pledoarie pentru medicină holistică, care - pe filiera tradiției traco-geto-dace, inclusiv - ar putea contribui decisiv la armonizarea trupului cu sufletul omenesc și, prin aceasta, la preîntîmpinarea efectelor negative ale unor evenimente cosmico-climatice și social-istorice majore, cu care omenirea deja a început să se confrunte.
Prof. dr. Traian D. Stănciulescu
Universitatea „Al. I. Cuza” & Institutul Național de Inventică din lași Membru al Academiei Regale pentru Terapii Complementare din Sri Lanka (India) Membru de onoare al Institutului Internațional de Comunicologie din Illinois (SUA) Președinte al AROSS (Asociația Română de Studii Semiotice) Vicepreședinte al ANATECOR (România), coordonator al activității de cercetare științifică în terapiile complementare martie 2007
Cum am ajuns să scriu această carte
Încă din perioada copilăriei am fost uneori confruntat cu fenomene ciudate, bune și rele, pentru care părinții și bunicii mei nu aveau răspunsuri pertinente: ba simțeam prezența unor ființe străine în încăperi închise - nevăzute de către adulți, ba mi-era rău după întâlniri cu vecini invidioși iar bunica sau mama îmi făceau descântece de alungare a deochiului (de altfel întotdeauna eficiente), ba reușeam să-mi uimesc părinții mângâind câini agresivi - evitați de proprii lor stăpâni - iar odată mi-am revenit după un înnec, la care am trăit o experiență de extracorporalizare. Apoi am ajuns să constat că aproape toți oamenii pe care îi cunoșteam știau să relateze asemenea trăiri, inexplicabile pentru nivelul de'cunoaștere unanim acceptat în societatea anilor 1960-1970, în plină „epocă de aur”.
Mai apoi, în adolescență, am constatat cu uimire că manualele școlare, îndeosebi cele de științele naturii - matematică, fizică, chimie și biologie, dar și cele de științe umaniste - istorie, geografie, filosofie, erau pline de adevăruri parțiale sau interpretări răstălmăcite, prezentate pe placul doctrinei comuniste a statului totalitar. Chiar și așa, pe lângă „indicațiile prețioase” ale primului om în stat, citate tot mereu pe parcursul manualelor, la fel de des se puteau regăsi relativ ușor indicii despre adevărata natură a lumii, mult mai complexă și subtilă decât viziunea simplistă, grosieră și polemică folosită la îndoctrinarea populației încă de pe băncile școlii.
Am fost uimit să constat că unii dintre profesorii mei din liceu și apoi de la facultate manifestau surprinzător o atitudine de curiozitate științifică și viziune didactică, îngemănate cu o admirabilă deschidere sufletească, dublate de un scepticism sănătos, de rigoare științifică și un bagaj vast de cunoștințe dintr-un spectru foarte larg al preocupărilor umane. Aceștia mi-au devenit mentori și exemple de conduită și de viață, așa cum ar trebui să fie orice dascăl, chiar dacă unora nu le-am mărturisit niciodată admirația mea. Astfel, la facultate am aflat că cele mai elementare fenomene fizice se supun unor legi care mai degrabă țin de spiritualitate și se exprimă prin instrumentele filosofiei, decât numai de legi matematice implacabile și rigide. Apoi am aflat că în unele situații poate fi dificil a se trasa bariere între regnurile mineral, vegetal și animal, în ciuda reprezentărilor simpliste și partinice, așa cum erau susținute de puterea politică și administrativă.
După finalizarea studiilor am ajuns să lucrez în învățământ, unde după revoluția din decembrie 1989 am fost confruntat cu o nouă provocare: reintroducerea studiului obligatoriu al religiei în școală, ba chiar în mai multe variante de cult. Această situație a generat imediat o nouă dilemă la care au fost supuși elevii mei: unii dintre dascălii de religie - sub protecția legislației - au combătut studiul științelor naturii, cu argumentarea dogmaticii bisericilor creștine - „crede și nu cerceta”, Ba chiar au îndemnat elevii să nu creadă cele predate la matematică, fizică, chimie și biologie, întrucât cunoașterea științifică nu ar proveni din învățăturile Bibliei. Controversele determinate de acestă confruntare de atitudini s-au transferat asupra părinților elevilor în cauză, care - în lipsa unui model de gândire și conduită unitar - au preferat să sfideze ambele părți iar eficiența învățării a scăzut drastic.
În urma acestor evoluții am simțit acut nevoia să-mi clarific credințele și să-mi aprofundez cunoștințele la granița dintre științele „exacte” și cele ale spiritualității, adică să-mi fac „ordine în propriul cap”. Așa am început să caut răspunsuri la întrebări pe care nici nu știam încă să le formulez inteligibil: am frecventat și am absolvit un număr mare de prelegeri, conferințe, seminarii și cursuri din întregul spectru al mișcărilor de spiritualitate. La unele am învățat lucruri noi, utile și plăcute, dar și aplicații despre „cum se poate face”; la altele am aflat o sumedenie de concepții inutile, adevăruri distorsionate sau neadevăruri, așa cum au fost însușite de către promotorii lor, din care am reținut „cum nu trebuie făcute lucrurile”. Le mulțumesc și unora și altora pentru tot ce mi-au oferit.
În fine, în perioada 2002-2003 am absolvit cursurile oferite de către Asociația Națională de Terapii Complementare din România, la care au participat mulți dintre cei care urmau să formeze corpul de lectori ai ANATECOR. M-au atras îndeosebi modulele de curs dedicate fundamentelor științifice ale terapiilor complementare. Le mulțumesc lectorilor care m-au ajutat să-mi clarific în sfârșit credințele și să-mi formez o viziune coerentă și unitară despre lume și viață, îndeosebi lui Emil Cojocariu (cursant și lector totodată) care a și predat modulul de energetica viului, chiar dacă axat numai pe viziunile orientale chineze și hinduse asupra fenomenelor energeticii vieții. Măiestria sa înnăscută în didactică și în sistematica noțiunilor, claritatea și credibilitatea cu care și-a argumentat prelegerile m-au fascinat profund, astfel încât capitolele din această lucrare dedicate viziunilor orientale se bazează în mare măsură pe notele de curs și discuțiile libere purtate la acest subiect.
După examenele de atestare ca terapeut și acreditare din partea autorităților am acceptat invitația asociației de a colabora la elaborarea unui manual unitar pentru cursurile de terapii complementare. Preocupările de redactare a modulelor atribuite cât și eforturile pentru elaborarea standardului ocupațional al terapeuților înaintat la CNFPA - Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților - mi-au deschis o nouă perspectivă, dar mi-au oferit și o nouă provocare, aceea de a preda ca și lector în educația adulților. Din toamna anului 2005 și până în prezent am preluat catedra de energetica viului la ANATECOR, pentru care am redactat și susținut în formă sistematizată suportul de curs de bioenergetică - cu ameliorări succesive bazate pe sugestiile și solicitările exprimate de cursanți.
Ultimii doi ani mi-au oferit ocazia de a strânge o documentație vastă despre acest subiect, condensată în forma unor module de sine stătătoare, suficiente pentru a publica această lucrare sub formă de carte. Prezenta versiune este mai amplă decât un simplu suport de curs, se adresează deopotrivă publicului larg cât și cititorilor interesați de formarea profesională în domeniul terapiilor complementare și al medicinei alternative, astfel că poate fi folosit cu succes drept manual extins dar și ca lucrare de referință în științele de graniță. Sper că lucrarea va oferi răspunsurile la întrebările formulate de căutătorii pasionați de adevăr și va constitui un prilej de apropiere a științelor abstracte de spiritualitate.
Michael Szellner Arad, aprilie 2007