Pentru comenzi mai mari de 200 lei, transportul prin Poșta Română este GRATUIT!
Comenzi telefonice de luni până vineri între orele 9-17 la nr. 0357.428.176 sau 0741.602.356

Aventura inimii

Nou -7% Aventura inimii

De când a fost publicat pentru prima dată, ca Principiile Sahaj Marg, volumul Ia, această colecție a oferit o introducere cuprinzătoare în spiritualitate, yoga și practica Sahaj Marg. Autorul împărtășește perspective asupra multor principii de bază și a problemelor de spiritualitate din viața modernă de zi cu zi. El explorează relația dintre spiritualitate, religie și știință; istoria practicii yoga, filozofia Vedică, originile Sahaj Marg; diferența dintre nevoi și dorințe în existența umană, importanța purificării și a regularizării minții prin practică; țelul spiritual, nevoia de un profesor spiritual și iubirea.

Meditația înseamnă să ne gândim continuu la un singur lucru sau, altfel spus, să păstrăm un singur gând în minte. Aceasta este meditația. E ceea ce ne învață Maestrul nostru, iar în India numim acest proces raja yoga, adică regele tuturor tipurilor de yoga.

Practicând acest fel de yoga, meditând constant la prezența Lui în inima noastră sub forma iluminării, vom deveni capabili, treptat, să ne întărim legătura cu divinitatea. Iată sistemul nostru de yoga, pe care noi îl numim Sahaj Marg sau calea naturală de realizare. Ne așezăm în meditație păstrând o stare de relaxare, de confort, gândindu-ne sau încercând să păstrăm în minte gândul că inima este iluminată din interior de prezența scânteii Divinității Supreme, care se află în noi. Asta este, pe scurt, învățătura dată de Maestrul meu și sper că va fi posibil pentru voi toți să o practicați și să obțineți beneficiile pe care le oferă.

Shri P. Rajagopalachari - Chariji

Fragmente

[...]

Iată ce te învață Maestrul meu: pentru început întoarce mintea către interior. Care este modul prin care poți realiza acest lucru? Așeză-te în meditație, pentru că doar în meditație ne îndreptăm mintea asupra noastră. Când spun asupra noastră, nu mă refer la sinele acesta (corpul, adică), ci la sinele interior. Facem acest lucru în sistemul nostru Sahaj Marg, pe care Maestrul meu l-a făcut să fie un sistem foarte simplu de meditație. Nu medităm asupra unor puncte fizice ale corpului; medităm asupra inimii. El a prescris meditația pe inimă, spunând că inima este locul în care se află viața. În acord cu toate religiile, inima este locul în care ființează Divinul. Și din punct de vedere fiziologic, din inimă pornește întreaga circulație și aici au loc toate celelalte fenomene. Dacă acest punct, cel mai important punct din sistemul uman, poate fi îmbogățit și purificat, el penetrează în tot restul sistemului uman, fără să țină cont de celelalte părți, cum ar fi capul, mușchii, picioarele și așa mai departe. Aceasta este curgerea radiantă din centru înspre exterior, din centru către întregul sistem, în timp ce în practicile tradiționale schimbările exterioare ce trebuie făcute sunt drastice, au loc peste noapte – te razi pe cap, îți pui roba galbenă, ții niște mărgele în mână și astfel devii yoghin!

[...]

Din nefericire, există sisteme care spun că este necesară o pregătire a minții, când de fapt meditația este cea care pregătește mintea. Meditația pregătește mintea, dar noi credem că prin asocierea cu activități cum ar fi actele caritabile, care presupun compasiune, iubire și devoțiune, noi pregătim mintea. Se întâmplă însă foarte des un lucru ciudat și anume că după ce faci aceste lucruri începi să le urăști. Dacă ți se spune să ai grijă de o persoană pe care nu știi să o îngrijești și totuși ești pus în situația aceasta, mă îndoiesc că măcar unul la o mie va ieși în final cu sufletul curat și purificat, așa cum pretind oamenii că fac. Dar când noi ne purificăm mintea și o curățăm de toate lucrurile bune și rele care nu sunt necesare, dispar lucrurile opuse, dvandvas ale existenței, așa cum le numim noi în hinduism – adică binele și răul, virtutea și viciul, cunoașterea și ignoranța; când mintea este eliberată de aceste atribute ale existenței zilnice, atunci ea nu mai cunoaște nici opusul. Nu mai cunoaște nici ce e bine, nici ce este rău. Știe imediat ce trebuie să facă și apoi se retrage în ea însăși.

Prin acest mod de exersare yoghină, putem să lucrăm fără atracție sau repulsie. Devenim capabili să existăm în afara iubirii sau a dorinței, a urii sau a conflictului. Pentru că suntem în comuniune cu ceea ce este în interiorul nostru, cu Principiul Suprem, doar această asociere devine valoroasă pentru noi, iar restul lumii încetează să mai aibă vreun sens. De aceea, toate tendințele, toate atributele, toate dorințele și tot ceea ce urâm sunt eliminate. Și, așa cum spune Maestrul meu, aceasta este adevărata renunțare. Nu cedând averea noastră, nu scriind cecuri pentru vreo misiune și cu asta gata. Aceasta nu este renunțare. Atunci când ne dezvoltăm prin creștere spirituală, renunțăm fără să ne dăm seama că renunțăm. Îmbogățindu-ne spiritual și apropiindu-ne tot mai mult de Divinul din noi, devenim tot mai dependenți de sinele nostru interior. Căutăm îndrumarea Lui, căutăm sfaturile Lui, ascultăm vocea Lui atunci când El ne vorbește; și pe măsură ce aceasta dependență de El crește și devine una cu Supremul, te supui. Este o supunere fără a te supune; este o renunțare fără a renunța, este adevărul pe care îl găsești fără a-l căuta. Toate aceste lucruri devin posibile prin simplul act al meditației.

Așa cum v-am spus, medităm asupra inimii, imaginându-ne că în interiorul ei, datorită prezenței Divinului, a Principiului Suprem, inima este iluminată. Inițial noi încercăm să păstrăm acest gând în meditație pentru cca 30 de minute. Închidem ochii și ne așezăm confortabil astfel încât corpul să nu interfereze cu mintea. Aceasta este tot ce ni se cere. Conform cu Patanjali însuși, postura este ceva ce este constant și confortabil. „Sthiram sukham asanam”, iată ce scrie Patanjali. Deci ne vom așeza așa cum stăm noi în mod normal, permițând corpului să se odihnească astfel încât mintea să își poată face treaba. Menține sau încearcă să menții gândul că inima este iluminată. Dacă apar alte gânduri – și în mod sigur vor apare, pentru că ele izvorăsc din interiorul nostru, nu sunt impuse din exterior, sunt propriile noastre gânduri care încearcă să iasă afară acum când mintea este preocupată de altceva – le vom lăsa să plece fără să le urmăm, ignorându-le. Este una din învățăturile importante ale Maestrului meu și anume acela că dacă nu urmezi gândurile, acestea nu au putere. Atenția este cea care le dă gândurilor putere asupra noastră. Astfel că, dacă în meditație nu dăm atenție acestor gânduri, le permitem să dispară. Aceasta este tehnica de meditație necesară pentru a practica.

Aduc acum în discuție rolul foarte important al Maestrului în meditația noastră. Au existat mulți maeștri și vor mai fi mulți alții. Dar cei mai mulți dintre ei ne învață doar teoria. Ne arată ce trebuie să facem și sprijinul lor se oprește aici. În India noi recunoaștem trei feluri de maeștri. Unul este comparat cu găina care face oul și trebuie să stea pe el pentru a-l cloci. În acest caz este necesar contactul fizic dintre maestru și discipol, altfel ei nu pot interacționa. Al doilea caz este cel al maestrului asemănat cu peștele, care își depune icrele în apă și apoi se tot învârte în jurul lor, ținând dușmanii departe. Adică există un contact vizual. Fără a avea cel puțin un contact vizual, maestrul nu poate interacționa cu discipolii săi. Al treilea și cel mai avansat maestru este cel asemenea unei broaște țestoase care se duce pe mal, își depune ouăle într-o groapă nu foarte adâncă, o acoperă cu nisip, pleacă înapoi în râu și are mental grijă de ele– prin transmisie sau oricum vreți să numiți fenomenul. Astfel că noi recunoaștem trei tipuri de maeștri: găină, pește și țestoasă. Voi decideți în ce categorie se încadrează un anumit maestru.

[...]

Suntem instruiți să stăm și să medităm timp de aproximativ o oră dimineața. Adeseori suntem întrebați cu privire la această meditație: „Nu putem să ne concentrăm. Ce trebuie să facem?” Maestrul meu a clarificat acest lucru, arătând că meditația este procesul, iar rezultatul este concentrarea. Această concentrare nu are mare valoare în sine pentru dezvoltarea noastră, pentru că ea înseamnă doar folosirea unei puteri, iar puterea în sine nu te face să evoluezi. Dar are un mare avantaj în viața zilnică pentru că prin meditație, atunci când putem să facem ca mintea să se concentreze, putem să eliminăm gândurile de care nu avem nevoie sau pe care nu dorim să le primim. Aici mă refer la una dintre cele mai importante învățături ale Maestrului meu. Atunci când avem gânduri, atenția noastră, puterea atenției noastre este cea care dă putere gândului. Un gând în sine nu are putere. Atenția pe care i-o acordăm este cea care îi dă gândului puterea ei. Prin meditație, atunci când suntem capabili să excludem astfel de gânduri fără a lupta cu ele, fără a participa la ele, mintea atinge o stare – o stare a existenței, o stare a ființei – unde poate exista doar un singur gând la un moment dat. Astfel, procesul meditației ne dă capacitatea de a ne concentra sau de a face ca mintea să intre într-o stare de concentrare, pe care noi în India o numim concentrare asupra unui singur punct.

Meditația trebuie întotdeauna să aibă un scop, deoarece totul are un scop. Chiar fără să vorbim de yoga, noi medităm aproape întotdeauna la câte ceva. Când vrem să ajungem la un standard de viață mai înalt sau atunci când urmărim cu îndârjire o slujbă mai bună, ne gândim încontinuu la acest lucru. O spun pentru că definiția corectă a meditației este să te gândești continuu la ceva. Când vorbim despre yoga nu prea știm ce înseamnă meditația cu adevărat. Singurul fel în care meditația yoghină diferă de meditația normală constă în țelul acestei meditații, în scopul meditației. De aceea trebuie să medităm cu un scop în minte, iar atunci când vorbim despre yoga scopul este evoluția sau împlinirea vieții umane în cele mai bune condiții.

Maestrul meu spunea adesea că ne naștem ca ființe umane, dar mulți dintre noi mor ca animale. Eu însumi am fost șocat când prima dată l-am auzit afirmând acest lucru. Așa că nu voi fi surprins dacă și voi sunteți acum șocați. Dar când vom înțelege psihologia din spatele sistemului Sahaj Marg, noi înșine vom aprecia că nu putem face nicio alegere în această problemă, pentru că existența noastră din trecut, impresiile existenței noastre din trecut sunt clar definite și reprezintă forțele care ne direcționează această viață. Dacă nu găsim o putere în afara noastră pentru a eradica aceste impresii ale trecutului, vom continua să fim împinși în aceeași direcție pe care am urmat-o și în trecut. Spun acest lucru deoarece foarte des suntem întrebați: „De ce este nevoie de un Maestru?” Este clar că fără ajutorul unei forțe exterioare – puteți să o numiți maestru sau guru sau oricum altcumva doriți – eliminarea poverii trecutului nu este posibilă doar prin propriile noastre eforturi. Prin urmare, oricât de bine intenționați am fi, acțiunile noastre de acum și din viitor sunt doar o suprastructură pusă pe fundația trecutului. Acesta este motivul cel mai important pentru care toate sistemele yoghine, toate sistemele mistice au specificat necesitatea de a avea un maestru care să ne ajute. Iată o descriere scurtă a sistemului yoghin pe care l-am adoptat și a nevoii de a avea un maestru.

[...]

Cei mai mulți dintre voi ați citit ceva filosofie. Vă amintiți etica kantiană privind dilema dacă un anumit lucru ar trebui făcut sau nu. Kant spune că atunci când aveți dubii să universalizați activitatea propusă. Dacă toți oamenii din lume ar face-o, ar fi bine pentru omenire? Dacă da, atunci să o faci, dacă nu, nu! De ce fac acum această introducere, arătând abordarea noastră, făcută pas cu pas de Maestru? Este pentru a vă arăta că învățăturile sale nu s-au schimbat de-a lungul anilor. Dacă studiați cu atenție învățăturile Maestrului, toate aceste aspecte sunt deja în cărțile, articolele, discursurile și mesajele sale. Singurul lucru pe care îl face acum este să schimbe accentul de la un nivel inferior la niveluri mai înalte. Acest fapt mă bucură foarte mult. Sunt, de asemenea, foarte mândru pentru că asta arată că aici, în Europa, evoluăm la un nivel la care poate să ne dea învățăturile sale mai înalte, pe care le-a trecut sub tăcere până acum. Este un semn de evoluție, de evoluția noastră, când ni se cer mai multe, când ni se impune mai multă disciplină, când se așteaptă mai mult de la noi ca și indivizi, ca indivizi Sahaj Marg, dacă pot folosi acest termen! Este doar un semn că el vede în noi acea evoluție care îi permite acum să ceară aceste lucruri de la noi.

Un tată nu cere bani de la copilul său mic! La urma urmei, tatăl este cel care plătește pentru hrana, îmbrăcămintea și educația copilului. Dar când fiul începe să câștige el însuși și tatăl îi cere niște bani, acest lucru ar putea să nu-i placă fiului. El poate spune: „Ei bine! Bătrânul nu mi-a cerut bani până acum. Dintr-o dată, o face!" Fiului pot să nu-i placă asemenea cereri ale tatălui său, așa cum se întâmplă cu majoritatea fiilor! Dar tatăl îi cere tocmai pentru că este acum sigur că fiul său a ajuns într-un stadiu în care poate da ce i se cere.

Tatăl nostru cere aici mai multe lucruri de la fiii lui. O astfel de cerință nu este o obligație impusă asupra noastră. Vă rog să înțelegeți acest lucru foarte clar. Nu sunt obligații, nu sunt reglementări, nu sunt restricții ale libertății noastre. Dar acestea sunt lucruri pe care un tată spiritual are dreptul să le ceară de la cei pe care îi consideră copiii săi ajunși tineri adulți. Și sunt sigur că această tendință de a se aștepta tot mai mult de la noi va crește în anii următori.În mesajul său cel mai recent de la Delhi, el a subliniat că a lucrat singur, fără nici un ajutor, de când a început munca sa spirituală. Auzim un strigăt de durere în inima lui, că nu există nimeni care să fi evoluat la un nivel la care să îl poată ajuta în munca sa.

Nu este un lucru lipsit de înțelepciune sau neobișnuit ca el să se aștepte ca fiecare dintre noi să se ridice la nivelul lui. La urma urmei, aceasta este lucrarea lui. Mulți dintre voi sunteți profesori. Doar nu vă așteptați ca un singur copil din clasa voastră să treacă examenele! Ne-ar fi rușine cu un asemenea de profesor. Mai mult decât atât, ar trebui să ne fie rușine de o astfel de școală, iar autorităților școlare ar trebui să le fie rușine de un astfel de profesor, nu-i așa? Prin urmare, profesorul are dreptul să solicite fiecărui elev din clasă să se ridice la nivelul așteptărilor pe care le au consiliile de educație, pentru care predă profesorul și, până la urmă, pentru care elevul însuși s-a înscris la școală.

[...]

Spune-ți opinia

Notă: Codul HTML este citit ca și text!
    Rău           Bun

  • 27,00 LEI
  • 25,00 LEI

Etichete: Hrană, pentru, suflet, Hrană pentru suflet, aventura inimii