Mulți dintre noi percep tarotul ca o formulă universală microcosmică aptă să explice fenomenele din Univers, să interpreteze sensul existenței și chiar să ilustreze drumul omului spre propria sa desăvârșire.

TAROTUL DE MARSILIA

GEORG GOTTLOB

Piatnik – Viena

TRADIȚIA TAROTULUI ȘI CĂRȚILE DE TAROT DE LA PIATNIK

CELE 22 DE ARCANE MAJORE DIN TAROT

Tarotul constă într-o serie de cărți pictografice care au dat naștere jocului de tarot, așa cum este cunoscut în prezent.

În Europa, cărțile de tarot se pare că au apărut în cursul secolului al XIV-lea, în Italia și în Franța. Există însă teorii potrivit cărora tarotul ar fi apărut de fapt în Egiptul antic, de unde și-a urmat cursul spre a cuceri lumea. În multe țări din Orient, pornind din Egipt, spre India și până în China, se pot întâlni multe astfel de imagini figurative asemănătoare figurilor din tarot; țiganii au și ei cărți de acest fel, ceea ce ar explica răspândirea lor în Asia și Europa.

Geneza cărților de tarot e la fel de dificil să se dovedească științific pe cât este să se stabilească originea numelui de tarot. Unii savanți sunt de părere că acesta e de sorginte franceză, însă Gustav Meyrinck, în cartea sa Golem, e de părere că „aroc sau tarot are același sens ca ebraicul «Torah» (lege) sau că numele poate avea legătură cu cuvântul egiptean antic «Taruth» (cel care e consultat) ori că ar putea deriva de la cuvântul «Tarisk» din limba zendă antică, în care înseamnă «eu cer răspunsul»”.

Cărțile de tarot sunt folosite atât pentru joc, cât și, cel mai ades, la „prezicerea viitorului”. Un pachet conține 78 de cărți: 22 de arcane majore (sau mari mistere), ce sunt folosite ca atuuri în jocul de tarot, și 56 de arcane minore (sau mici mistere). Arcanele minore sunt similare cărților de joc moderne, fiind împărțite în patru suite: Spade, Bâte, Cupe și Monede (echivalente cu cele de pică, treflă, cupă și caro), fiecare suită însumând paisprezece cărți. În tarot, arcanele minore joacă însă un rol mai mic și se spune că ele au apărut la mult timp după arcanele majore.

SEMNIFICAȚIA MISTICĂ A TAROTULUI

Cele 22 de arcane majore au făcut mereu obiectul unor reflecții mistice. Magicienii și adepții ermetismului le foloseau cu precădere. Mulți dintre ei percepeau în tarot o formulă universală microcosmică aptă să explice fenomenele din Univers și chiar să interpreteze sensul existenței. De bună seamă că înțelegerea acestei formule implica o dedicare și o reflectare pe măsură asupra fiecărei cărți.

Unii mistici sunt de părere că tarotul e un fel de scriptură sau de limbă timpurie similară exprimărilor extatice întâlnite în Biblie. Aceste teorii abordează caracterul psihologic al tarotului. O direcție similară au urmat-o cercetările cabalistului francez Éliphas Lévi și ale peruchierului „iluminat” Etteila d’Odoucet, la mijlocul secolului al XIX-lea, cei doi stabilind existența unor legături între tarot și alfabetul ebraic, fiecărei litere ebraice din cele 22 corespunzându-i una dintre cele 22 de arcane majore. Această afirmație nu e lipsită de temei, întrucât concordă cu alte teorii despre originea tarotului. Legătura cu alfabetul ebraic poate indica un fel de asociere a cărților de Tarot cu o artă a literelor cabaliste și a numerelor mistice. Poate că doctrina secretă ebraică a cabalei ne-ar putea da unele îndrumări privind semnificația arcanelor majore.

Cartea principală a cabalei, Zoharul (însemnând strălucire), tratează, printre altele, diferitele atribute ale literelor ebraice din care se poate să fi derivat semnificația cărților de tarot. Potrivit unei presupuneri mai îndrăznețe, tarotul ar face parte din știința cabalei. Se cunosc foarte puține lucruri despre utilizarea cărților de tarot în cadrul unor ritualuri magice speculative.

Se spune că tarotul are legătură și cu astrologia: în secolul al XIX-lea, un „creștin” francez a corelat cărțile de tarot cu semnele zodiacale și cu planetele sistemului solar. Unii reprezentanți ai învățăturilor ezoterice moderne, cum ar fi Franz Bardon și Elisabeth Haich, au identificat în arcanele majore diferitele etape ale inițierii mistice. Ele pot reprezenta niște jaloane pe calea de a deveni un adept, fiecare arcana majoră corespunzând cu exactitate unei stări de conștiință. Prin urmare, e posibil ca tarotul să ilustreze drumul omului spre propria sa desăvârșire.

IMPORTANȚA PSIHOLOGICĂ A TAROTULUI

Cuvântului „desăvârșire” folosit mai înainte nu trebuie să-i fie atribuit vreun caracter mistic, căci, potrivit psihologiei profunzimii, desăvârșirea omului înseamnă găsirea drumului spre propriul lui sine, dat fiind faptul că omul nu prea se cunoaște pe sine însuși.

Sigmund Freud a arătat că psihicul îi este necunoscut în mare măsură omului: conștiința reprezintă doar o mică insulă din oceanul vast al inconștientului, fiind guvernată de acesta din urmă. Psihologul elvețian C. G. Jung a stabilit că „inconștientul” e guvernat de un nucleu „care e același la toate ființele umane, inconștientul colectiv”. Acesta constă în niște prototipuri, denumite arhetipuri, care influențează puternic comportamentul și imaginația omului. Desăvârșirea poate fi atinsă prin accesarea de către conștient a inconștientului – mai întâi a inconștientului colectiv, de care ființele umane obișnuite nu sunt conștiente –, în felul acesta omul ajungând să îl perceapă și să se familiarizeze cu el. C. Jung denumește acest fenomen proces de individualizare.

Cele 22 de arcane majore din tarot ilustrează întreg procesul de individualizare, pe etape. Începând de la prima arcana majoră (Magicianul) și până la a douăzeci și una (Lumea), ele simbolizează în ansamblu dispoziția omului ce se îndreaptă spre starea de individualizare. Unele arcane ilustrează cu fidelitate anumite arhetipuri (mai multe detalii vor fi oferite la descrierea lor). Acest fapt minunat are o explicație simplă: cel care a inventat tarotul, fie el egiptean sau european, a conceput aceste arcane, cel mai probabil, în cursul propriului său proces de individualizare, ca să-și fixeze într-un stil plastic calea care să-l conducă la propriul lui sine. Simbolismul arhetipal al arcanelor explică totodată popularitatea de care se bucură în rândul multor oameni.

În ceea ce privește locul arcanei 0, Nebunul, părerile sunt împărțite. În opinia unora, ea ar trebui să fie simultan prima și ultima (rezultând astfel un cerc al arcanelor din Tarot), întrucât omul pornește în procesul de individualizare în calitate de nebun, iar la atingerea desăvârșirii ajunge din nou în poziția de nebun, în fața sa deschizându-se o nouă etapă, pe o treaptă mai înaltă, din dezvoltarea lui continuă.

Pe de altă parte, cărțile de tarot nu sunt doar o ilustrare a procesului de individualizare, ci pot fi folosite și pentru a ne ajuta să ne descoperim pe noi înșine. Meditând asupra arcanelor majore se pot conștientiza chestiuni necunoscute, avansând astfel pe calea realizării de sine. Pe lângă toate aceste considerații, cărțile de tarot aduc odihnă și relaxare după agitația vieții de toate zilele, conducându-ne pentru scurt timp într-o lume a culorilor și imaginației.

DIVINAȚIE PRIN INTERMEDIUL CĂRȚILOR DE TAROT

Tarotul și soarta sunt adesea legate între ele. În cartea sa Doctrina secretă, teozoafa H. P. Blavatsky face aluzie la faptul că simbolul tarotului era cunoscut și în Egiptul antic ca făcând parte din „Roata norocului” (ilustrată pe arcana majoră X), fiind folosit în scopuri divinatorii. Deși afirmația nu se poate verifica cu mare ușurință, un lucru e totuși cert: țiganii au folosit și folosesc în continuare cărțile de tarot ca să prezică viitorul. În secolul al XIX-lea, obiceiul lor a dat naștere, în Paris, practicii de explorare a viitorului cu ajutorul acestor cărți. Renumitele ghicitoare sau „cartomanciene” din Paris își câștigau existența folosind în principal și cărțile de tarot.

În zilele noastre, atunci când cineva cumpără cărți de tarot, o face aproape întotdeauna în scop divinatoriu. Cu toate acestea, mulți ezoteriști sunt de părere că prezicerea viitorului e străină de scopul tarotului, însemnând, în principiu, o degradare a ceea ce înseamnă el. Atitudinea față de prevestirea viitorului privește pe fiecare om în parte, dar trebuie subliniat faptul că, atunci când se etalează și se interpretează cărțile, nu trebuie respectate reguli sau ritualuri stricte. Dimpotrivă, simplul fapt de a privi cu atenție cărțile conduce la idei și înțelegeri spontane și intuitive.

Semnificațiile pentru prezicerea viitorului sunt date pentru fiecare arcana în parte, fiind în acord cu cele stabilite de Etteila.