Dezvoltare Personală - Iluzii - Aventurile unui Mesia reticent

Detalii din cartea „Iluzii - Aventurile unui Mesia reticent”

Richard Bach, pilot experimentat de avioane, te poartă prin intermediul acestei cărți într-o călătorie printre nori, acolo unde numai păsările și îngerii ajung, și îți arată calea către adevărata libertate: aceea a eliberării de limitele pe care singur ți le impui de fiecare dată când spui nu știu, nu pot.

Citind cartea, înveți că oamenii nu au nevoie de avioane ca să zboare, că și cei mai negri nori își dovedesc rostul atunci când ne ridicăm deasupra lor și faptul că un Mesia poate fi găsit în cele mai neobișnuite locuri: într-un oraș, pe o autostradă, dar mai ales în interiorul nostru.

Menirea ta adevărată este această călătorie, această aventură în care trebuie să rămâi mereu tu însuți calm, pur și curat.

Fragmente din cartea „Iluzii - Aventurile unui Mesia reticent”

- Încă de când s-a născut, fata a fost speriată de moarte de înălțimi. Acestea o îngrozesc mai presus de orice. Nu este dispusă să urce nici măcar într-un copac, așa cum fac copiii de vârsta ei. Nu s-ar urca pe o scară nici dacă ar veni Potopul și nu ar avea de ales. Se pricepe de minune la motoare, se descurcă bine cu animalele, dar nu poate suporta înălțimile! Și totuși, uite-o acum, sus pe cer!

A continuat să povestească, amintindu-și de alți piloți care vindeau curse aeriene, la fel ca noi, veniți din Galesburg sau Manmouth cu biplane la fel ca ale noastre, cu care făceau însă tot felul de cascadorii.

Am privit cerul și am văzut cum Travel Air-ul devenea din ce în ce mai mare în timp ce se apropia de noi, coborând mai abrupt decât mi-aș fi permis eu dacă aș fi fost însoțit de o fetiță ce se temea de înălțimi. Aterizarea a fost de-a dreptul spectaculoasă. Donald Shimoda trebuie să fi zburat mult timp ca să manevreze un Travel Air în acest fel.

Avionul s-a oprit în apropierea noastră, iar elicea a încetat să se mai rotească într-o manieră extrem de silențioasă. L-am examinat curios. Nu exista nici măcar o singură insectă strivită și lipită pe el.

Am sărit imediat să ofer o mână de ajutor. I-am des¬făcut fetiței centura de siguranță, am ridicat carlinga și am deschis ușița avionului, arătându-i fetei unde să își pună piciorul.

- Ţi-a plăcut? am întrebat-o.

Nu m-a luat în seamă. [...]

- Nu fac decât să-ți arăt ce va învăța toată lumea să facă mai devreme sau mai târziu.

- Bine, dar...

- Privește. Apa poate fi solidă - și-a ridicat piciorul și a izbit apa. Sunetul era cel produs de piele pe piatră - sau nu. A lovit din nou apa, iar aceasta ne-a împroșcat pe amândoi. Înțelegi ce se întâmplă? încearcă și tu.

Cât de repede ne obișnuim cu miracolele! în mai puțin de un minut am început să cred că mersul pe apă este posibil, ba chiar natural... și ce-i cu asta?

- Bine, dar dacă apa este solidă în momentul de față, cum o mai putem bea?

- La fel cum putem merge pe ea, Richard. Apa nu este nici solidă, nici lichidă. Tu și cu mine suntem cei care decidem cum este ea. Dacă vrei ca apa să fie lichidă, gândește-te la ea ca la un lichid, acționează ca și cum ar fi un lichid, bea-o. Dacă vrei să fie ca aerul, acționează ca și cum ar fi la fel ca aerul, respir-o. Haide, încearcă.

O fi ceva legat de prezența unui suflet avansat, m-am gândit. Poate că astfel de lucruri se pot întâmpla numai pe o anumită rază în jurul lui...

Am îngenuncheat la suprafața apei și mi-am scufundat căușul palmei în ea. Apa era lichidă. Mi-am băgat apoi nasul în apă și am tras puternic pe nări, având încredere că pot. Părea un fel de oxigen lichid cald și nu m-a înecat deloc. M-am ridicat și l-am privit întrebător, așteptându-mă să îmi citească gândurile.

- Vorbește, mi-a spus el.

- De ce trebuie să vorbesc?

- Pentru că poți exprima mult mai precis ceea ce dorești să spui atunci când rostești cuvintele. [...]

- Dacă ai imaginație cât o sămânță de susan, mi-a spus, luând o sămânță și punând-o chiar în mijlocul mesei de-abia curățate, absolut orice devine posibil pentru tine. M-am uitat la sămânța de susan, iar apoi la el.

- Tare mi-ar plăcea ca voi, Mesia ăștia, să vă puneți odată de acord. Eu credeam că am nevoie de credință cât un bob de muștar când simt că toată lumea este împotriva mea.

- Greșit. Acum câteva mii de ani oamenii nu aveau un cuvânt pentru imaginație, așa că maeștrii din vremea aceea au folosit cuvântul „credință”, considerându-l cel mai potrivit pentru ceea ce doreau să le transmită adepților lor. În plus, nu aveau semințe de susan!

Știam sigur că aveau semințe de susan, dar am lăsat să treacă de la mine această minciunică.

- Deci, trebuie să îmi folosesc imaginația ca să se producă această magnetizare? Să îmi imaginez o superbă domniță mistică, plină de înțelepciune și de iubire, care apare pe câmpul din Tarragon Illinois? Nu mi-e greu să fac asta, dar mă tem că toată povestea va rămâne la stadiul de imaginație.

Și-a ridicat disperat ochii către cer, simbolizat pe moment de tavanul și de neoanele reci ale restaurantului Em and Edna's Cafe.

- La stadiul de imaginație?!! Sigur că va rămâne la stadiul de imaginație! întreaga lume este produsul imaginației tale, îți mai amintești? Toate experiențele tale sunt atrase de gândurile tale. Omul este ceea ce gândește. De ce te temi nu scapi. „Atrage bogăția în viața ta prin gândurile tale: folosirea vizualizării creatoare pentru distracție și profit.” [...]