Medium Medical - ediție adăugită și revizuită

• Prefață xv
• Introducere xix
• Partea I: CUM A ÎNCEPUT TOTUL
• CAPITOLUL 1 Originile mediumului medical 3
• CAPITOLUL 2 Adevărul despre bolile misterioase 33
• Partea a II-a: EPIDEMIA ASCUNSĂ
• CAPITOLUL 3 Virusul Epstein-Barr, sindromul oboselii cronice și fibromialgia 51
• CAPITOLUL 4 Scleroza multiplă 81
• CAPITOLUL 5 Artrita reumatoidă 91
• CAPITOLUL 6 Hipotiroidia și tiroidita Hashimoto 103
• Partea a III-a: SECRETELE DIN SPATELE ALTOR BOLI MISTERIOASE
• CAPITOLUL 7 Diabetul de tip 2 și hipoglicemia 119
• CAPITOLUL 8 Oboseala glandelor suprarenale 135
• CAPITOLUL 9 Candida 151
• CAPITOLUL 10 Migrenele 163
• CAPITOLUL 11 Zona Zoster – adevărata cauză a colitei, afecțiunilor încheieturii temporo-mandibulare, neuropatiei diabetice și a altor boli 179
• CAPITOLUL 12 Tulburarea deficitului de atenție / hiperactivității și autismul 197
• CAPITOLUL 13 Sindromul stresului post-traumatic 215
• CAPITOLUL 14 Depresia 235
• CAPITOLUL 15 Sindromul premenstrual și menopauza 251
• CAPITOLUL 16 Boala Lyme (boala mușcăturii de căpușă sau borrelioza) 273
• Partea a IV-a: CUM TE POțI VINDECA ÎN SFÂRȘIT
• CAPITOLUL 17 Sănătatea intestinelor 307
• CAPITOLUL 18 Eliberarea creierului și corpului de toxine 339
• CAPITOLUL 19 Ce nu trebuie să mănânci 363
• CAPITOLUL 20 Teama de fructe 377
• CAPITOLUL 21 Cura de purificare și vindecare de 28 de zile 397
• CAPITOLUL 22 Meditații și tehnici pentru vindecarea sufletului 411
• CAPITOLUL 23 Îngerii esențiali 429
• Cuvânt de încheiere: Cultivă-ți credința 447
• Mulțumiri 450
• Despre autor 452

Cum te poți vindeca în sfârșit

Capitolul 17

Sănătatea intestinelor

Nimeni nu pare să știe foarte exact ce se întâmplă atunci când un aliment ajunge în stomac. Sistemul digestiv reprezintă un miracol și un fenomen care depășește imaginația oamenilor. Chiar ținând cont de cunoașterea medicală curentă a manierei în care funcționează anumite părți ale sale, sistemul digestiv continuă să rămână un mare mister.

Toată lumea știe că după ce mușcăm dintr-un aliment, mestecăm îmbucătura și o înghițim, aceasta ajunge în tractul gastrointestinal, care o descompune, iar sângele absoarbe substanțele nutritive, în timp ce fibrele și celelalte deșeuri sunt evacuate. Atunci când acest proces nu funcționează foarte corect, ne doare stomacul, suferim de un disconfort intestinal sau mai rău.

Simplul fapt că știința medicală a descoperit enzimele digestive nu înseamnă însă că ea a ajuns să înțeleagă plenar procesul digestiv. Atunci când vine vorba de ceea ce mâncăm și de maniera în care organismul nostru procesează hrana pe care o consumăm, știința medicală este incapabilă să înțeleagă diferența dinte Jack Spintecătorul și Moș Crăciun.

Digestia este partea cea mai puțin cunoscută a fiziologiei umane. Deși oamenii de știință pretind că totul este clar și că au înțeles ce se întâmplă, ea rămâne elementul cel mai enigmatic al manierei de operare a organismului nostru.

Spre deosebire de alte boli, despre care îți pot preciza că în câteva decenii cercetările vor face descoperirile necesare pentru tratamentul lor corect (tratament care este deja descris în această carte), starea de sănătate a intestinelor este o cu totul altă poveste. Este posibil ca mecanismele secrete ale digestiei să nu fie descoperite niciodată de către comunitățile medicale de pe acest pământ, ceea ce face ca acest capitol să fie absolut esențial.

Intestinele reprezintă un element cheie al stării tale de sănătate. De aceea, îngrijirea lor corectă este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a-ți începe călătoria vindecătoare din interior către exterior.

Sistemul digestiv include stomacul, intestinul subțire, intestinul gros (care include la rândul lui colonul), ficatul și vezica biliară. El este responsabil pentru absorbția substanțelor nutritive din alimentele pe care le consumi, pentru evacuarea corectă a deșeurilor și pentru menținerea unui sistem imunitar puternic.

Deși este absolut fundamental pentru îndeplinirea acestor funcții de zi cu zi, sistemul digestiv deține o forță vitală personală. Alimentele nu sunt digerate exclusiv prin procesul fizic al descompunerii lor chimice (deși nici acesta nu este înțeles pe deplin de cercetarea științifică); există inclusiv factori spirituali și metafizici implicați în procesul digestiei. Așa se explică de ce ființele iluminate de pe această planetă aplică anumite tehnici alimentare cum ar fi mestecarea lentă și profundă; mâncatul lucid, cu mintea focalizată asupra acestui proces; rugăciunea înaintea, în timpul și după masă; și identificarea cu alimentele consumate.

Imaginează-ți un râu care curge prin interiorul colonului tău. Pe fundul său (în mucoasele sale) există mii de varietăți diferite de bacterii și microorganisme care mențin un echilibru homeopatic pentru ca apa râului să nu devină toxică (respectiv, pentru ca intestinele să nu devină septice și otrăvitoare).

Așa cum un râu are un spirit al lui, sistemul digestiv găzduiește o mare parte din spiritul uman. Acesta reprezintă esența sinelui, voința și intuiția omului.

Ai auzit vreodată expresia „instinct visceral (intestinal)”? Sau „reacție viscerală”, ori „emoție viscerală”? Există apoi expresii precum: „Ce îți spun intestinele să faci?”, „Ce, nu ai intestine?”, „Mă simt eviscerat”, „Intestinul tocmai mi-a spus ceva”, „Îi urăsc intestinul”, „Mi-am epuizat intestinele” sau „Chiar ai intestine![1]” Toate aceste expresii arată că oamenii înțeleg la nivel intuitiv rolul fundamental pe care îl joacă intestinele în viața noastră, mult dincolo de planul fizic. Ei înțeleg că acestea fac parte integrantă din esența lor emoțională și intuitivă.

Vigoarea omului rezidă în intestinele sale. Acestea au pori emoționali, ceea ce înseamnă că emoțiile noastre pot controla bacteriile benefice sau nocive care înfloresc în intestinele noastre. O sănătate deficitară a sistemului digestiv poate bloca în mare măsură intuiția.

Analogic vorbind, i-am putea compara pe oameni cu merele. Există mere care arată superb la exterior, dar care au miezul putred. Într-o manieră similară, există oameni cu intestinele pline de bacterii nocive și poate chiar cu un caracter imoral, pe care nimeni nu îi poate citi judecând numai după înfățișarea lor exterioară. La fel, există mere relativ imperfecte privite din afară, dar cu un miez cât se poate de solid și de sănătos. Într-o manieră similară, există oameni decenți și buni la suflet cărora nu li se citește fericirea pe față, care nu se îmbracă după ultima modă și care nu par să se distreze prea tare, dar cu intestinele pline de bacterii benefice.

Oamenii pot avea între 75 și 125 de trilioane de bacterii în intestinele lor. Acest lucru deschide poarta către infecțiile generate de bacteriile, microbii, mucegaiurile, drojdiile, fungii, micotoxinele și virușii toxici și neproductivi. Dacă nu sunt tratați corect, acești agenți patogeni pot modifica și bloca instinctele naturale ale omului, dând naștere unei game nelimitate de boli – atât timp cât în intestine nu există un număr adecvat de bacterii benefice care să contracareze aceste efecte.

În acest capitol vom vorbi despre problemele de natură intestinală, inclusiv despre sindromul intestinelor permeabile, digestia proastă, refluxul acid, infecțiile intestinale, sindromul colonului iritabil, spasmele gastrice, gastrită și durerile de ordin general din zona stomacului sau din apropierea acestuia. Vei găsi aici informații critice legate de toate aceste condiții care depășesc cu mult ceea ce cunosc la ora actuală comunitățile medicale. Între altele, voi demonta mai multe mituri legate de „remedii” și trenduri la modă, oferindu-ți o serie de pași simpli pentru a-ți vindeca sistemul digestiv și pentru a-ți restabili astfel starea de sănătate.

Înțelegerea sindromului intestinelor permeabile

O condiție medicală ce continuă să stârnească o mare confuzie este sindromul intestinelor permeabile, sau mai simplu, permeabilitatea intestinelor. Înseși aceste nume ne lasă perplecși, dar așa descriu comunitățile medicale diferitele condiții medicale și teoriile lor.

În esență, povestea sindromului intestinelor permeabile are trei aspecte. Primul se referă la înțelegerea comunităților medicale convenționale. Majoritatea medicilor și chirurgilor convenționali folosesc expresia „intestine permeabile” pentru o boală intestinală critică ce perforează mucoasele tractului intestinal sau stomacului, cauzând infecții grave ale sângelui, febră mare și/sau septicemie. Din acest punct de vedere, medicii au dreptate: această boală este foarte gravă și produce dureri și suferințe extreme.

Intestinele permeabile se pot datora unui ulcer care afectează mucoasa stomacului, dar și unor tulpini bacteriene de E. coli care creează buzunare în mucoasa stomacului; unor microorganisme precum C. difficile care generează un megacolon; unor hemoragii, abcese ori diverticulitei. Numele de „intestine permeabile” se aplică atunci când una din aceste condiții străpunge pereții tractului gastrointestinal și le permite agenților patogeni să ajungă în sânge.

O altă modalitate de a genera sindromul intestinelor permeabile este străpungerea colonului din greșeală în timpul unei operații chirurgicale. (Am avut clienți care au stat foarte mult timp în spital din această cauză.)

Indiferent de cauză, intestinele permeabile generează simptome foarte grave.

Al doilea aspect al problemei se referă la înțelegerea medicinii alternative, integrative și naturiste a sindromului intestinelor permeabile. Aceste comunități medicale folosesc acest termen pentru a descrie o condiție în care mucegaiul, ciupercile precum Candida sau bacteriile neproductive fac găuri minuscule în mucoasa intestinelor, generând microscurgeri de toxine în sânge, care generează la rândul lor o multitudine de probleme.

Această teorie necesită anumite ajustări.

Deși este adevărat că un mediu intestinal toxic, care include bacteriile și ciupercile neproductive, poate contribui decisiv la o stare proastă de sănătate, confundarea lui cu intestinele permeabile induce în eroare. Dacă acești agenți patogeni ar trece într-adevăr prin mucoasa intestinală, într-o măsură oricât de mică, ei ar genera cele mai severe simptome, precum febra mare, infecțiile în sânge, dureri extreme și/sau septicemie. Expresia „intestine permeabile” nu ar trebui folosită decât pentru descrierea perforării propriu-zise a pereților tractului digestiv.

În acest caz, de ce li se spune zecilor de mii de oameni care suferă de oboseală, dureri, constipație, disconfort digestiv și reflux acid, că au intestine permeabile de către practicienii alternativi?

Deoarece ei sunt într-adevăr bolnavi, iar această expresie înșelătoare reprezintă cea mai bună teorie pe care le-o pot oferi pacienților specialiștii. În lumea medicală convențională, milioane de pacienți sunt diagnosticați cu sindromul colonului iritabil, boala celiacă, boala lui Crohn, colită, gastropareză sau gastrită, etichete care acoperă mai mult sau mai puțin aceleași simptome, care rămân însă la fel de misterioase. Alți pacienți experimentează aceste simptome, dar nu primesc nici un diagnostic de la medici.

Există însă o explicație pentru aceste probleme intestinale misterioase, care nu au nimic de-a face cu permeabilitatea intestinelor. Personal o numesc permeabilitatea la amoniac, iar acesta este cel de-al treilea aspect al poveștii noastre.

Permeabilitatea la amoniac

Nu confunda permeabilitatea la amoniac cu expresia „permeabilitate intestinală”, care reprezintă doar un trend recent. Permeabilitatea intestinală nu este decât un nume nou pentru vechea teorie a intestinelor permeabile, oferit pacienților pentru a le da acestora iluzia de progres.

Adevăratul fenomen care se petrece este o permeabilitate la amoniac. Pentru a înțelege ce înseamnă acest lucru, este bine să știi câte ceva despre felul în care îți procesează organismul alimentele.

Atunci când mănânci, alimentele trec rapid prin stomac, pentru a fi digerate. (Dacă mesteci suficient de lent pentru ca saliva să se amestece bine cu alimentele, procesul digestiv începe efectiv în gură.) În cazul alimentelor dense bogate în proteine – cum ar fi carnea, nucile și semințele, și legumele – digestia la nivelul stomacului se realizează prin intermediul acidului clorhidric și al enzimelor, care descompun proteinele în forme mai simple ce pot fi digerate și asimilate în continuare de intestine.

Acest proces este relativ lin, dacă stomacul conține un nivel adecvat de acid clorhidric.

Dacă nivelul acidului clorhidric din stomacul tău este însă redus, acest organ nu va putea digera în suficientă măsură hrana ingerată. Acest lucru se întâmplă frecvent atunci când mănânci în condiții de stres sau de presiune. Atunci când proteinele ajung în intestinul subțire, ele nu sunt suficient de descompuse pentru ca celulele să aibă acces la substanțele nutritive, așa că rămân acolo și intră în putrefacție. Această putrefacție la nivel intestinal creează gazul numit amoniac și poate conduce la balonare, disconfort digestiv, deshidratare cronică, deși la fel de bine poate să nu genereze simptome. Din păcate, acesta este doar începutul!

La unii oameni, cantitatea suficientă de acid clorhidric bun scade, fiind înlocuită cu niște acizi nocivi. Un om poate trăi cu această condiție ani la rând fără măcar să o observe. Mai devreme sau mai târziu, acizii nocivi pot călători însă ascendent, ajungând în esofag. (Dacă experimentezi un reflex acid, la baza lui stau acești acizi foarte duri, nu acidul clorhidric din stomacul tău. Această confuzie este foarte frecvent întâlnită, căci lumea medicală nu face nici o deosebire între acizii din stomac și din intestine.)

O problemă asociată este generată de faptul că pereții intestinali creează mucozități pentru a te proteja de acizii nocivi. Dacă prea multe mucozități ajung – dintr-un motiv sau altul – în gât, cel mai probabil acest lucru se datorează faptului că sistemul tău digestiv încearcă să te protejeze de acțiunea acizilor nocivi, care îți distrug pereții stomacului și esofagului. Simptomul reprezintă așadar un semnal că ai o problemă care trebuie tratată. Mucozitățile pot călători inclusiv descendent, prin tractul intestinal, împiedicând intestinele să absoarbă corect substanțele nutritive.

Să ne întoarcem însă la amoniac. Următoarea informație este esențială: atunci când alimentele se descompun în tractul intestinal și produc amoniac, acest gaz toxic are capacitatea de a pluti la fel ca o fantomă, ieșind din intestine și ajungând direct în sânge. Acesta este fenomenul numit permeabilitate la amoniac.

Amoniacul este marele vinovat care produce întregul haos asociat cu simptomele așa-ziselor intestine permeabile. Acestea nu au așadar nimic de-a face cu infecțiile sau cu perforarea intestinului subțire ori a colonului. De asemenea, nici cu toxinele secretate de ciuperca numită Candida prin pereții intestinali.

Milioane de oameni au probleme digestive, iar vinovată pentru ele este permeabilitatea la amoniac. Așa cum am mai spus, ceea ce doctorii specializați în medicina alternativă numesc sindromul intestinelor permeabile nu are nimic de-a face cu găurile sau cu alte imperfecțiuni ale intestinelor, cu acizii sau cu bacteriile.

Amoniacul din intestine este un gaz care ajunge pur și simplu în sânge… care îl transportă apoi în întregul organism. În afara simptomelor intestinale menționate anterior, permeabilitatea la amoniac poate conduce inclusiv la o stare generală de rău, la oboseală, probleme ale pielii, un somn neodihnitor, anxietate, și multe altele.

Probabil că te întrebi, pe bună dreptate: „Dacă acest fenomen se petrece din cauza cantității prea mici de acid clorhidric din stomac, ce anume cauzează acest deficit?” Principalul motiv al deficitului de acid clorhidric din stomac este adrenalina.

Ceea ce nu știu medicii este că există mai multe forme de adrenalină. Glandele tale suprarenale produc 56 de amestecuri diferite de adrenalină ca reacție la diferitele tale emoții și la situațiile prin care treci. Cele asociate cu sentimentele negative precum teama, anxietatea, mânia, ura, rușinea, vinovăția, depresia și stresul pot avea efecte deosebit de dăunătoare asupra diferitor zone din corp, inclusiv asupra producției de acid clorhidric din stomac. Prin urmare, dacă treci printr-o perioadă de stres cronic sau de supărare, acest lucru este de multe ori suficient pentru a-ți reduce cantitatea de acid clorhidric, și implicit capacitatea stomacului tău de a digera corect hrana. Diferitele nivele de stres și emoțiile pe care le experimentăm în viața de zi cu zi pot inhiba bacteriile benefice și le pot stimula pe cele nocive.

Un alt factor care reduce producția de acid clorhidric a stomacului sunt medicamentele cu prescripție medicală. Antibioticele, imunodepresivele, antifungicele, amfetaminele și diferite alte medicamente pentru care corpul nostru nu este adaptat pot perturba echilibrul chimic din stomac.

Producția de acid clorhidric se reduce inclusiv în cazul în care consumi prea multe proteine, cum ar fi cele din carne, nuci, semințe și/sau legume. (Totuși, proteinele care provin din frunzele verzi, germeni și alte legume nu au același efect.) Consumul unei cantități prea mari de alimente care combină grăsimea cu zahărul (cum ar fi brânzeturile, laptele integral, prăjiturile, fursecurile și înghețata) poate avea același efect nociv asupra producției de acid clorhidric.

Ambele categorii de alimente silesc stomacul să lucreze mult mai mult pentru a le digera prin comparație cu fructele și legumele, exercitând astfel o presiune uriașă asupra intestinelor tale. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru poate „epuiza” producția de acid clorhidric a stomacului și poate slăbi eficacitatea enzimelor digestive. Dacă mănânci mese prea bogate în proteine (cum ar fi carnea de pește, de pui sau roșie) și ai simptome asociate cu producția redusă de acid clorhidric precum balonarea, disconfortul stomacal, constipația, inerția și/sau oboseala, se recomandă să consumi mai rar proteine de origine animală (nu mai des de o dată pe zi) și în cantități mai mici.

Există însă și o veste bună: tu te poți recupera, amplificându-ți producția de acid clorhidric și întărindu-ți enzimele cu ajutorul unei plante miraculoase care poate fi găsită pretutindeni în lume.

Refacerea capacității normale a stomacului de a produce acid clorhidric

Cea mai bună modalitate de a corecta permeabilitatea la amoniac (care, așa cum am mai discutat, este confundată frecvent cu sindromul intestinelor permeabile sau cu permeabilitatea intestinală) și primul pas în tratarea oricăror alte simptome gastrointestinale constă în refacerea capacității stomacului de a produce acid clorhidric și în întărirea sistemului digestiv.

Există o modalitate extrem de simplă, dar foarte eficientă, de a face acest lucru: bea zilnic pe stomacul gol 500 g de suc proaspăt de țelină[2].

Probabil că nu te așteptai la asta! La fel de probabil, nu îți vine să crezi că sucul de țelină ar putea fi chiar atât de benefic. Şi totuși, eu îți recomand acest lucru cu toată seriozitatea, căci nu există modalitate mai bună de a-ți restabili sănătatea gastrointestinală. Acest suc este de-a dreptul miraculos. Şi nu uita: deși există multe amestecuri de sucuri naturale cu efecte absolut minunate pentru sănătate, trebuie să bei sucul de țelină neamestecat cu alte sucuri – dacă scopul tău este să îți îmbunătățești funcția digestivă.

Nu te lăsa înșelat de simplitatea acestui remediu. Gândește-te la el ca la o lucrare de zece pagini referitoare la un aspect specific al vieții de zi cu zi într-o anumită perioadă istorică. Dacă îi dai profesorului o lucrare care prezintă în detaliu epoca respectivă, dar nu conține decât două rânduri despre aspectul indicat ca temă, profesorul nu va fi impresionat de multitudinea de fapte suplimentare pe care le-ai prezentat. Dimpotrivă, se va întreba de ce nu ai insistat asupra temei indicate.

Cam așa se simte și stomacul tău atunci când încearcă să își restaureze capacitatea de a produce acid clorhidric. Un amestec de sucuri din 20 de ingrediente, din care numai unul este țelina, va reprezenta un factor de distragere pentru el. Stomacul tău își dorește suc de țelină, și nimic altceva, pentru a-și repara în profunzime această capacitate. Această metodă secretă poate schimba dramatic în bine viața persoanelor care suferă de afecțiuni digestive.

Iată cum trebuie să procedezi:

• Spală o legătură proaspătă de tulpini de țelină dimineața, pe stomacul gol. (Poți face acest lucru și mai târziu de-a lungul zilei, dar așteaptă cel puțin două ore de la ultima masă, astfel încât stomacul tău să fie relativ gol.) Orice alt aliment care există în stomac perturbă efectul sucului de țelină.
• Prepară sucul de țelină. Nu adăuga nimic altceva, căci așa cum spuneam, orice alt ingredient va perturba efectul sucului de țelină.
• Bea imediat sucul, înainte de a se oxida, fapt care i-ar reduce puterea.

Procedeul dă rezultate deoarece țelina conține compuși unici bogați în sodiu, iar aceste săruri minerale formează legături chimice cu numeroase oligoelemente și substanțe nutritive bioactive. Dacă vei bea suc de țelină dimineața înainte de mâncare, acesta îți va întări digestia tuturor celorlalte alimente pe care le vei consuma de-a lungul zilei. În timp, sărurile minerale și substanțele nutritive îți vor restaura ca nimic altceva capacitatea stomacului de a produce acid clorhidric.

Este bine să știi de asemenea că se întâmplă frecvent să nu ai o singură problemă digestivă, ci mai multe. În restul capitolului vei afla ce trebuie să faci pentru a trata astfel de probleme.

Eliminarea metalelor grele toxice din intestine

În epoca modernă este aproape imposibil să nu absorbi o anumită cantitate de metale grele toxice precum mercurul, aluminiul, cuprul, cadmiul, nichelul și plumbul. Adeseori, aceste metale grele se acumulează în ficat, vezica biliară și/sau în intestine. Dat fiind că metalele grele sunt de regulă mai grele decât apa din sistemul digestiv și din sânge, ele se depun la fundul acesteia, pe pereții tractului intestinal, la fel ca aurul care se depune în albia râurilor.

Metalele grele toxice sunt otrăvitoare, iar dacă încep să se oxideze, ele dau produși secundari care produc mutații și daune celulelor din vecinătate. Dar cel mai nociv efect pe care îl au metalele grele constă în faptul că acestea reprezintă principala hrană a bacteriilor nebenefice, virușilor, fungilor, paraziților și viermilor. Cu alte cuvinte, aceste metale atrag și hrănesc streptococii A și B, E. coli cu multiplele sale tulpini, C. difficile, H. pylori și diferiți viruși. Atunci când acești agenți patogeni consumă metalele grele toxice, ele secretă un gaz neurotoxic care se atașează de amoniac și călătorește de-a lungul intestinelor. Cu alte cuvinte, permeabilitatea la amoniac are o prietenă foarte bună, și anume contaminarea cu metale grele. Permeabilitatea la amoniac facilitează trecerea gazelor toxice prin intestine.

Nu confunda însă micotoxinele (toxinele secretate de fungi) cu permeabilitatea. La ora actuală, medicii nu știu că agenții patogeni creează neurotoxine atunci când consumă metale grele și că aceste neurotoxine sunt foarte diferite de micotoxine. Micotoxinele nu pot crea toate simptomele generate de neurotoxine. De altfel, ele tind să rămână în interiorul tractului intestinal și să fie eliminate prin defecație. Este bine să reții acest lucru, căci de-a lungul anilor care vor veni vei auzi din ce în ce mai multe lucruri despre micotoxine. Acestea nu reprezintă însă adevăratul vinovat în cazul bolilor autoimune. Speranța mea este că nu vei cădea în capcana acestui trend (greșit) de ultimă oră și că nu te vei lăsa distras de noile concepte inventate de medici pentru a-și ascunde ignoranța.

Atunci când agenții patogeni menționați mai sus apucă să se instaleze în intestine, ei încep să le inflameze, adică să îți satureze cu celulele lor pereții intestinali sau ai colonului. Ei eliberează otrăvuri în intestinele tale prin intermediul neurotoxinelor pe care le produc, și indirect prin intermediul deșeurilor și cadavrelor celulelor lor moarte, care sunt toxice. Aceasta este modalitatea prin care oamenii se îmbolnăvesc de sindromul colonului iritabil, de boala lui Crohn (o inflamație a tractului gastrointestinal) și de colită (o inflamație a colonului, care reprezintă de regulă o infecție cronică a virusului zonei zoster descris în capitolul 11 în combinație cu bacteria numită streptococ).

Privite la microscop, aceste produse secundare alcătuite din materie virală moartă și din învelișuri virale goale sunt ușor de confundat cu activitatea unor paraziți. Din acest motiv, foarte multe analize ale fecalelor conduc la diagnostice greșite, de regulă referitoare la paraziți. Aceasta este una din marile confuzii pe care le face medicina modernă.

Deși metalele grele pot conduce la probleme serioase dacă nu sunt tratate, este relativ ușor să scapi de ele. Prin urmare, dacă suferi de vreo boală gastrointestinală, cel mai bine este să pornești de la premisa că metalele grele fac parte integrantă din problemă (dacă nu reprezintă chiar cauza ei) și să faci ceea ce este necesar pentru eliminarea lor.

Iată câteva opțiuni foarte eficiente pentru eliminarea metalelor grele toxice din tractul tău intestinal:

• Coriandru: consumă o jumătate de cană pe zi din această plantă aromatică, fie goală, fie amestecată cu salate sau într-un shake natural.
• Pătrunjel: consumă un sfert de cană pe zi din această plantă aromatică, fie goală, fie amestecată cu salate sau într-un shake natural.
• Zeolit: cumpără acest lut mineralizat în forma lui lichidă.
• Spirulină (de preferință din Hawaii): dacă aceasta este sub formă de pulbere (cea mai recomandată pentru eliminarea metalelor grele din intestine), ia o linguriță pe zi amestecată cu apă sau într-un shake natural.
• Usturoi: consumă doi căței proaspeți pe zi.
• Salvie: consumă două linguri pe zi.
• L-glutamină: dacă aceasta este sub formă de pulbere (cea mai recomandată pentru eliminarea metalelor grele din intestine), ia o linguriță pe zi amestecată cu apă sau într-un shake natural.
• Frunze de pătlagină: prepară un ceai din acestea și bea o cană pe zi.
• Flori de trifoi roșu: fierbe două linguri de flori și bea două căni pe zi din acest ceai.

Protejarea naturală a intestinelor

Un alt lucru pe care nu l-au descoperit încă cercetătorii medicali este faptul că noi ne naștem cu niște perișori minusculi care căptușesc întregul tract intestinal. Acești perișori sunt microscopici, fiind doar puțin mai mari ca bacteriile. Ei protejează intestinele de invazia virușilor, bacteriilor nocive, fungilor și viermilor. Pe de altă parte, asigură un veritabil paradis pentru miliardele de bacterii benefice.

Până în secolul XIX, acești perișori rămâneau de regulă pe întreaga durată de viață a individului.

De la începutul revoluției industriale, oamenii au fost asaltați însă de diferite toxine din mediul înconjurător, de medicamente cu prescripție medicală și de alte substanțe chimice care le distrug intestinele. La toate acestea se adaugă metalele grele descrise în secțiunea precedentă și stresul vieții moderne, care umple organismul de adrenalină. În consecință, este foarte posibil ca această căptușeală păroasă a intestinelor să fie deja compromisă până la vârsta de 20 de ani, fapt care contribuie la foarte multe probleme de sănătate gastrointestinală.

Motivul pentru care știința medicală nu a descoperit încă acești perișori este că marea majoritate a operațiilor chirurgicale sunt executate pe pacienți de peste 30 de ani, vârstă la care cilii nu mai există demult. În ceea ce privește biopsiile intestinale ale copiilor, acestea nu sunt direcționate asupra acestor cili microscopici, care trec astfel neobservați.

Dacă încă mai ai astfel de perișori rămași, tu îi poți salva și întări prin consumul alimentelor cele mai sănătoase pentru intestine. Printre acestea se numără salata de calitate (romană, cu frunze roșii sau varietatea obișnuită); plantele aromatice cunoscute din vechime precum oregano, cimbrul și menta; și fructele, îndeosebi bananele, merele, curmalele și smochinele.

Pe de altă parte, este bine să te ferești de alimentele care îți pot deteriora starea de sănătate. Pentru a afla lista detaliată a acestora, vezi capitolul 19, „Ce nu trebuie să mănânci”.

Regenerarea florei intestinale și maximizarea producției de B₁₂

Bacteriile benefice din intestinele tale produc cea mai mare cantitate din necesarul de vitamina B₁₂ de care ai nevoie. Acest lucru nu se întâmplă însă oriunde, ci îndeosebi în ileu, porțiunea finală a intestinului subțire, care este principalul centru de producție și absorbție a acestei vitamine. Tot aici se petrece și procesul metilației.

Ori de câte ori devine necesară în corp, vitamina B₁₂ este absorbită prin pereții ileului prin intermediul unor microvase capabile să absoarbă exclusiv această vitamină și nimic altceva. Vitamina B₁₂ cea mai apreciată de creier este cea produsă în ileu. Enzimele blochează absorbția toxinelor sau a altor substanțe nutritive prin aceste vase de sânge de la nivelul ileului, împiedicându-le să ajungă în sânge.

Ştiința oficială nu a descoperit încă acest mecanism.

Practic toți americanii au un deficit de vitamina B₁₂ și/sau o problemă cu metilația[3]. Aceste probleme se manifestă în diferite forme. Pe de o parte, atunci când metilația nu funcționează corect, ea poate împiedica adevărata bio-absorbție a unor micronutrienți și oligoelemente esențiale. Pe de altă parte, o disfuncție a procesului de metilație poate întrerupe procesul de convertire a vitaminelor inactive ingerate în vrac și a altor substanțe nutritive în versiuni bioactive mai mici care pot fi absorbite de organism. În al treilea rând, un nivel prea mare al aminoacidului numit homocisteină cauzat de un ficat intoxicat sau de o sarcină ridicată a unui agent patogen în organism, care creează foarte mulți produși secundari toxici, poate interfera cu procesul de metilare, împiedicând astfel conversia și absorbția corectă a substanțelor nutritive.

Atunci când ileul dispune de suficiente bacterii benefice de un anumit tip, el produce suficientă vitamina B₁₂. Aceleași bacterii asigură inclusiv un proces de metilare eficient. Drama este că aproape că nu mai există oameni care să dispună din abundență de aceste bacterii, care nu sunt altceva decât micro-probiotice ce trăiesc în mod natural pe anumite alimente, pătrund în intestine atunci când consumăm aceste alimente și umplu astfel ileul. Din păcate, aceste microorganisme bioactive nu pot fi cumpărate sub formă de suplimente cu probiotice de la magazin sau preluate din alimente și băuturi fermentate.

Atunci când suferi de o producție scăzută de acid clorhidric, de o toxicitate cu metale grele și/sau de o permeabilitate a amoniacului, foarte multe bacterii benefice din intestine mor. Acest lucru inflamează ileul, fapt care generează mai multe consecințe negative, cum ar fi slăbirea drastică a sistemului imunitar. În plus, producția de vitamina B₁₂ din intestine scade sau este blocată complet.

Analizele sângelui care stabilesc nivelul vitaminei B₁₂ nu sunt corecte, căci laboratoarele nu știu să detecteze încă nivelul vitaminei B₁₂ din intestine, din organe și îndeosebi din sistemul nervos central. Deși suplimentele cu vitamina B₁₂ ajung în sânge, apărând în analizele medicale (ce dau rezultate „normale”), acest lucru nu înseamnă că vitamina ajunge inclusiv în sistemul nervos central, care are o nevoie fundamentală de B₁₂. Așadar, indiferent de ceea ce spun analizele sângelui, ia întotdeauna suplimente cu vitamina B₁₂. (La modul ideal, caută suplimente cu metilcobalamină amestecată cu adenozilcobalamină, cunoscută și sub numele de cianocobalamină. Atunci când metilcobalamina este amestecată cu adenozilcobalamina, ficatul nu mai trebuie să muncească pentru a converti vitamina B₁₂ într-o formă utilă.) Lipsa de B₁₂ este un deficit real, cu consecințe drastice asupra stării de sănătate. Așa cum spuneam mai devreme, aproape toți americanii au un deficit de vitamina B₁₂ într-o formă sau alta.

De asemenea, ia măsuri pentru a-ți restabili nivelul normal de bacterii benefice din organism. Probioticele de cultură care stau pe rafturile magazinelor naturiste sau alimentele fermentate care pretind că conțin astfel de bacterii nu reprezintă soluții în acest caz. Marea majoritate a acestor microorganisme, dacă nu chiar toate, vor muri în stomac înainte de a ajunge în intestinul subțire. În plus, probioticele de sinteză nu ajung niciodată în partea finală a intestinului subțire (ileu), adică în regiunea care are cea mai mare nevoie de ele.

Există probiotice care rămân vii în intestine și care sunt responsabile pentru regenerarea florei intestinale, inclusiv a ileului. Foarte puțini oameni le cunosc însă, confundându-le cu niște alimente banale. Ele au totuși o putere formidabilă de a-ți schimba sănătatea și viața într-o manieră pe care nici nu ți-o poți imagina la ora actuală. Dacă unii oameni se bucură de o sănătate foarte bună, ei datorează acest lucru faptului că au consumat în mod accidental sau ocazional astfel de probiotice și microorganisme benefice dătătoare de vitalitate.

Unde poți găsi aceste probiotice? Pe alimentele vii (proaspete).

Probioticele speciale care trăiesc pe fructele și legumele proaspete reprezintă ceea ce eu numesc microorganisme elevate, sau probiotice elevate, căci ele acumulează energie de la Dumnezeu și de la soare. Microorganismele elevate nu trebuie confundate cu organismele din sol și cu probioticele derivate din acesta. Primele reprezintă cea mai bună opțiune pentru regenerarea intestinelor din câte există. Acestea sunt microorganismele pe care le găzduiește ileul și care produc vitamina B₁₂ pe care o acceptă cel mai bine organism, dar mai ales creierul.

O sursă principală de microorganisme elevate sunt germenii. Germenii de lucernă, de broccoli, de trifoi, de schinduf, de linte, de muștar, de floarea soarelui, de kale și de alte semințe similare sunt niște veritabile mini-grădini vii. În aceste forme de viață minuscule înfloresc bacteriile benefice care îți pot ajuta intestinele să se regenereze.

Așa cum spuneam, aceste bacterii benefice sunt diferite de „prebiotice” și de organismele născute în sol. Microorganismele elevate se găsesc întotdeauna deasupra solului, pe frunzele și pe coaja fructelor și legumelor.

Dacă ai acces la o fermă organică, la o piață țărănească sau dacă ai propria ta grădină, consumă cât mai multe legume și fructe proaspete pentru a integra microorganismele elevate în dieta ta. Cheia în cazul de față constă în a consuma produsele crude, proaspete și nespălate (deși o clătire ușoară fără detergent este relativ sigură). Pe aceste produse există milioane de probiotice și microorganisme pline de vitalitate. Este foarte important să îți folosești însă discernământul, căci nu toate fructele și legumele nespălate sunt sigure. Nu consuma astfel de produse decât atunci când le cunoști sursa de proveniență și ești sigur că nu conțin toxine sau alte substanțe contaminante care te-ar putea îmbolnăvi.

Atunci când rupi o frunză de kale direct din grădină, poți observa în buzunarele ei o peliculă. Aceasta nu este un fel de murdărie și nu este produsă de organismele de la sol, ci de microorganismele elevate, fiind un probiotic natural care nu trebuie spălat. (A nu se confunda acest lucru cu frunzele de kale pătate de îngrășământ, care trebuie spălate ușor.) Atunci când consumi frunza de kale, buzunarele cu bacterii benefice se comprimă și le prind în interiorul lor, astfel încât trec de multe ori de acidul din stomac. Atunci când ajung în intestine, aceste milioane de microorganisme au efecte fenomenale asupra digestiei și sistemului imunitar, ajungând până în ileu și stimulând producția și stocarea vitaminei B₁₂.

O bucată proaspătă de kale nespălată, ruptă direct dintr-o grădină organică, o mână de germeni sau un măr rupt dintr-un pom care nu a fost stropit cu pesticide – depășesc ca valoare toate probioticele create la sol sau în laboratoare, ori în alimentele fermentate. Chiar dacă ai mâncat un singur astfel de produs plin cu microorganisme elevate o singură dată în viață, acesta te-a protejat cu siguranță într-o oarecare măsură, fără măcar să îți dai seama. De bună seamă, cu cât mănânci mai multe astfel de produse proaspete și nespălate, fără chimicale și ceară, cu atât mai mari sunt beneficiile de care te poți bucura.

De remarcat că prebioticele au devenit extrem de populare în ultima vreme. De fapt, termenul se referă la consumul anumitor fructe și legume care alimentează bacteriile productive existente deja în intestine. Adevărul este că fiecare fruct și fiecare legumă proaspătă pe care le consumi alimentează aceste bacterii benefice.

Un alt lucru pe care îl poți face este să îți procuri probiotice de bună calitate din magazine, inclusiv din gama celor crescute la sol. Chiar și așa, ar fi bine să dublezi acest lucru cu consumul de produse proaspete, căci nimic nu se poate compara cu acestea. Ingerarea microorganismelor elevate de pe o salată proaspătă sau de pe coaja unui fruct echivalează cu un motor cu 9000 de cai-putere, în timp ce probioticele din magazine nu au decât puterea unui măgar miniatural.

Regenerarea florei intestinale prin consumul alimentelor crude, proaspete și nespălate îți poate restabili rapid sănătatea gastrointestinală. Aceasta este – între altele – cea mai bună manieră de a trata mutațiile genei MTHFR și alte probleme asociate cu procesul de metilație. De remarcat în treacăt că ceea ce numesc comunitățile medicale „mutație a genei MTHFR” este o expresie incorectă, căci oamenii care au această condiție nu suferă de o genă defectă, ci doar de o suprasarcină toxică în organismul lor care împiedică conversia substanțelor nutritive în micronutrienți. Aceste microorganisme puternice pot reduce nivelul homocisteinei și pot inversa diagnosticul de mutație a genei MTHFR.

Dacă ți-ai regenerat capacitatea stomacului de a produce acid clorhidric, dacă ai eliminat metalele grele din intestinele tale și alimentele care îți irită digestia, și dacă ți-ai refăcut capacitatea intestinelor de a produce vitamina B₁₂ prin restabilirea nivelului adecvat de bacterii benefice, problemele digestive pe care le ai (oricare ar fi acestea) se vor vindeca.

Explicații legate de modele, trendurile și miturile legate de sănătatea intestinelor

Există mai multe trenduri legate de sănătatea intestinelor, unele acceptate de medicina oficială, altele doar de cea alternativă, dar toate extrem de neproductive, iar uneori de-a dreptul nesăbuite. Atunci când nu se simt bine, foarte mulți oameni devin disperați, dispuși să încerce orice și gata să se lase convinși de tratamentele la modă din momentul respectiv. Sfatul meu este să fii precaut cu astfel de trenduri. Iată o descriere a celor mai populare trenduri în această privință, inclusiv o descriere a motivelor pentru care ar trebui să te ferești de ele.

Suplimentele cu acid clorhidric

Există suplimente care pretind că îi asigură stomacului tău acidul clorhidric care îi lipsește sub formă de pastile. Chiar dacă nu sunt neapărat rău intenționate, ele generează totuși două probleme.

Pe de o parte, ele nu ajută stomacul să producă propriul său acid clorhidric.

Pe de altă parte, și ceea ce este mai important, producătorii acestor suplimente nu realizează că acidul clorhidric din stomac nu reprezintă o singură substanță chimică. Deși știința oficială nu a descoperit încă acest lucru, stomacul găzduiește un amestec complex de șapte acizi diferiți. (Acest adevăr va ieși la lumină în aproximativ un deceniu, în alte surse decât această carte.)

Suplimentele nu oferă decât unul singur din acești șapte acizi care alcătuiesc acidul clorhidric stomacal (digestiv), așa că această soluție este extrem de incompletă.

Ceea ce este încă și mai rău, suplimentele pot împiedica procesul de reconstrucție a fluidelor digestive ale stomacului prin crearea unui dezechilibru chimic care favorizează un singur tip de acid din cei șapte. Până la cercetarea și înțelegerea profundă a acestui mecanism, suplimentele cu acid clorhidric nu reprezintă o opțiune ideală.

Din fericire, aceste suplimente nu pot face foarte mult rău. Pe de altă parte, este infinit mai indicat să bei un pahar mare cu suc de țelină în fiecare zi. Numai în acest fel îți vei putea restabili complet producția de acid clorhidric a stomacului tău, redobândindu-ți astfel starea de sănătate.

Bicarbonatul de sodiu și Candida

Foarte mulți oameni recomandă folosirea bicarbonatului de sodiu (adică a prafului de copt) ca tratament. Ei cred că vinovatul din spatele problemelor lor digestive este Candida, datorită trendului pe termen lung al diagnosticelor legate de această ciupercă. Acești oameni își imaginează că bicarbonatul de sodiu, care este extrem de alcalin, va bloca înmulțirea ciupercii, care – cred ei – înflorește într-un mediu acid.

Aproape tot acest șir de argumente este greșit. Singura excepție este că, într-adevăr, foarte mulți microbi prosperă în mediul acid. Candida nu este însă decât rareori cauza problemelor lor gastrointestinale. Atunci când intestinele sunt disfuncționale din cauza metalelor grele, este posibil să îți dezvolți infecții din cauze diferite, inclusiv din cauza Candidei, dar aceasta nu reprezintă decât un efect secundar, și de cele mai multe ori nu unul foarte grav.

În realitate, cel mai negativ efect care poate rezulta în urma unui nivel ridicat de Candida este iritarea anumitor porțiuni ale intestinului și/sau colonului, care formează bătături și împiedică într-o mică măsură absorbția hranei. În aproape toate cazurile, nu există alte efecte negative în urma infestării cu Candida (vezi capitolul 9).

Bicarbonatul de sodiu este oricum ineficient împotriva Candidei. În general, el nu îți ajută deloc intestinele. Dimpotrivă, este foarte abraziv și nu face decât să creeze un dezechilibru. Dacă iei o doză prea mare de bicarbonat de sodiu, se pot întâmpla următoarele lucruri:

· Spasme gastrice, adică răsucirea și îngustarea tractului intestinal și colonului.

· O criză homeostatică în organism, care trebuie să facă un efort deosebit pentru a-și restabili echilibrul după ce este invadat de o substanță atât de alcalină.

· O criză toxică. Deși bicarbonatul de sodiu nu ridică în general probleme pentru organism, peste un anumit nivel el devine un iritant pentru stomac și pentru tractul intestinal. În unele cazuri acest lucru poate provoca diaree, vomă, balonare severă și/sau alte tipuri de disconfort.

· Înrăutățirea infestării bacteriene și fungice, întrucât bicarbonatul de sodiu perturbă bacteriile benefice și slăbește sistemul imunitar.

· Înrăutățirea problemelor digestive, întrucât bicarbonatul de sodiu neutralizează acidul clorhidric și contribuie astfel la sindromul intestinelor permeabile. În plus, interferează cu absorbția alimentelor în intestine.

Există multe argumente împotriva folosirii bicarbonatului ca „remediu”. Personal, am cunoscut foarte mulți oameni care au avut probleme mari după ce l-au folosit.

Diatomitul

O altă modă constă în încercarea de a vindeca intestinele prin consumul de diatomit, o rocă sedimentară moale care este măcinată într-o pulbere fină. Unii oameni cred că diatomitul are capacitatea de a ucide paraziții și de a elimina toxinele din intestine.

În realitate, această substanță nu are nici un efect util asupra intestinelor. Dimpotrivă, ea poate fi extrem de periculoasă pentru sănătatea celor sensibili și suferinzi.

Diatomitul se depune tenace pe pereții tractului intestinal și ai colonului, interferând sever cu capacitatea acestora de a absorbi substanțele nutritive din alimente. În plus, el perturbă producția de acid clorhidric și ucide bacteriile benefice. În unele cazuri, cauzează vomă și diaree, urmate de spasme și dureri gastrice de lungă durată.

Cu alte cuvinte, diatomitul generează toate efectele negative ale bicarbonatului de sodiu, doar că într-o măsură mult mai mare. Peste toate, este nevoie de luni de zile pentru a fi eliminat din sistem. De aceea, recomandarea mea fermă este să nu consumi vreodată diatomit.

Purificarea vezicii biliare

Un alt trend la modă este încercarea de a-ți purifica vezica biliară de pietre și toxine prin consumul unor amestecuri ciudate, cum ar fi un pahar de ulei de măsline, eventual amestecat cu diferite plante și/sau suc de lămâie, boia sau sirop de arțar.

Oamenii cred că aceste amestecuri cu ulei funcționează, întrucât la o zi după ce le beau în fecalele lor apar ceea ce ei consideră a fi pietre la vezica biliară. În realitate, acestea sunt chiar uleiul băut. Atunci când organismul primește o cantitate mare de ulei, sistemul digestiv folosește mucozități pentru a-l transforma în niște biluțe mici (uneori de culori diferite, în funcție de alimentele aflate în diferite părți ale tractului intestinal), ce pot fi evacuate cu ușurință, cu scopul de a-și proteja ficatul epuizat.

Am cunoscut oameni care au făcut ani la rând astfel de purificări ale vezicii biliare, dar care elimină de fiecare dată sute și sute de „pietre” mari. Dacă această metodă ar funcționa într-adevăr, ar însemna că în vezica biliară există mii de pietre, deși acest organ este foarte mic și poate încăpea în palma unei mâini. Este practic imposibil ca el să producă și să găzduiască atâtea pietre. Dacă acestea ar fi evacuate, ele ar deveni captive în canalul vezicii, iar bolnavul ar fi dus de urgență la spital pentru a fi operat.

Pietrele la vezica biliară sunt alcătuite din proteine, bilă și colesterol. Nu este necesar să înghiți o cantitate foarte mare de ulei de măsline (riscând să te îmbolnăvești) pentru a le elimina. Cea mai bună modalitate de a elimina aceste pietre constă în reducerea consumului de proteine dense și în adoptarea unei diete în care să predomine fructele și legumele bogate în sodiu și care conțin bioacizi sănătoși. Printre alimentele care dizolvă pietrele la vezica biliară se numără spanacul, varza kale, ridichile, frunzele de muștar, țelina, lămâile, portocalele, grepfrutul și limele. Consumă mai multe alimente din lista de mai sus și bea în fiecare dimineață și în fiecare seară un pahar de apă cu suc de lămâie.

O alternativă sigură și uluitor de eficientă pentru dizolvarea pietrelor la vezica biliară și pentru regenerarea ficatului constă în stoarcerea sucului câtorva tulpini de sparanghel proaspăt și amestecarea lui cu sucul altor ingrediente care îți plac.

Cea mai bună modalitate de a preveni formarea de noi pietre în vezica biliară constă în respectarea recomandărilor din acest capitol pentru crearea și menținerea unui intestin sănătos.

Alimentele fermentate

Îți propun să ne întoarcem puțin în timp, înainte de inventarea frigiderelor. Timp de mii de ani, oamenii și-au adunat recoltele și le-au depozitat în vase, pentru a putea supraviețui peste iarnă. De-a lungul acestui interval de timp, alimentele treceau printr-un proces misterios care împiedica descompunerea lor totală, prezervându-le. Spre exemplu, în Rusia oamenii puneau varza în butoaie și o lăsau să se dizolve până se transforma într-un fel de gelatină. Astfel a apărut varza murată.

Acest proces de fermentare era foarte important, căci fără el oamenii ar fi murit de foame. La acea vreme nu existau supermarketuri la care se te oprești în drum spre casă, sau congelatoare și frigidere pentru stocarea alimentelor.

În zilele noastre, alimentele fermentate au căpătat un statut foarte glorios, fiind considerate o garanție a stării de sănătate. Lucrurile nu stau însă chiar așa.

Există o concepție greșită care spune că de vreme ce aceste alimente fermentate i-au ajutat pe oameni timp de mii de ani, ele trebuie să aibă neapărat mari beneficii pentru starea de sănătate. În realitate, ele i-au ajutat pur și simplu pe oameni să supraviețuiască. În acele vremuri, un aliment bine prezervat reprezenta diferența dintre viață și moartea prin înfometare. Prin urmare, este mai corect să privim aceste alimente din perspectiva istorică reală, și nu ca un remediu pentru sănătate.

Așa-zisele probiotice din alimentele fermentate nu sunt dătătoare de viață. Bacteriile din ele se hrănesc din descompunerea plantelor, stimulând moartea, nu viața. Atunci când un animal moare în pădure, acestea sunt bacteriile care îi descompun corpul.

Prin urmare, ele sunt foarte diferite de bacteriile benefice despre care am discutat mai devreme în acest capitol. Microorganismele elevate care trăiesc pe suprafața fructelor și legumelor stimulează viața, având un rol de regenerare asupra intestinelor tale, care sunt vii. Cu alte cuvinte, ele au o forță vitală pe care bacteriile din alimentele fermentate nu o au.

Atunci când vorbim de bacteriile benefice, foarte mulți oameni se gândesc la iaurt, întrucât au fost condiționați să creadă că probioticele din acesta susțin sănătatea intestinelor. În cazul oamenilor bolnavi, iaurtul nu este însă recomandat, la fel ca și celelalte produse lactate (brânzeturile), care au foarte multe efecte nocive. De altfel, dacă iaurtul a fost pasteurizat, acest proces a ucis oricum toate probioticele. Bacteriile benefice care înfloresc în iaurtul crud (nepasteurizat) nu pot trece de acidul clorhidric din stomac și mor, așa că nu ajung niciodată în tractul intestinal.

Marea majoritate a alimentelor fermentate – kimchi, varză murată, diferite tipuri de salamuri, sos de soia, ceai kombucha, și așa mai departe – cultivă bacterii din alimente moarte, care sunt inutile pentru intestine.

În cazul celor mai mulți dintre oameni, aceste bacterii nu fac nici un rău. Ele trec pur și simplu prin tractul digestiv și sunt expulzate rapid de organism, care le consideră nenecesare. Personal, nu mă opun în nici un caz consumării lor.

Există totuși oameni al căror organism reacționează mult mai sever, percepând bacteriile ca pe niște invadatori străini și reacționând excesiv în efortul de a le izgoni. Acest lucru poate conduce la balonare, dureri de stomac, gaze, greață și/sau diaree. Astfel de simptome rămân totuși temporare, încheindu-se după eliminarea completă a bacteriilor.

Prin urmare, dacă îți plac alimentele fermentate, le poți consuma în continuare pentru gustul lor unic. Dacă te deranjează totuși la stomac (sau dacă nu îți plac pur și simplu), nu le consuma. Te asigur că nu pierzi nimic, căci ele nu îți oferă vreun beneficiu intestinal.

Dacă ești de părere că alimentele fermentate conferă mari beneficii, îți faci iluzii. Acidul clorhidric din stomacul tău este extrem de sensibil la bacteriile pe care le conțin aceste alimente, așa că ucide bacteriile neproductive chiar dacă acestea sunt inocente, întrucât le consideră un inamic. Nu la fel procedează însă cu bacteriile dătătoare de viață de pe alimentele vii proaspăt culese. Bacteriile care există pe o frunză de kale proaspăt smulsă din grădină nu pot fi practic distruse de acidul clorhidric. De aceea, dacă urmărești să îți îmbunătățești starea de sănătate, acestea sunt bacteriile pe care trebuie să le cultivi.

Oțetul de mere

Dacă ești îngrijorat din cauza sănătății intestinelor tale și cauți remedii, ferește-te de mitul oțetului de mere.

Nu doresc să mă înțelegi greșit. Acesta este de departe cel mai benefic, mai sănătos și mai sigur dintre toate tipurile de oțet. El este cu siguranță mai bun pentru organismul tău decât oțetul din vin alb și roșu, decât cel balsamic, decât cel din orez, etc. În plus, este într-adevăr ideal pentru folosirea pentru uz extern, cum ar fi tratarea urticariilor, a problemelor scalpului și chiar a rănilor. Pe de altă parte, atunci când este consumat intern, el irită intestinele deja afectate de o altă boală și nu te ajută să te vindeci.

Dacă nu poți rezista fără oțet, folosește un oțet de mere de calitate, de preferință neprocesat și viu.

Studiu de caz: A putut să mănânce din nou

Încă din adolescență, stomacul lui Jennifer a fost extrem de sensibil. Jennifer avea frecvent dureri de stomac, iar din când în când făcea constipație sau diaree. Ea nu știa niciodată cum va reacționa stomacul ei la orice mânca. În anii care au urmat, pierderea apetitului ei fost adeseori o sursă de dispute cu restul familiei sale.

De-a lungul multor ani, Jennifer s-a dus de la un doctor la altul. Unul i-a spus că cel mai probabil își dorește atenție, deși acesta era ultimul lucru pe care și-l dorea Jennifer. Adevărata ei dorință era să scape de dureri și de disconfort, astfel încât să se poată focaliza asupra lucrurilor care îi plăceau, cum ar fi voluntariatul la adăpostul local pentru animale.

În cele din urmă, la vârsta de 25 de ani, un gastroenterolog i-a diagnosticat lui Jennifer sindromul colonului iritabil. Deși nu i-a explicat acest lucru, această etichetă nu însemna altceva decât că specialistul nu avea habar ce se ascunde dincolo de această boală misterioasă.

Lui Jennifer i s-a părut însă reconfortant să aibă un nume pentru simptomele sale. De aici și până la o alinare reală a lor mai era însă o distanță lungă.

În continuare, Jennifer a apelat la medicina alternativă. Ea a găsit un terapeut renumit care a constatat că era alergică la glutenul din grâu și la produsele lactate precum laptele și brânzeturile. De aceea, i-a recomandat să elimine aceste alimente din dieta ei și să ia cât mai multe probiotice. O altă concluzie a specialistului a fost că Jennifer suferea de Candida. Prin urmare, el i-a interzis consumul de alimente care conțineau zahăr procesat sau natural, inclusiv de fructe.

Timp de șase luni, Jennifer a încercat să țină regimul recomandat de doctor: a mâncat pui de două ori pe zi, foarte multe legume proaspete și salate cu ton sau cu ouă fierte. Deși respecta cu strictețe regulile noii sale diete, o dată pe lună Jennifer era copleșită de dorința de a mânca ceva dulce, așa că mânca o bucată de prăjitură preparată de bunica ei. A observat într-adevăr o anumită îmbunătățire minoră: nu mai făcea diaree. Celelalte simptome – constipația, durerile la stomac și balonarea – nu i-au dispărut însă.

Frustrată, Jennifer s-a decis să caute un alt specialist în medicina alternativă. Acesta i-a spus că are nu doar o alergie la grâu și lactate, plus o problemă legată de Candida, dar este absolut sigur că suferă inclusiv de sindromul intestinelor permeabile. De aceea, i-a schimbat din nou dieta, punând-o să mănânce numai carne de pui, roșie și de pește, ouă și salate din frunze verzi, adică aproape exclusiv proteine. Pe de altă parte, nu avea voie să mănânce cereale, fasole și legume cu amidon, dar își putea permite din când în când câte un măr verde din varietatea Granny Smith[4]. Pentru a-i trata Candida și sindromul intestinelor permeabile, medicul i-a prescris de asemenea un supliment vegetal pentru curățarea intestinelor.

Timp de opt luni, Jennifer a respectat noul regim, dar tot nu a obținut vreun rezultat pozitiv. Dimpotrivă, ea a început să se simtă din ce în ce mai obosită, să sufere de ceață mentală, să se constipe chiar mai mult decât înainte, iar balonarea ei a atins cote aproape insuportabile. Jennifer a ajuns să se simtă neatrăgătoare, și în plus aproape că nu mai putea ieși în oraș cu prietena ei cea mai bună, care era vegetariană, căci îi era foarte greu să găsească ceva de mâncare care să corespundă atât regimului ei, cât și stilului de viață al prietenei sale. După un deceniu de probleme digestive nerezolvate, Jennifer a ajuns la concluzia că izolarea și suferința erau probabil destinul ei în această viață.

Într-o bună zi, mama ei i-a povestit unei prietene ce se întâmpla cu fiica sa, iar aceasta i-a dat numărul meu de telefon. Încă de la prima citire, Spiritul m-a informat că stomacul Jennifer nu mai producea practic deloc acid clorhidric, fapt care îi provoca o permeabilitate la amoniac. Proteinele care putrezeau în intestinele sale creau amoniac, un gaz care îi inflama întreaga zonă intestinală, îi dădea dureri și o balona atât de tare încât i se părea că este gravidă.

Pe de altă parte, Jennifer avea metale grele depozitate în intestine, iar microorganismele atât de necesare pentru sănătatea intestinului subțire, inclusiv a ileului, erau practic inexistente. Era adevărat că Jennifer era alergică la grâu și la gluten în general, precum și la fasole, porumb, ulei de rapiță și ouă, așa că trebuia să evite în continuare aceste produse. De asemenea, începuse să își dezvolte o alergie la proteinele de origine animală, întrucât intestinele sale nu le puteau diviza și digera. Mai mult, avea ficatul leneș și obosit, din cauza excesului de grăsimi de origine animală.

I-am recomandat imediat lui Jennifer să bea de două ori pe zi câte 500 g de suc de țelină proaspăt stors.

- Doctorul meu mi-a recomandat un amestec de sucuri verzi, mi-a spus imediat Jennifer. În ce fel diferă această recomandare de a lui?

I-am explicat că amestecul de sucuri nu restabilește nivelul acidului clorhidric din stomac. Numai sucul de țelină simplu și băut pe stomacul gol poate face acest lucru.

Pentru a-i reduce stresul ficatului, copleșit de prea multele grăsimi, i-am recomandat lui Jennifer să nu mai mănânce carne decât o singură dată la două zile. În schimb, i-am spus că poate mânca orice legume și fructe, dar mai ales avocado, banane, mere, toate fructele de pădure, papaya, mango, kiwi, cât mai multă salată verde și spanac, la care să adauge zilnic un sfert de cană de coriandru proaspăt, pentru a se detoxifica de metalele grele.

Spre deosebire de ultima dietă pe care a ținut-o, alcătuită aproape în totalitate din proteine de origine animală și complet lipsită de fibre, fructele din dieta recomandată de mine au ajutat-o pe Jennifer să împingă alimentele prin intestinele sale inflamate, ușurându-i astfel aproape imediat constipația.

După o săptămână, starea de balonare a lui Jennifer s-a diminuat dramatic.

După o lună, ea nu s-a mai constipat niciodată.

În sfârșit, după trei luni, durerile, crampele, ceața mentală și oboseala i-au dispărut ca prin farmec.

Stomacul ei a reînceput să producă o cantitate normală de acid clorhidric, iar permeabilitatea la amoniac i-a dispărut. În plus, ficatul lui Jennifer s-a degrevat suficient de mult pentru a putea digera corect grăsimile și zaharurile, fapt care a ajutat-o – între altele – să slăbească cele câteva kilograme cu care se îngrășase în anii din urmă.

Jennifer și-a petrecut vara care a urmat consumând foarte multă varză kale și foarte multe roșii organice, proaspete și nespălate, din grădina bunicii sale. Microorganismele elevate de pe suprafața acestor legume i-au refăcut flora intestinală, îndeosebi cea din ileu, permițându-i organismului ei să producă din nou vitamina B₁₂.

În toamna care a urmat, Jennifer a reînceput să lucreze cu normă întreagă la un adăpost pentru animale. Ea și prietena ei și-au reînnodat prietenia, iar astăzi își petrec zilele de vineri pregătind mese vegetariene pentru un grup mai mare de prieteni de la adăpostul pentru animale.

Jennifer și-a regăsit întru totul vitalitatea. La ora actuală ea poate mânca ocazional inclusiv alimentele „interzise” dacă se nimerește la o petrecere sau acasă la un prieten, iar corpul ei nu mai reacționează urât. Practic, ea nu a suferit niciodată de sindromul intestinelor permeabile sau de Candida – cele două diagnostice alternative care pun inutil pe drumuri atâția oameni bolnavi.

Capitolul 18

Eliberarea creierului și corpului de toxine

Oamenii nu au fost expuși niciodată în întreaga lor istorie la un număr atât de mare de substanțe otrăvitoare ca în prezent. Între acestea se regăsesc metalele grele precum mercurul, aluminiul, cuprul, plumbul, nichelul și cadmiul; poluarea aerului; medicamentele; substanțele chimice pulverizate prin nanotehnologie pe aproape orice produs industrial; pesticidele, erbicidele și fungicidele; materialele plastice; produsele de curățat; petrolul; dioxinele din ocean; și mii de substanțe chimice noi introduse în mediul înconjurător în fiecare an. Toate aceste otrăvuri saturează rezervele de apă și cad pe pământ din cer sub forma picăturilor de ploaie.

Marea majoritate a acestor substanțe sunt atât de noi încât va dura multe decenii până când știința va recunoaște cât de nocive sunt ele pentru sănătatea noastră. De altfel, aceste riscuri nu vor fi descoperite decât dacă finanțarea și bunul simț vor fi orientate în direcția justă, lucru foarte puțin probabil. Modul de operare al marii majorități a industriilor constă în lansarea cât mai curând pe piață a produselor lor, urmând să rezolve consecințele mai târziu.

Prin urmare, cei mai mulți dintre oameni conțin toxine pe care le-au avut întreaga lor viață și care s-au îngropat în straturi extrem de adânci în organismul lor. Acestea sunt cele mai periculoase între toate. Spre exemplu, metalele grele toxice se pot oxida în timp, omorând celulele din vecinătatea lor.

Toxinele reprezintă amenințări pe multiple planuri. Ele îți otrăvesc organismul, îți reduc capacitatea cerebrală și îți distrug ficatul, sistemul nervos central și alte zone vitale din corp. Iar ceea ce este mai rău, atrag și hrănesc cancerele, virușii, bacteriile și alți invadatori care pot cauza probleme de sănătate foarte grave. De fapt, aceste toxine sunt principalii factori de declanșare a epidemiei curente de cancer și a multor altor boli, precum Alzheimer.

În acest capitol voi identifica principalele toxine și te voi învăța cum te poți elibera de ele, astfel încât să nu mai acumulezi continuu altele noi. Atât timp cât vom continua să trăim în această lume, va fi imposibil să ne ferim în totalitate de astfel de substanțe nocive. De aceea, voi insista îndeosebi asupra minimizării expunerii la ele, în măsura posibilului. Vom discuta de asemenea despre eliminarea toxinelor ajunse deja în organismul tău, pentru a te proteja de diferite boli potențiale și pentru a-i ușura sistemului tău imunitar misiunea de a te recupera și de a te susține.

Vestea bună este că tu poți inversa oricând dorești această intoxicare. În paginile care vor urma vei afla cum poți prelua din nou controlul asupra bunăstării tale, astfel încât să rămâi sănătos foarte mulți ani de acum înainte.

Mercurul

Timp de aproape 2500 de ani, oamenii au încercat să dovedească faptul că mercurul este un izvor de tinerețe. El a fost supranumit remediul suprem pentru toate bolile, secretul vieții veșnice și sursa înțelepciunii supreme. În medicina chineză tradițională, mercurul era atât de venerat că foarte mulți împărați au murit din cauza elixirurilor cu mercur pe care li le pregăteau vindecătorii lor, pretinzând că vor pune capăt tuturor relelor de care sufereau aceștia – ceea ce într-un fel chiar se întâmpla, dacă adoptăm o perspectivă mai morbidă asupra lucrurilor.

Mercurul nu era un remediu favorit numai în Asia de Est. În întreaga Anglie și în restul Europei, elixirurile cu mercur erau la fel de venerate. După descoperirea Lumii Noi, ele au traversat oceanul, devenind la fel de populare și aici. Prin anii 1800, universitățile medicale din Statele Unite și din Anglia scoteau medici pe bandă rulantă, iar primul protocol pe care îl predau ele studenților lor era să îi dea pacientului un pahar cu apă cu mercur, indiferent de vârsta, sexul sau problemele sale. Acest „tratament” era o metodă extrem de comună pentru a provoca pierderea sarcinii și pentru tratarea așa-numitei „isterii feminine” (care nu era altceva decât încercarea femeilor mai curajoase de a spune ce gândesc).

Secolul XIX nu a fost propriu-zis o Epocă de Piatră. În cele din urmă, medicii și-au dat seama că mercurul era o toxină periculoasă care distrugea viața celor care se jucau cu el, care îl consumau sau chiar care îl atingeau. Trecuseră deja multe secole de când oamenii au asistat la milioane de vieți pierdute din cauza expunerii la mercur. În acest caz, cum se face că această substanță a continuat să fie atât de favorizată?

Unul din factori a fost marele demon din spatele mercurului. Acesta a fost suficient pentru ca mercurul să fie recomandat în mod forțat ca remediu universal.

Mișcarea pro-mercur și-a atins apogeul pe la jumătatea anilor 1800. Doctorii erau mai accesibili ca oricând în istorie oamenilor din toate domeniile vieții, ceea ce – aparent – era un lucru bun. Pe măsură ce un număr din ce în ce mai mare de oameni se lăsau consultați de acești absolvenți de universități, observatorii au constatat însă că foarte mulți din acești pacienți rămâneau cu tremurături imposibil de controlat, cu convulsii, febră, nebunie, crize de furie, ticuri corporale, tresăriri și bolboroseli. În scurt timp, a început să devină evident că o vizită la doctor putea conduce la otrăvire.

Spre exemplu, să spunem că o soție și o mamă a cinci copii își trimitea soțul la doctor pentru a-l ajuta cu guta sa. Când se întorcea acasă, acesta făcea spume la gură, vorbea în rime, iar ochii i se roteau în cap. După o astfel de experiență, familia respectivă nu se mai întorcea niciodată la doctor.

După ce această realizare s-a răspândit, a urmat o perioadă de 25 de ani în care profesia medicală a cam șomat. Oamenii preferau să își asume riscul bolilor decât să se ducă la un doctor și să își scurteze astfel viața. Universitățile medicale au atins pragul de jos în materie de finanțare.

Pe de altă parte, vindecătorii și terapeuții naturiști au profitat de această pauză binevenită pentru a câștiga o anumită credibilitate. În această scurtă perioadă de timp s-au născut primele forme de homeopatie, de tratament chiropractic și alte tipuri de tratamente alternative, a căror popularitate a explodat literalmente.

Forțați de nevoie, medicii tradiționaliști s-au regrupat și au început să își facă reclamă, declarând că nu mai oferă băuturi cu argint viu (mercur lichid). În acest fel, medicina tradițională și-a recâștigat o oarecare credibilitate.

Dar demonul din spatele mercurului continua să facă planuri pentru expunerea populației la acesta, așa că a început să opereze prin mijloace ascunse, dar foarte inventive, pentru a continua să pătrundă în organismul oamenilor. Noile industrii au început astfel să își deverseze deșeurile cu mercur în apele râurilor, lacurilor și pâraielor, dar au creat și noi medicamente cu mercur, la începutul secolului XX. Peste toate, dentiștii au început să folosească plombe cu mercur.

Una din industriile care se baza foarte mult pe mercur era cea a pălăriilor, care utiliza o soluție pe bază de mercur care accelera foarte mult procesul de împâslire. Așa s-a născut expresia „nebun ca un pălărier”. Într-adevăr, după ce începeau să lucreze într-o fabrică de pălării, oamenii mureau într-un interval de timp de 3-5 ani. Şi nu doar muncitorii erau expuși la mercur. Toți oamenii care purtau o pălărie cu fetru în anii 1800 și în prima jumătate a secolului XX se intoxicau cu mercur ori de câte ori le transpira capul. (Apropo, nu încerca niciodată pălăriile vechi din magazinele cu antichități.)

Aproape toate cazurile de boli mintale ale epocii s-au datorat intoxicației cu mercur. Azilurile din secolul XIX și din primele decenii ale secolului XX erau pline cu oameni care experimentau o stare de nebunie și convulsii. Şi care crezi că era principalul tratament care le era aplicat? Simplu: noi preparate cu mercur, sau pastile cu mercur pe care sărmanii pacienți erau nevoiți să le înghită. Principalul motiv pentru care depresia lui Abraham Lincoln s-a înrăutățit atât de grav a fost folosirea pastilelor cu mercur. Depresia însăși a început în urma consumului câtorva pahare cu un elixir „medicinal” cu mercur.

Secretul murdar

De ce insist atât de mult asupra mercurului? Deoarece el reprezintă secretul murdar despre care nimeni nu are voie să vorbească. Ne este interzis să discutăm despre ravagiile făcute de această toxină de-a lungul istoriei, care continuă până în momentul prezent. Mercurul poate fi toxic chiar și dozele cele mai infime, invizibile pentru ochiul liber. Avertismentele de gen: „ATENȚIE: MERCUR” nu sunt deloc întâmplătoare.

Dacă ar fi după demonul mercurului, ar trebui să credem că acesta este inofensiv, ba chiar bun pentru noi. Încă și mai bine, el ar trebui ascuns în totalitate, iar oamenii nici nu ar trebui să știe că există. Mercurul nu dispare niciodată din organism, dacă nu iei măsuri specifice pentru a te detoxifica de el. El se transmite inclusiv copiilor, din generație în generație, secole la rând. Este aproape sută la sută sigur că strămoșii tău au consumat elixiruri cu mercur. Prin urmare, părinții tăi conțin acest mercur în organismul lor, moștenindu-l de la părinții lor. Același mercur ți-a fost transmis ție, încă din momentul concepției. Unii oameni conțin în corp un mercur vechi de o mie de ani.

Mercurul aruncă asupra sufletului o umbră nemiloasă și malefică, ce face ravagii. Acest metal greu toxic devin astfel parte integrantă din noi, reflectându-se asupra stării noastre de sănătate.

Lăcomia, neglijența, întunericul și ignoranța sunt principalii factori care i-au permis mercurului să producă daune atât de devastatoare asupra populației umane. Proprietarilor de mine de mercur din trecut nu le păsa că muncitorii lor mureau ca muștele, la doar șase luni până la trei ani de când începeau să muncească în minele lor. Singurul lucru de care le păsa erau profiturile obținute.

Ce bine a făcut vreodată mercurul oamenilor? Nici unul. El nu a făcut nimic pentru noi. Absolut nimic! Este doar o neurotoxină nenecesară. Cu siguranță ar fi putut fi înlocuit în produsele medicale și industriale cu altceva mai sigur.

A trecut epoca de înflorire a mercurului? S-a terminat coșmarul? Au revenit oamenii la bunul simț, învățând să evite cu orice preț mercurul, de dragul umanității, al sănătății și al bunăstării generale? Al copiilor lor?

Nici vorbă! Singurul lucru care s-a întâmplat este că astăzi se vorbește mult mai discret despre el. Altminteri, îl regăsim în continuare pretutindeni, inclusiv pe degetele noastre, unde ajunge în maniere extrem de controversate.

Datorită vieții moderne, de-a lungul timpului organismul acumulează metale grele toxice precum mercurul. Noi suntem expuși în permanență la această toxină, care alunecă literalmente printre crăpături. Metaforic vorbind, mercurul alunecă printre crăpăturile sistemului de îngrijire medicală și ale celui industrial. La modul mai literal, el este absorbit de organismul uman și pătrunde în crăpăturile (circumvoluțiunile) creierului. Absolut toți oamenii au un anumit nivel de mercur în corpul lor. Acest lucru este inevitabil.

De ce trebuie să ne pese de acest lucru?

Deoarece mercurul este cel mai important aliment între toate pentru cancere, viruși și bacterii. Expunerea la mercur generează inflamații și îi poate face pe oameni captivi unui număr enorm de simptome și de condiții, printre care depresia, anxietatea, ADHD, autism, tulburarea bipolară, afecțiuni neurologice, epilepsie, zona zoster, amorțeli, ticuri, tresăriri, spasme, bufeuri de căldură, palpitații la inimă, pierderea părului, pierderi de memorie, confuzie, insomnie, pierderea libidoului, oboseală, migrene și afecțiuni ale tiroidei.

Cât de des li se spune oamenilor că sunt singurii responsabili pentru depresia de care suferă, sau pentru alte condiții medicale? În realitate, acesta este jocul demonului mercurului, care cultivă filozofia „dați vina pe victimă”. Aceste simptome depresive nu sunt altceva decât mercurul care vorbește în locul pacientului fără consimțământul acestuia.

Uneori, mercurul merge dincolo de etapa ostaticului și elimină complet sufletul persoanei, prin Alzheimer, Parkinson, demență senilă sau atac cerebral. Situația este foarte gravă. Mercurul a rănit și a ucis deja peste un miliard de persoane.

Nimănui nu îi place boala Alzheimer, care este teribilă și înfricoșătoare. Ea devine însă din ce în ce mai comună – și este cauzată în proporție de sută la sută de mercur. Această informație nu a mai fost răspândită vreodată pe pământ, așa că o repet: mercurul este responsabil în proporție de sută la sută pentru Alzheimer. De-a lungul vieții tale nu vei auzi vreodată acest adevăr rostit de altcineva.

Industria medicală nu va da niciodată vina pe mercur pentru această condiție sau pentru oricare alta, căci atunci toate degetele ar arăta către Omul cu Mercurul, al cărui nume real nu este cunoscut. El este cel responsabil pentru folosirea acestei toxine îngrozitoare în industria medicală, încă de la originile acesteia.

Şi până acum nu am comentat decât partea de suprafață a secretului murdar al mercurului.

Dacă nu putem împiedica deocamdată demonul mercurului să ne expună pe noi și pe copiii noștri la acest metal greu toxic, noi avem totuși latitudinea de a ne prelua frâiele destinului în propriile mâini, devenind conștienți de situațiile care ne pot face rău. Pentru a te proteja pe tine și familia ta, tu trebuie să pui la îndoială totul.

O altă modalitate de a prelua din nou controlul asupra corpului nostru constă în eliminarea mercurului deja acumulat de la generațiile anterioare și în urma expunerii de zi cu zi la el. În acest scop, trebuie să integrăm programele de detoxificare în rutina noastră zilnică.

Viața ta este extrem de prețioasă, foarte importantă și absolut sacră. De aceea, tu meriți să știi ce poți face pentru a ți-o proteja.

Peștii oceanici

Una din multele modalități prin care oamenii ingerează mercur este consumul de pești oceanici. Acest metal greu există în toți peștii oceanici, dar mai ales în ton, peștele-spadă, rechin și ceilalți pești mari și cu carnea grasă. Oceanele noastre sunt infestate cu mercur, inclusiv cu cel deșertat de fabrici și uzine în trecut și în prezent. Mai devreme sau mai târziu, acest mercur ajunge în farfuriile noastre cu salată de pește.

O modalitate de a reduce acest risc constă în a mânca pești mici, cum ar fi sardinele și macroul. Somonul sălbatic este și el relativ sigur, dacă este consumat cu moderație.

Plombele dentare

Plombele dentare reprezintă o altă sursă comună de expunere la mercur. Foarte mulți oameni au astfel de plombe argintii în gură, sau le-au avut cândva.

În ultima vreme a devenit o modă foarte populară să te duci la un dentist holistic și să îți scoți toate plombele cu mercur. La prima vedere pare o acțiune de bun simț, dar trebuie să fii totuși foarte atent. Eliminarea simultană a tuturor plombelor poate conduce la o expunere extrem de ridicată la mercur, indiferent de tehnicile și de modalitățile de protecție folosite de dentist. Această expunere poate forța la maxim sistemul imunitar, fiind un factor de declanșare a multor probleme de sănătate.

Cunosc oameni care și-au eliminat simultan până la zece plombe. În consecință, nivelul trombocitelor lor din sânge a scăzut atât de mult încât aproape că au murit.

Cel mai bine este să îți elimini plombele numai atunci când tratarea dintelui care le conține impune acest lucru, de pildă dacă umplutura plombei devine instabilă sau dacă dintele este deteriorat. Dacă nu ai probleme cu dinții, dar te temi de mercur și dorești să îți elimini plombele din gură, nu elimina mai mult de o plombă o dată. Programează-ți cel puțin o lună între două extrageri de plombe.

Dacă ți-ai eliminat deja toate plombele metalice, este bine să începi un program de purificare pentru a te proteja.

Pe de altă parte, dacă faci carii noi, selectează cea mai bună opțiune de plombă ceramică din câte există. Pornește de la premisa că orice este mai bun decât o plombă cu mercur.

Detoxificarea de metalele grele

Cea mai bună modalitate de detoxificare de metalele grele constă în a consuma zilnic următoarele cinci ingrediente:

· Suc de orz verde sub formă de pulbere: extrage metalele grele din splină, tractul intestinal, pancreas și sistemul reproducător. Pulberea de orz verde pregătește mercurul pentru o absorbție completă de către spirulină. Bea zilnic 1-2 lingurițe amestecate cu apă sau cu un suc natural.

· Spirulină (de preferință din Hawaii): extrage metalele grele din creier, sistemul nervos central și ficat, și absoarbe metalele grele extrase de sucul de orz verde. Bea zilnic 2 lingurițe amestecate cu apă, apă de cocos sau suc natural.

· Coriandru (frunze): pătrunde în locurile cel mai greu accesibile și extrage metalele grele acumulate de ani de zile. Amestecă o cană de coriandru într-un shake natural sau adaugă planta la salate.

· Afine de pădure (numai din statul Maine): extrag metalele grele din creier. Vindecă și repară golurile rămase după extragerea metalelor grele, lucru extrem de important pentru țesutul cerebral. Acesta este cel mai puternic aliment pentru inversarea bolii Alzheimer. Consumă cel puțin o cană pe zi.

· Alge dulse (roșii) din Oceanul Atlantic: se leagă de mercur, plumb, aluminiu, cupru, cadmiu și nichel, și traversează bariera din vase de sânge către creier. Spre deosebire de celelalte alge, dulse au o mare forță de eliminare a mercurului pe cont propriu. Ele pătrund în locurile cele mai ascunse ale corpului în căutarea mercurului, se leagă chimic de acesta și nu își mai desfac aceste legături chimice până când nu îl elimină complet din organism. Consumă 2 linguri de fulgi pe zi sau o cantitate egală de fâșii, dacă algele sunt integrale.

Pentru un efect optim, ar trebui să consumi toate cele cinci alimente și suplimente într-un interval de 24 de ore. Dacă nu le poți integra pe toate, consumă cel puțin 2-3 pe zi. Toate cele cinci alimente care elimină metalele grele lasă în urma lor substanțe nutritive puternice care repară daunele produse de metalele grele și regenerează corpul. Dacă dorești încă un aliment foarte bun, adaugă rădăcina de brusture la protocolul de mai sus.

Nu există modalitate mai eficientă pe pământ de eliminare a metalelor grele din organism decât acest proces. Dacă vei respecta riguros acest program de detoxificare de metalele grele vreme de o perioadă suficient de lungă de timp, vei constata o îmbunătățire simțitoare a stării tale de sănătate. Personal, am văzut oameni care s-au recuperat în mod miraculos prin eliminarea generațiilor succesive de mercur din organismul lor. Aproape că nu există ceva mai bun ce poți face pentru sănătatea ta decât să extragi metalele grele din corpul tău.

De remarcat că există și alte alimente și plante medicinale, precum chlorella, cărora li se face reclamă că ar fi benefice pentru eliminarea metalelor grele. Ferește-te de ele. Deși chlorella este la modă în lumea suplimentelor alimentare, imprevizibilitatea ei o face mai puțin eficientă decât cele din lista de mai sus. Chlorella este iresponsabilă în ceea ce privește protejarea ta de pericolele mercurului.

Poluarea apei

În această eră modernă, apele planetei sunt din ce în ce mai poluate, deși oamenii au înțeles demult cât de mult rău îi fac mediului înconjurător.

Din păcate, nu poți face mare lucru pentru a evita poluarea aerului și a apei (decât poate să te muți într-o zonă mai curată din punct de vedere ecologic). Din fericire, poți face foarte multe lucruri pentru a purifica apa pe care o bei.

O modalitate de a evita poluanții locali constă în a-ți cumpăra apă îmbuteliată. Dacă faci acest lucru, asigură-te că sticlele din plastic în care este păstrată apa nu conțin bisfenol A (BPA), o substanță chimică industrială otrăvitoare. Deși materialele plastice au defectele lor, apa îmbuteliată este mai sigură decât cea de la robinet, care conține o concentrație mult mai ridicată de produse secundare ale materialelor plastice.

Îți poți cumpăra de asemenea un filtru de bună calitate care elimină toate toxinele din apa de la robinet. Dacă optezi pentru această soluție, cumpără-ți un sistem care elimină metalele grele, clorul și fluorul. (Multe comunități adaugă fluor la apă, pornind de la premisa greșită că este bun pentru sănătate. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Fluorul este un produs secundar al aluminiului și este o neurotoxină în sine.)

Există sisteme de purificare a apei care folosesc un proces de osmoză inversată, în timp ce altele produc apă distilată. Ambele procese sunt extrem de eficiente, dar elimină împreună cu toxinele și mineralele benefice. Dacă optezi pentru un astfel de sistem, cumpără-ți oligoelemente ionice lichide și adaugă-le la apă pentru a-i restabili acesteia conținutul în minerale eliminate în urma procesului de osmoză inversată sau de distilare.

Un adaos minunat la orice apă procesată este puțin suc proaspăt de lămâie sau de limă. Datorită procesului de filtrare sau de procesare, apa și-a pierdut calitățile vii, devenind o apă moartă. Adăugarea câtorva picături de suc de lămâie o reactivează și o retrezește, datorită apei din suc, care este vie. În acest fel, apa ingerată devine mai bună și mai capabilă să absoarbă și să elimine toxinele din corpul tău.

Un ceai pentru detoxificarea de clor/fluor

Pentru o detoxificare puternică a clorului și fluorului din organele tale și din restul corpului, amestecă părți egale de frunze de mur, frunze de zmeur, flori de hibiscus și măceșe. Fă-ți un ceai dintr-o lingură din acest amestec la o cană de apă fiartă și bea-l.

Pesticidele, erbicidele și fungicidele

Un alt risc foarte mare la care suntem supuși cu toții este cel de expunere la pesticide, erbicide și fungicide.

Una din modalitățile de expunere sunt produsele alimentare convenționale. Spre exemplu, roșiile neorganice sunt adeseori pulverizate cu astfel de substanțe în cantități excesive, pe care nu le reglementează nimeni. Noi putem ingera o cantitate mare de erbicid prin simplul consum de roșii convenționale, precum și prin consumul altor fructe și legume neorganice. Singurul lucru pe care îl poți face în acest caz este să speli bine suprafața acestor produse pentru a elimina cât mai multe toxine. Asta nu înseamnă că trebuie să te ferești complet de fructe și legume, căci substanțele lor nutritive sunt chintesențiale pentru sănătate. Dacă este posibil, cumpără cât mai des produse organice.

În cazul în care consumi alimente de origine animală, acestea trebuie să fie cel puțin organice, dacă nu chiar crescute în libertate și hrănite cu iarbă. Deși conțin radiații absorbite în urma dezastrului produs la centrala nucleară de la Fukushima în anul 2011, cel puțin aceste produse conțin cantități inferioare de pesticide, erbicide și fungicide. Produsele de origine animală neorganice conțin astfel de substanțe chimice în concentrații foarte mari, într-o măsură mult mai mare decât fructele și legumele convenționale. (Vom mai vorbi în scurt timp despre radiații.)

Parcurile sunt pulverizate la rândul lor cu erbicide și pesticide. De aceea, dacă te așezi pe iarbă, ia-ți întotdeauna precauții, stând de pildă pe o pătură (pe care este bine să o speli ulterior). De asemenea, evită să pulverizezi chimicale pe peluza casei tale și încearcă să reduci la minim folosirea insecticidelor în casa ta.

Un ceai pentru detoxificarea de pesticide, erbicide și fungicide

Pentru a elimina pesticidele, erbicidele și fungicidele stocate adânc în organismul tău, amestecă în părți egale rădăcină de brustur, trifoi roșu, lămâiță și ghimbir. Prepară-ți un ceai dintr-o lingură de amestec la o cană de apă fiartă și bea-l.

Materialele plastice

Materialele plastice au invadat întreaga lume în care trăim. Dacă ar fi după producători, până și bebelușii ar trebui să se nască înveliți într-o pungă din plastic.

Noi folosim pungi din plastic pentru alimentele și băuturile pe care le cumpărăm până când ajungem acasă cu ele, containere din plastic pentru organizarea și depozitarea lor acasă, le acoperim cu capace din plastic și folosim noi pungi din plastic pentru a arunca deșeurile. Medicamentele sunt și ele foarte bogate în materiale plastice. În consecință, aceste materiale ajung într-o formă sau alta în corpul nostru.

Unele tipuri de materiale plastice sunt relativ benefice. Altele au însă proprietăți inflamatorii, care perturbă neuronii și neurotransmițătorii din creier, le induc o stare de confuzie hormonilor și hrănesc cancerele, virușii și bacteriile. Este aproape imposibil să facem distincția între materialele plastice inofensive și cele nocive.

De aceea, este o idee foarte bună să îți transporți alimentele în pungi din pânză, să folosești containere din sticlă în defavoarea celor din plastic, iar în cazul în care nu poți evita complet plasticul – de pildă, dacă îți cumperi apă îmbuteliată sau un robot de bucătărie – să te asiguri că producătorul folosește materiale care nu conțin BPA, ci doar plastice prietenoase pentru om.

Un ceai pentru detoxificarea de materialele plastice

Pentru a elimina materialele plastice și produsele lor secundare din organismul tău, amestecă în părți egale fenicul, frunze de lumânărică, frunze de măslin și roiniță. Prepară-ți un ceai dintr-o lingură din acest amestec la o cană de apă fiartă și bea-l.

Produsele de curățat

Curățătoriile chimice își propun să distrugă murdăria și funinginea, dar nimănui nu îi pasă de efectul pe care îl au substanțele chimice folosite de ele asupra oamenilor prin gazele pe care le degajă. Spre exemplu, curățătoriile tradiționale de covoare folosesc în agenții și solvenții lor de curățare substanțe chimice precum percloretilenul, hidroxidul de amoniu, acidul fluorhidric și nitriltriacetatul, care pun în pericol sănătatea umană. De altfel, multe covoare vin din fabrică cu astfel de toxine, așa că atunci când sunt „curățate” ele se îmbâcsesc și mai tare cu astfel de otrăvuri, care se adaugă peste cele vechi. Dacă îți petreci foarte mult timp în interior, vei inhala automat gazele pe care le emană ele de-a lungul întregii zile, care îți pot slăbi sistemul imunitar și poate chiar declanșa o boală.

O soluție constă în eliminarea covoarelor în favoarea podelelor din parchet și în folosirea preșurilor naturale (ferește-te totuși de adezivii cu care este fixat parchetul, care sunt la fel de toxici). Alternativ, îți poți cumpăra un covor „ecologic” și îl poți curăța la o curățătorie ecologică, sau îl poți curăța tu însuți folosind produse organice. De asemenea, încearcă să eviți produsele de curățat pentru casă. Există foarte multe produse similare organice.

O altă sursă de toxine de care nu trebuie să uiți sunt hainele. Curățătoriile convenționale folosesc substanțe chimice care pătrund adânc în piele și în plămâni prin simpla purtare a hainelor. Pentru a evita acest lucru, caută curățătorii uscate „ecologice”.

În aceeași ordine de idei, atunci când îți cumperi haine noi fii conștient că acestea sunt adeseori tratate cu formaldehidă și cu alte substanțe chimice cauzatoare de cancer care le împiedică să facă cute sau să fie infestate cu fungi. De aceea, spală întotdeauna hainele noi înainte de a le purta.

Un ceai pentru detoxificarea de solvenții din produsele de curățat

Pentru a minimiza efectele expunerii la solvenți chimici și pentru a-ți purifica organismul de aceste substanțe chimice deja infiltrate în el, amestecă în părți egale gălbenele, mușețel, alge marine brune (Fucus vesiculosus) și limba mielului. Fierbe o lingură din acest amestec cu o cană de apă și bea acest ceai.

Radiațiile

Atunci când o centrală nucleară eliberează radiații în atmosferă, așa cum s-a întâmplat cu cea de la Fukushima Daiichi în urma cutremurului din anul 2011 și a tsunami-ului care a urmat în Japonia, radiațiile continuă să persiste de-a pururi, iradiind ușor apa, alimentele și aerul din întreaga lume.

Acest tip de radiații care infestează planeta nu pot fi evitate. O modalitate de a limita totuși expunerea la radiațiile cauzate de dezastrul de la uzina de la Fukushima Daiichi constă în a mânca alimente din partea inferioară a lanțului trofic. În acest moment, toate tipurile de carne și produse lactate conțin cantități mari de radiații. Aceste animale consumă cantități mari de iarbă care conține radiații de la dezastrul nuclear. Este un proces numit biomagnificare, ce constă într-o acumulare a materiilor toxice în concentrații din ce în ce mai mari în animalele aflate în partea superioară a lanțului trofic.

Nu doresc să sperii pe nimeni. Dacă dorești să uiți ce ai citit mai sus, te pot înțelege foarte bine.

Un alt lucru pe care îl poți face constă în eliminarea radiațiilor care ți-au infestat deja organismul și în limitarea expunerii la alte radiații. Spre exemplu, dacă te duci la dentist și acesta îți face o radiografie, insistă ca restul corpul cu excepția gurii să îți fie acoperit cu un șorț cu plumb sau cu un alt material protector, inclusiv gâtul, unde poate apărea un cancer la tiroidă în urma expunerii la radiații. Dacă este posibil, încearcă să minimizezi radiografiile dentare, chiar dacă dentistul tău folosește un proces digital. De asemenea, nu te grăbi să accepți radiografiile propuse de alți doctori. Dacă nu ești absolut sigur că o astfel de radiografie este strict necesară, nu ezita să pui întrebări. Radiografiile nu sunt necesare întotdeauna. De multe ori ele sunt opționale, pentru lămurirea anumitor probleme pentru medici.

În aceeași ordine de idei, pune cât mai multe întrebări despre orice tratament medical care implică radiații. Spre exemplu, dacă ești femeie și ți se face o radiografie, ai grijă să ai sistemul reproducător acoperit cu un șorț cu plumb. Tehnicienii nu îți oferă întotdeauna unul, așa că va trebui să îl ceri.

Adeseori, există tratamente alternative mai puțin agresive, care implică riscuri mai mici. Spre exemplu, femeile își pot face termograme (scanări cu aparate cu raze infraroșii) pentru testarea cancerului la sân, în locul mamogramelor succesive.

Corpul uman este mult mai sensibil la radiații decât realizează medicii. La fel ca în cazul oricăror altor toxine majore, încearcă să eviți pe cât posibil expunerea la ele.

Algele marine sunt ideale pentru protecția organelor și glandelor împotriva radiațiilor. Teama că algele sunt ele însele saturate cu radiații sau cu metale grele care pot pune în pericol sănătatea este nejustificată. Algele marine preiau toxinele, dar nu le eliberează niciodată. Spre exemplu, dacă mănânci o mână de alge dulse (roșii) care a colectat substanțe poluante din ocean, algele nu vor elibera nici o clipă aceste substanțe în organismul tău. Dimpotrivă, ele vor absorbi radiațiile și se vor lega chimic de metalele grele, colectând noi toxine pe măsură ce trec prin sistemul tău digestiv și evacuându-le din organism (atunci când sunt evacuate ele însele). Dacă este posibil, procură-ți mai degrabă alge din Oceanul Atlantic decât din Pacific, căci acestea au o capacitate mai mare de absorbție a toxinelor din organismul uman.

Un ceai pentru purificarea de radiații

Ca antidot pentru expunerea la radiații, amestecă în părți egale alge kelp de Atlantic, dulse de Atlantic, frunze de păpădie și frunze de urzică. Prepară-ți un ceai dintr-o lingură din acest amestec la o cană de apă fiartă și bea-l.

Alte metode de detoxificare

Apă cu lămâie

O metodă foarte eficientă de detoxificare a organismului constă în a bea un litru de apă amestecată cu sucul unei lămâi imediat după trezire, pe stomacul gol. Sucul de lămâie activează apa, care diluează toxinele din organism și le elimină mai ușor.

Metoda este deosebit de eficientă pentru purificarea ficatului, care lucrează toată noaptea pentru a aduna și pentru a elimina toxinele din organism. Atunci când te trezești, este foarte important să te hidratezi și să te purifici cu ajutorul apei activate. După ce o bei, acordă-i ficatului tău o jumătate de oră pentru a se curăța, după care poți consuma micul dejun. Dacă îți vei face din acest obicei o rutină pe termen lung, starea ta de sănătate se va îmbunătăți dramatic în timp.

Pentru o dinamizare suplimentară, adaugă la apa cu lămâie o linguriță de miere neprocesată și una de ghimbir proaspăt ras. Ficatul va absorbi mierea pentru a-și reface rezervele de glucoză și își va elimina toxinele pentru a face loc acestor rezerve.

Suc din frunze de aloe vera

O modalitate minunată de detoxificare a ficatului și a tractului intestinal constă în a consuma gelul proaspăt dintr-o frunză de aloe vera o dată pe zi. În acest scop, taie o bucată de 10 cm dintr-o frunză (dacă aceasta este mare, așa cum sunt comercializate aceste frunze; dacă ai o plantă de casă mai mică, cu frunze subțiri, taie o bucată proporțional mai mare). Filetează frunza la fel cum ai proceda cu un pește, eliminând coaja și fibrele. Extrage gelul transparent, evitând baza amară a frunzei. Amestecă gelul într-un shake natural sau consumă-l ca atare.

Postul cu sucuri

O altă componentă foarte utilă a programului de detoxificare este practica unei zile de „post” la două săptămâni, în care să nu consumi altceva decât sucuri naturale.

Sucurile trebuie să conțină trei ingrediente: țelină, castraveți și mere.

Dacă dorești puțină varietate, poți adăuga în ele puțin spanac sau niște coriandru, dar principalele ingrediente trebuie să fie cele trei indicate mai sus. Această combinație conține un echilibru perfect de săruri, potasiu și zahăr, stabilizându-ți nivelul glucozei din sânge și ajutându-ți organismul să își elimine toxinele.

Prepară-ți la fiecare două ore o cantitate de 500-600 ml de suc și bea-o. Nu consuma nimic între „mese” decât apă, de preferință 500 ml la o oră după ce ai băut sucul. În total, de-a lungul zilei ar trebui să bei șase sucuri și șase pahare mari cu apă.

Prima dată când aplici această tehnică, fă-o într-un week-end când stai acasă. Dacă nu ai mai aplicat niciodată un program de detoxificare, otrăvurile pe care le scoate el la suprafață în organism, înainte de eliminare, îți pot da o stare de disconfort destul de accentuată. Dacă se întâmplă acest lucru, odihnește-te la pat. Dacă ai practicat această tehnică de câteva ori și ai început să te simți din ce în ce mai bine, o poți extinde la două zile succesive. Planifică-ți totuși să rămâi acasă cel puțin a doua zi, pentru situația în care nivelul energiei tale scade prea tare. În cele mai multe cazuri, el crește însă.

Poți experimenta cu celelalte ingrediente, în afara celor trei. Spre exemplu, poți înlocui spanacul cu varză kale, sau poți adăuga o bucățică de ghimbir pentru un gust mai picant. Nu exagera însă cu ele, căci principalele ingrediente care elimină toxinele sunt țelina, castraveții și merele. Celelalte ingrediente nu fac decât să ia o parte din spațiul destinat acestora trei.

Dacă vei practica acest post cu sucuri o dată la două săptămâni, ar trebui să obții rezultate impresionante și să simți cu adevărat diferența.

Postul cu apă

O variantă mai extremă a tehnicii de mai sus este postul cu apă.

Pentru acest program de detoxificare nu trebuie să consumi decât apă, mai exact 500 ml la fiecare oră, începând din momentul trezirii și continuând până înainte de culcare.

Dat fiind că nu îi oferi corpului nici un aliment de procesat, sistemul digestiv primește practic o zi de vacanță. El se va folosi de ea pentru a-și face curat în casă, eliminând multe toxine de care în mod normal nu ar avea șansa să se ocupe.

Ține întotdeauna aceste posturi atunci când stai acasă, căci va trebui să urinezi foarte frecvent, lucru care ar fi stânjenitor la serviciu. Este posibil să experimentezi scăderi ale nivelului de energie sau emoții puternice. În astfel de momente, nu ezita să te culci puțin.

Dacă îți place acest tip de post și îl consideri productiv, practică-l o dată pe lună timp de trei luni. Rezultatele sale pot fi de-a dreptul uimitoare.

Săriturile pe trambulina elastică

O altă modalitate eficientă de detoxificare este trambulina elastică pe care faci mici sărituri. Zece minute pe zi de sărituri pe trambulină promovează dramatic circulația în sistemul limfatic și contribuie la detoxificarea întregului organism, îndeosebi a ficatului.

Saunele cu infraroșii

O altă metodă surprinzător de utilă pentru detoxificare este folosirea saunelor cu infraroșii, care emit o lumină infraroșie pe piele pentru a o vindeca. Razele sale pătrund adânc în interiorul corpului și îi asigură beneficii considerabile, cum ar fi îmbunătățirea circulației periferice și oxigenarea sângelui, eliminarea toxinelor de sub piele, eliminarea multor dureri și dinamizarea sistemului imunitar.

De regulă, sălile de sport sunt înzestrate cu saune cu infraroșii, la fel ca și multe centre de masaj și/sau saune centrale. Fă astfel de ședințe de câte 15-20 de minute de două ori pe săptămână. În mod normal, ar trebui să simți după fiecare ședință o schimbare în bine.

Masajul

Încă de la începuturile istoriei umanității, oamenii și-au pus mâinile pe cei dragi pentru a le oferi mângâiere și alinare. Masajul este cea mai veche formă de terapie și rămâne până astăzi una dintre cele mai eficiente metode terapeutice. Un masaj corporal de 45 de minute promovează circulația sângelui prin întregul corp și ajută la eliminarea toxinelor, îndeosebi de la nivelul ficatului.

Masajul stimulează glandele suprarenale și rinichii, relaxează inima și reduce tensiunea.

La modul ideal, ar trebui să bei 500 ml de apă cu lămâie imediat după un masaj, pentru a-ți optimiza beneficiile legate de detoxificare.

Studiu de caz: Câștigarea luptei cu boala Alzheimer

Familia lui Whitney obișnuia să glumească frecvent spunând că aceasta era uitucă. De-a lungul anilor, ea și-a pierdut de nenumărate ori poșeta și cheile, a rătăcit numărul de telefon de la serviciu al soțului ei James, ba chiar a uitat de câteva ori zilele de naștere ale copiilor ei. Ori de câte ori plecau împreună la antrenamentul de fotbal al fiicei sale Kendra, aceasta o întreba în mod repetat: „Mamă, nu ui uitat nimic?” Copiilor acest lucru li se părea normal, ba chiar amuzant.

Situația nu i s-a mai părut nici unuia amuzantă într-o zi de Crăciun, când Whitney avea 53 de ani. Toată lumea s-a adunat în sufragerie pentru deschiderea cadourilor, cu excepția lui Whitney, care era de negăsit.

- Unde este mama? a întrebat cealaltă fiică a familiei, Miley. De regulă, Whitney era prima care se trezea pentru pregătirea sărbătorilor.

James a găsit-o pe Whitney în dormitorul de la etaj, aplicându-și machiajul pentru o zi obișnuită de lucru. El le-a spus copiilor să aștepte jos. Whitney s-a uitat nedumerită la James, dar l-a urmat la parter. Când a văzut bradul cu luminițe aprinse și vraful de cadouri de sub el, ea a rămas șocată. Uitase complet că era Crăciunul.

James a însoțit-o pe Whitney la medicul de familie, iar apoi la un neurolog și la mai mulți specialiști, la care i-a trimis acesta. În final, diagnosticul a fost de Alzheimer. Întreaga familie a fost devastată de această veste. Pe Whitney o mai așteptau cel mult trei până la cinci ani de viață conștientă. Toți membrii familiei erau într-o stare de șoc. Doctorii i-au recomandat lui James să pună în ordine afacerile familiei atât timp cât Whitney încă mai era rațională.

Copiii familiei, Timothy, în vârstă de 17 ani, Miley, în vârstă de 14 ani, și Kendra, în vârstă de 12 ani, erau suficient de mari pentru a înțelege gravitatea situației. Miley a început să petreacă ore în șir studiind online boala Alzheimer, inclusiv devastările pe care le produce aceasta. Între două atacuri de panică, Kendra a început să scrie liste cu lucrurile pe care trebuia să și le amintească zilnic Whitney. Timothy a renunțat la liceu ca să își poată ajuta mama, deși aceasta nu îi permitea să facă mare lucru.

Sora lui Whitney, Sharon, a însoțit-o pe aceasta la o mulțime de medici alternativi, căutând răspunsuri care să inverseze boala. Într-una din sălile de așteptare ale unuia dintre aceștia, ea a frunzărit o revistă și a dat peste un articol care îmi menționa numele, inclusiv faptul că mai mulți oameni s-au vindecat cu ajutorul meu de diferite boli misterioase.

În timpul primei mele conversații telefonice cu Whitney, Spiritul mi-a arătat două buzunare mari cu mercur din emisfera stângă a creierului său. Acestea existau acolo încă din copilărie. La ora actuală, mercurul se oxida rapid, provocând scurgeri care se răspândeau cu repeziciune, distrugând țesutul cerebral și accelerând boala.

Spiritul i-a recomandat lui Whitney să înceapă imediat un regim de detoxificare de metalele grele (cel pe care l-am recomandat în acest capitol), dublat de o dietă foarte săracă în grăsimi (deoarece grăsimile circulă prin sânge și oxidează mai rapid mercurul). Dieta bogată în antioxidanți din fructe și legume și săracă în grăsimi urma să îi încetinească și chiar să îi oprească procesul de oxidare, conducând în timp la o detoxificare completă de mercur.

Whitney a eliminat toate proteinele de origine animală din dieta ei (datorită grăsimilor pe care le conțin acestea) și nu a mai consumat decât grăsimi de origine vegetală din fructe de avocado, nuci, semințe și uleiuri vegetale (turnate cu mare economie peste salate). Ea a încorporat în dieta ei fructe de toate tipurile, îndeosebi afine de pădure, precum și mari cantități de frunzoase verzi precum spanacul, varza kale și coriandrul. Whitney avea de asemenea voie să consume cartofi, cartofi dulci și alte legume care conțin amidon.

În timp, noua dietă sănătoasă, detoxificantă, bogată în glucoză și în antioxidanți pe care a adoptat-o Whitney i-a oprit acesteia procesul de oxidare, iar simptomele bolii Alzheimer au început să se inverseze.

Timothy s-a reînscris la liceu și și-a luat o slujbă de week-end la un magazin local de produse organice, astfel încât să poată cumpăra astfel de produse cu discount. Miley și-a schimbat cercetările pe Internet, căutând de data aceasta rețete vegetariene. În sfârșit, Kendrei i-a dispărut anxietatea și s-a alăturat sorii sale în bucătărie, experimentând diferite shake-uri vegetale.

La șase luni de la începerea acestui program, memoria lui Whitney a revenit la nivelul de dinainte de acel Crăciun fatidic.

La un an, memoria ei era mai bună decât înainte de nașterea lui Timothy.

Dietele moderne la modă nu ar fi inclus niciodată cantitatea de fructe și de alimente bogate în amidon de care avea nevoie Whitney pentru a câștiga lupta cu boala Alzheimer. Ei i s-ar fi recomandat probabil o dietă bogată în proteine, și implicit în grăsimi, care i-ar fi accelerat boala (nu ar fi inversat-o).

Odată oprit progresul bolii Alzheimer a lui Whitney, familia acesteia s-a relaxat mult. La ora actuală nu prea se mai întâmplă ca Whitney să își uite cheile, iar atunci când se întâmplă totuși, ea, James și copiii încep să râdă, fără să își facă griji.

[1] N.tr. Toate aceste expresii sunt specifice limbajului anglo-saxon. În limba română sunt traduse prin „reacție instinctuală”, „emoție instinctuală” etc.

[2] N.tr. Este vorba de varietăți precum Apio, bogate în suc dulce. Țelina românească produce foarte puțin suc, care este foarte amar, aproape imposibil de băut

[3] Proces chimic de instalare a unui grup de metil pe un substrat.

[4] Varietatea de măr cu cel mai mic indice glicemic din câte există.