Vindecare Spirituală - Chemarea Sedonei - Călătoria inimii: Un ghid indispensabil pentru toți călătorii spirituali

Detalii din cartea „Chemarea Sedonei - Călătoria inimii: Un ghid indispensabil pentru toți călătorii spirituali.”

Districtul Sedonei din Arizona este vizitat în fiecare an de câteva milioane de turiști, captivați de peisajele sale fascinante și de apusurile maiestuoase ale soarelui. Ei sunt atrași însă și de o calitate mai puțin vizibilă a ținutului: energia vindecătoare și vibrațiile sacre ale vortexurilor din Sedona.

Ilchi Lee, un renumit maestru al meditației, își împărtășește în această carte experiențele trăite în Sedona, explorând minunile naturale și spirituale ale acestui ținut, într-o manieră poetică și emoționantă. Cartea se dovedește a fi un ghid incomparabil pentru toți cei care doresc să stabilească o conexiune autentică cu inima lor și cu natura, oferind totodată numeroase meditații profunde ce permit experimentarea unei stări de pace, de bucurie și de împlinire. Aceasta este o carte esențială pentru toți cei care caută o semnificație mai profundă a vieții, nu doar pentru admiratorii Sedonei sau pentru cei cu o orientare spirituală.

Cuprinsul cărții „Chemarea Sedonei - Călătoria inimii: Un ghid indispensabil pentru toți călătorii spirituali.”

• Mulțumiri ... IX
• Introducerea autorului ... XI
• Zorii unei noi iluminări ... 1
• Un ținut al aspirațiilor și al viselor ... 7
• O singură întrebare ... 11
• Copilăria din Coreea ... 13
• Antrenamentul de o sută de zile ... 15
• 21 de zile pe Muntele Moak ... 21
• După iluminare ... 25
• Turneul Meditației din Sedona ... 29
• Stâncile și colinele din Sedona pe care le iubesc ... 33
• Poveștile pe care mi le-au spus canioanele din Sedona ... 51
• Ținutul în care intrarea în starea de rugăciune se face fără efort ... 63
• Vortexurile din vecinătatea Sedonei ... 71
• Primul mesaj pe care l-am primit de la Bell Rock ... 81
• Povestea Grădinii Mago ... 85
• Ținutul în care poate fi simțită inima Pământului ... 95
• Conexiunile create la Sedona ... 101
• Castelul Mago vine la noi ... 107
• Ce înseamnă pentru mine Mago ... 115
• Povestea Particulelor Vieții și a Ecranului Minții ... 121
• Descoperă măreția din interiorul tău ... 129
• Spiritul Sedonei ... 135
• Epilog ... 141
• Anexa 1 Ghid de meditație referitor la vortexurile din Sedona ... 147
• Anexa 2 Meditația asupra Particulelor Vieții și a Ecranului Minții ... 165

Fragmente din cartea „Chemarea Sedonei - Călătoria inimii: Un ghid indispensabil pentru toți călătorii spirituali.”

2 UN ȚINUT AL ASPIRAȚIILOR ȘI AL VISELOR

Orice regiune din lume are un munte sacru sau un loc deosebit în care oamenii se adună, atrași de energia ieșită din comun care există aici. Sedona este un astfel de loc. Am călătorit în multe locuri sacre din lume, inclusiv în cele din India, Nepal, Israel, America de Sud și Europa, dar niciunul dintre ele nu mi-a vrăjit inima așa cum a făcut-o Sedona. Au trecut 15 ani de când locuiesc aici, dar stâncile roșiatice și apusurile pe care le contemplu în fiecare zi continuă să mă emoționeze de fiecare dată cu aceeași putere.

Sedona este un orășel aflat în centrul Arizonei, un stat localizat în deșertul din sud-vestul Statelor Unite. Sedona este situată la aproximativ două ore de mers cu mașina de Marele Canion și la 200 km nord de Phoenix, capitala Arizonei. Este cunoscută uneori sub numele de "țara stâncilor roșiatice", datorită peisajului monumental alcătuit din astfel de stânci. De îndată ce intri în Sedona, nu poți să nu înțelegi de ce obișnuiesc localnicii să spună că: "Dumnezeu a creat Marele Canion, dar locuiește la Sedona".

Unii ar putea crede că Sedona este un loc infernal de cald din cauză că este situat într-un deșert, dar în realitate aici se succed cele patru anotimpuri clasice. Primăvara, câmpurile uscate din jur sunt presărate cu flori sălbatice. Toamna, vegetația din canionul Oak Creek se umple de frunze aurii și ruginii. Iarna este la fel de frumoasă în Sedona. Imaginea fulgilor pufoși de zăpadă ce cad peste stâncile roșiatice îți taie respirația, iar când dă soarele totul strălucește într-o lumină orbitoare: stâncile, cactușii verzi și cerul albastru. Cine vede aceste imagini înțelege cu ușurință de ce numesc localnicii Sedona: "Orașul Luminii" și este de acord cu ei.

Deși populația orașului nu depășește 10.000 de persoane, el este vizitat de peste trei milioane de turiști în fiecare an. Spre deosebire de alte locații turistice însă, Sedona este un oraș foarte liniștit. Majoritatea restaurantelor și magazinelor se închid la 9:00 seara. Cei cărora le place viața de noapte ar considera acest loc foarte plicticos. Orașul este preferat de cei cărora le place comuniunea cu natura, care simt nevoia irezistibilă să își facă bagajele și să vină aici. De fapt, numeroși rezidenți ai Sedonei au fost cândva turiști care s-au îndrăgostit de acest loc.

Sedona a fost înregistrată ca oraș în anul 1902, primindu-și numele după cel al soției unui localnic, șeful primului oficiu poștal din zonă. Potrivit arheologilor care explorează vechile situri ale nativilor americani, nativii care au trăit de mii de ani în nordul Arizonei au considerat dintotdeauna Sedona și canionul Oak Creek un loc extrem de sacru. Siturile descoperite aici nu sunt centrate în Sedona, ci înconjoară acest loc. Nativii vizitau Sedona numai atunci când practicau ritualuri sau ceremonii religioase. Chiar și astăzi, mai multe triburi yavapai și apache vin la Sedona pentru a-și realiza ceremoniile tradiționale și pentru a face binecuvântări, la fel cum hindușii organizează pelerinaje la fluviul Gange.

Sedona este un paradis pentru artiști și pentru iubitorii de artă. Orașul găzduiește cel puțin 40 de galerii, la care se adaugă studiourile. Arta este la ea acasă în acest orășel. Fără doar și poate, Sedona este orașul perfect pentru inspirația artistică. Aproape orice vizitator al orașului simte nevoia să picteze sau să cânte la flaut. In fața frumuseții sălbatice a peisajului înconjurător, oamenii simt nevoia să danseze, să cânte și să își manifeste propria creativitate. Chiar și eu am învățat aici să cânt la flaut, precum și arta caligrafiei, deși până atunci nu am manifestat niciodată veleități artistice.

Personal, îmi place să meditez aici, în timp ce ascult clipocitul apei pe malul Oak Creek, în partea de vest a Catedralei din Stâncă. Clipocitul apei mă împiedică să mă plictisesc. După ce meditez, înconjur stânca și urc pe cărarea din partea de est până în vârful ei. Atunci când privești de jos în sus Catedrala din Stâncă mergând pe această cărare, aceasta ți se pare mai maiestuoasă ca oricând și infinit mai frumoasă decât atunci când o privești de departe.

Se spune că bătrânii nativi americani le spuneau întotdeauna rudelor lor mai tinere care plecau undeva departe: "Dacă simți că te îndepărtezi de sufletul nostru, întoarce-te acasă și du-te pe un munte sacru. Rămâi pe el până când capeți putere de la stânca încălzită de soare, pe marginea unui pârâu care îți purifică inima și te face să uiți de tristețea acestei lumi prin curgerea lui blândă, și privește pădurea care pare să îți facă semn cu mâna prin unduirile sale, la fel ca un prieten apropiat care îți împărtășește din înțelepciunea lui."

Catedrala din Stâncă a fost cu siguranță unul din acești munți sacri de care vorbeau bătrânii nativilor.

Energia din acest loc este foarte blândă. Este extrem de ușor să o absorbi, la fel ca pământul uscat care absoarbe apa sau ca zăpada care se topește. Energia nu este emanată în exterior, ci se scufundă cu ușurință în interior, liniștind mintea și sufletul. Ea atinge corpul și mintea la fel ca o mamă. De aceea, locul este ideal pentru eliminarea emoțiilor și amintirilor negative și pentru vindecarea de ele.

Emoțiile nu diferă cu nimic de un film proiectat pe ecranul minții. Oamenii care au căzut în capcana gândurilor și emoțiilor lor nu-și mai dau seama că asistă la un simplu film. Ei se cramponează de bucuriile și de tristețile lor, devenind atașați de ele. Așa cum ecranul nu dispare la sfârșitul unui film, în noi există ceva imuabil, care rămâne neschimbat indiferent de emoțiile care se succed pe deasupra lui. Este vorba de o existență pură care asistă imperturbabilă la nervozitatea noastră, la tristețea și la singurătatea de care suferim. Acesta este Șinele Real și mintea noastră autentică.

Noi trebuie să învățăm să călărim pe valurile emoțiilor noastre ca și cum am face surfing, fără să ne scufundăm în ele, lăsându-ne înghițiți. Așa cum este important să îți păstrezi echilibrul atunci când faci surfing, tu trebuie să rămâi ferm ancorat în centrul tău, adică în Sinele tău Real, fără a cădea pradă vâltorii emoțiilor tale. Oricât de intense ar fi schimbările prin care treci, tu trebuie să vezi întotdeauna acel aspect care nu se schimbă niciodată. Cel mai bun instrument în acest scop este meditația. Așa cum fundul oceanului rămâne imperturbabil, nefiind deloc afectat de agitația valurilor de la suprafață, stârnite de vânturi, omul trebuie să își cultive detașarea. Indiferent dacă îți merge bine sau rău, cultivă conștiința-martor, adică acel "eu care mă supraveghează".

Este natural să treci prin momente dificile și dureroase, indiferent cine ești. în astfel de momente, orice om este tentat să renunțe la visele sale. Pe de altă parte, dacă încerci să eviți adversitatea, cazi pradă mediului exterior sau propriilor tale limitări. Tu nu-ți poți demonstra înțelepciunea creativă ce poate depăși orice dificultate decât dacă te confrunți direct și curajos cu aceasta, fără a o evita. în acest fel, greutățile nu vor face decât să te întărească.

Gândește-te astfel: orice dificultate reprezintă o oportunitate. Ea coincide cu momentul în care mintea și inima ta se pot deschide și se pot dilata cel mai ușor. Chiar și cele mai profunde răni se pot transforma într-o energie colosală. Nu te rușina să plângi. Există lacrimi datorate nedreptății și tristeții, dar și lacrimi născute din revelarea sufletului nostru. Tu ești familiarizat cu aceste lacrimi? Ori de câte ori îți spui: "Sunt în regulă", sufletul tău își găsește alinarea în aceste cuvinte simple. Alinarea pe care ți-o oferă propriul suflet depășește cu mult mângâierea pe care ți-o poate oferi oricine altcineva.

Noi nu ne putem găsi adevărata tărie și relaxarea autentică decât în interiorul nostru. Corpul nostru este un sanctuar și un generator de energie. De aceea, ori de câte ori te simți confuz sau treci printr-un moment dificil, retrage-te în interior. Aici, vei descoperi relaxarea perfectă. Indiferent unde te duci, tu îți iei corpul cu tine. De aceea, nu vei găsi niciodată o odihnă perfectă în afara ta. Așează-te într-o poziție confortabilă, focalizează-te asupra respirației și lasă-ți mintea să îți contemple corpul. Apoi spune-ți: "Sunt în regulă." în acest fel, sufletul tău se va simți împăcat, iar corpul tău se va relaxa, găsindu-și o energie și o putere nouă.

5 ȚINUTUL ÎN CARE POATE FI SIMȚITĂ INIMA PĂMÂNTULUI

Provocările pe care a trebuit să le depășim după cumpărarea Grădinii Mago au fost mai mari decât ne-am fi așteptat vreodată. Numai repararea și curățarea clădirilor neglijate de ani de zile a durat infinit mai mult decât am fi crezut. Noi și noi investiții și eforturi au fost necesare, ca și cum am fi încercat să umplem un vas fără fund.

Gestionarea locului s-a dovedit a fi și mai dificilă. Din fericire, cu ajutorul membrilor Tao din Coreea și Statele Unite care au participat în mod regulat la programele spirituale și de meditație din Grădina Mago, am reușit să depășim încetul cu încetul aceste dificultăți operaționale. Date fiind răbdarea și eforturile altruiste ale personalului de la Grădina Mago, dar și iubirea și sprijinul generos al membrilor Tao din întreaga lume, am reușit să trecem de perioada cea mai dificilă, iar Grădina Mago a devenit un centru de retragere spirituală din ce în ce mai cunoscut în lume.

Într-o zi de vară din anul 2001, m-am dus dimineața devreme pe un deal din apropiere, de unde puteam privi ca-n palmă Grădina Mago. înălțimea acestuia era suficient de mare pentru a-mi permite să văd pădurea de ienuperi și câmpurile din jur până la mare distanță. Am inspirat adânc, iar aerul proaspăt al dimineții mi-a umplut pieptul. Soarele de-abia începea să se ridice pe cer, așa că deșertul se trezea la viață. Tot felul de păsări - potârnichi, vrăbiuțe, rândunele, towhee - ciripeau, adresându-și astfel salutul de dimineață una alteia, și chiar frunzele uscate și acele cactușilor străluceau în lumina soarelui. Deșertul tăcut de peste noapte redevenea activ, odată cu noua zi.

M-am relaxat și m-am uitat multă vreme la Grădina Mago, care devenea din ce în ce mai vizibilă pe măsură ce soarele se înălța pe cer. Am privit cu atenție fiecare clădire, fiecare copac și fiecare cărare, pe rând. Grație devoțiunii sincere de care au dat dovadă foarte mulți oameni de-a lungul ultimilor patru ani, Grădina Mago - care până nu demult fusese părăsită și abandonată - devenise între timp un organism viu, încărcat cu energie. Am vizualizat cu ochii minții cum ar putea arăta ea în următorii zece ani.

Florile de toate culorile care se amestecau cu plantele câmpului, copacii superbi care ne fereau prin umbra lor de dogoarea soarelui de la amiază, iazul în care își potoleau setea păsările și animalele sălbatice, cărările atât de familiare și de dragi - toate m-au făcut să mă gândesc: "La fel ca mine, un număr mare de oameni vor privi trezirea de dimineață a deșertului din acest loc și se vor simți inspirați, plini de speranță și de curaj."

Mi-am imaginat oameni veniți din toate colțurile lumii cu fețe, culori ale pielii, limbi și credințe religioase diferite, venind aici și studiind principiile taoiste, rugându-se și meditând împreună, deschizându-și inimile și devenind una, revenind apoi la casele lor și continuând să trăiască în Tao, să se dezvolte și să își înfrumusețeze viața. Inima mea s-a umplut de emoție și de recunoștință.

Am coborât dealul și m-am dus la mormântul lui Lester Levenson. Acesta mi se părea de-acum un prieten drag cu care mi-am petrecut o viață întreagă și care a murit alături de mine.

- Știu că m-ai rugat să cumpăr acest pământ și să îl folosesc pentru a trezi sufletul cât mai multor oameni... Au trecut deja patru ani în care am lucrat din greu pentru a-mi ține promisiunea pe care ți-am făcut-o ție și cerului. Ce zici? îți place ce am reușit să facem?