Folosim cookie-uri pentru îmbunătățirea experienței pe acest website. Prin continuarea navigării pe www.librariespirituala.ro confirmați acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie.
Mai multe detalii: Politica de confidențialitate și Termene și condiții
Comenzi telefonice de luni până vineri între orele 9:30-16 la nr. 0357.428.176 sau 0741.602.356
Pentru comenzi mai mari de 200 lei, transportul prin Poșta Română este GRATUIT!

Vindecare Spirituală - Remediul împotriva fricii

-8% Reducere de pret Remediul împotriva fricii

Dacă este lăsată netratată, frica poate deveni un factor de risc serios pentru boli grave precum cele ale inimii, diabet și cancer. Dr. Lissa Rankin ne explică nu numai de ce trebuie să ne vindecăm de teama care ne pune în pericol starea de sănătate și ne privează de bucurie, dar și felul în care teama ne poate vindeca în ultimă instanță prin scoaterea la lumină a tuturor aspectelor din viața noastră care trebuie vindecate.

Plină de referiri la studii științifice și de povești inspirate de viață, Remediul împotriva fricii ne prezintă o perspectivă revoluționară asupra efectelor fricii, dar și calea prin care ne putem restabili bunăstarea și integritatea pe toate nivelele.

Cartea ne învață:

  • Cum se traduce un gând de teamă în schimbări fiziologice care ne predispun către boală;
  • Cum putem deosebi teama reală (care derivă dintr-o amenințare autentică) de cea falsă (care declanșează reacții de stres care ne subminează starea de sănătate);
  • Cum ne putem pune la unison cu vocea curajului din interiorul nostru – „Lumina Pilotului nostru Interior”;
  • Cum ne putem restructura relația cu incertitudinea astfel încât să nu ne mai temem de aceasta, ci să o considerăm o poartă către noi posibilități;
  • Ce ne pot învăța temerile noastre despre adevărata noastră esență.

Prin exercițiile recomandate, preluate dintr-o gamă largă de practici pentru minte și corp și tradiții spirituale, dr. Rankin ne învață să pornim într-o călătorie de cultivare a curajului nostru nativ, să ne scriem propria Rețetă pentru Amplificarea Curajului și să adoptăm un stil de viață mai autentic.

  • Cuvânt înainte de dr. Rachel Naomi Remen xi
  • Introducere xv
  • PARTEA ÎNTÂI Cum te îmbolnăvește frica
  • Capitolul 1 Psihologia fricii 3
  • Capitolul 2 Dovezi științifice că frica te poate îmbolnăvi 17
  • PARTEA A DOUA Adevărul legat de frică
  • Capitolul 3 Definirea fricii 57
  • Capitolul 4 Incertitudinea este poarta către toate posibilitățile 101
  • Capitolul 5 Pierderea este naturală și poate conduce la creștere personală 125
  • Capitolul 6 Trăim într-un univers semnificativ 151
  • Capitolul 7 Suntem cu toții Una 195
  • PARTEA A TREIA Rețeta curajului
  • Capitolul 8 Eliberează-te 229
  • Capitolul 9 Cei șase pași pentru cultivarea curajului 247
  • ANEXA A: 13 tehnici pentru schimbarea convingerilor 331
  • ANEXA B: 20 de idei pentru cultivarea curajului 336
  • ANEXA C: 7 pași pentru crearea tribului tău 339
  • ANEXA D: Rețeta personală a Lissei pentru cultivarea curajului 342
  • Mulțumiri 347
  • Despre autoare 355

Capitolul 9

Cei șase pași pentru cultivarea curajului

Timpul tău este limitat. De aceea, nu îl risipi trăind viața altcuiva. Nu cădea în capcana dogmelor, adică a vieții trăite la unison cu convingerile altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor altor persoane să îți ascundă sunetul vocii tale interioare. Şi ceea ce contează mai mult, ai curajul de a-ți urma inima și intuiția.

- Steve Jobs

Stăteam cu Dennis la o înălțime de câteva zeci de metri, pe o platformă de lemn dintr-un copac. Dennis se temea de înălțimi, așa că deși era prins cu o centură despre care fuseserăm asigurați că poate susține greutatea unui elefant, își simțea inima bătând cu putere. Primul obstacol din cursul de frânghii la înălțime pe care îl urmam ne cerea să coborâm pe o frânghie prinsă între doi copaci, la mare înălțime, prinși cu o centură, dar fără o plasă de siguranță sub noi. În continuare, trebuia să mergem pe un buștean care se legăna între două frânghii. Alte probe pe care trebuia să le trecem includeau balansarea pe un buștean vertical care atârna de o frânghie ca un clopoțel de vânt, trecerea printr-o serie de inele negre și târâtul de-a lungul unui cablu strâns. Dacă cedam și cădeam, ne-au asigurat ghizi noștri, centura cu care eram legați ne-ar fi ținut. Așadar, mintea noastră rațională știa că suntem în siguranță. Când îți pui însă piciorul pe ceva care se clatină, la o înălțime atât de mare, o forță primară pune stăpânire pe tine.

M-am uitat la Dennis, care se apropia de cel mai dificil obstacol al cursei, și l-am văzut stând pe marginea platformei din lemn, arătând cenușiu la față. S-a uitat la solul aflat la mare distanță sub noi și mi-a spus:

- Tu prima.

Am început să îmi prind cârligul centurii în fața lui, dar s-a răzgândit:

- Este mai puțin terifiant dacă mergi tu prima, dar mai amuzant dacă ți-o iau înainte.

Şi-a închis ochii și s-a concentrat o clipă ca să își găsească centrul interior, după care și-a dat drumul la vale. Deși se temea, nu a ezitat să își înfrunte teama. L-am ovaționat din spate.

Am optat împreună cu Dennis pentru a ne da în montagne russe și pentru a ne înscrie la cursuri de frânghie la înălțime nu pentru a ne traumatiza, ci ca parte integrantă a Rețetei noastre pentru Amplificarea Curajului, care ne cerea să ne punem în situații neconfortabile pentru a învăța să ne detașăm de ele.

Uneori, nu este nevoie de mai mult pentru a lăsa teama să te vindece. Dacă ești suficient de curajos pentru a te confrunta direct cu lucrul de care îți este teamă, aceasta din urmă își pierde influența asupra ta. Încetul cu încetul, curajul încolțește în tine, la fel ca o sămânță. Jia Jiang, despre care am vorbit în capitolul 4, a făcut același lucru pentru a scăpa de teama de respingere. El a trăit o serie de experiențe dureroase de acest fel, dar apoi și-a dat seama că teama sa de respingere îl împiedică să trăiască plenar. Pentru a-și depăși teama, el și-a propus să treacă prin „100 de zile de respingere”, în timpul cărora le-a cerut altora 100 de lucruri nelalocul lor, special pentru a fi refuzat și a se desensibiliza astfel printr-o expunere repetată. El le-a cerut unor necunoscuți de pe stradă să îi împrumute 100 de dolari, să joace cu el fotbal în curtea casei sale, a făcut o cerere de angajare ca model la Abercrombie & Fitch și le-a cerut unor polițiști să îl lase să conducă o mașină de poliție. A solicitat un avion privat de la Tony Hsieh și un interviu cu președintele Obama. A mers până acolo încât i-a cerut unei angajate de la gogoșeria Krispy Kreme să îi facă o gogoașă specială în forma simbolului olimpic, și a cerut o „reînnoire a hamburgerului[1]” într-un McDonalds. Jia și-a filmat cererile și a adunat în jur foarte mulți oameni dornici să îl susțină să își depășească teama de respingere. În mod paradoxal, multe din cererile sale absurde i-au fost îndeplinite, fapt care i-a trezit respectul față de bunătatea oamenilor necunoscuți. De și mai multe ori el a fost refuzat însă, iar acest lucru l-a ajutat să se împace cu teama sa de respingere. După ce s-a supus acestei provocări și a supraviețuit unor respingeri repetate, Jia a declarat: „Imaginația ne prezintă adeseori scenariul cel mai negativ, împiedicându-ne să trecem la fapte. Noi suntem cei care ne respingem cel mai mult”.

Când am început să scriu pe blog în anul 2009, una din cele mai mari temeri ale mele a fost aceea de a nu fi percepută ca imperfectă. În copilărie, am fost un copil exemplar, care lua numai 10 la școală, nu bea, nu fuma, nu consuma droguri și își păstra virginitatea pentru noaptea nunții. Ca medic, am simțit o mare presiune de a fi perfectă când lucram în spital; în caz contrar, pacienți nevinovați ar fi putut muri. Am început astfel să păstrez pentru mine adevărul meu lăuntric sau chiar să spun mici minciuni pentru a proiecta o imagine de sine mai „perfectă” decât cea adevărată. Acest lucru m-a făcut să mă simt izolată, singură și ipocrită, căci oamenii credeau cu ușurință imaginea pe care o proiectam în afară, dar care nu corespundea cu ceea ce simțeam în interiorul meu. Prin urmare, trăiam cu teama constantă de a nu fi „expusă”, iar rușinea minciunii în care mă complăceam mă paraliza și îmi deteriora relațiile.

Intenția mea când mi-am început blogul era să „fiu eu însămi, fără să regret nimic”, într-o manieră publică. M-am folosit de acest blog ca de o oportunitate de a le împărtăși unor necunoscuți faptul că mă luptam cu propriile mele imperfecțiuni, în încercarea de a fi cât mai autentică. Îmi doream să evit tendința mea din trecut de a jongla cu adevărul, să îmi dau jos toate măștile care mă protejau, să practic vulnerabilitatea și să învăț să fac față criticilor. La fel ca în cazul lui Jia, expunerea publică m-a ajutat să rămân fidelă menirii mele. Mi-am dezvăluit cu sinceritate teama de a-mi părăsi slujba, eșecul meu în publicarea primele mele cărți, revelațiile dureroase referitoare la maniera în care operează egoul meu, problemele din căsnicia mea, dificultățile din alte relații, provocările financiare, experiențele mistice pe care le trăiam pe măsură ce îmi continuam calea spirituală și alte vulnerabilități pe care le ținusem pentru mine până nu demult. Pe lângă faptul că m-am desensibilizat în raport cu teama de a fi percepută ca fiind imperfectă, am învățat că marea majoritate a oamenilor nu mă judecau și nu mă criticau atunci când le împărtășeam partea cea mai autentică din mine. Dimpotrivă. Este aproape ca și cum comunitatea ce îmi citește blogul ar fi lua decizia colectivă de a nu se folosi de vulnerabilitatea mea pentru a-mi face rău. Brené Brown afirmă că vulnerabilitatea este poarta către intimitate și conexiune, iar experiența personală m-a învățat că acest lucru este adevărat. Dorința mea de a-mi expune public imperfecțiunile i-a determinat pe oameni să aibă încredere în mine. În loc să mă prezint ca un medic perfect, într-un halat alb imaculat, cu nasturii încheiați până sus și cocoțat pe un piedestal, am acceptat să mă prezint ca o ființă umană. Acest lucru nu numai că nu mi-a afectat reputația și nu i-a determinat pe oameni să mă judece, dar chiar a creat un canal de comunicare cu ei care a condus la mai multă încredere reciprocă. I-am ajutat astfel pe mulți să mi se alăture de-a lungul călătoriei mele, astfel încât să ne simțim mai puțin singuri. Această comunitate de suflet m-a ajutat să iau decizii dificile, pe care unii le-ar considera curajoase.

De-a lungul timpului, Rețeta pentru Amplificarea Curajului meu s-a schimbat de la afișarea în public (pe Internet) a rufelor mele murdare la căutarea celor mai adânci umbre din subconștientul meu, fie singură, fie în compania unor terapeuți, instructori spirituali și prieteni în care aveam mare încredere. Abia acum pot spune că am început cu adevărat să îmi cultiv curajul. Afișarea publică a imperfecțiunilor mele a fost destul de înspăimântătoare. În mod paradoxal, ea mi-a alimentat însă Sinele cel Mic, căci mi-a hrănit dorința de aprobare. Am atras astfel foarte mulți susținători care m-au lăudat pentru tot ce făceam, validându-mi deciziile uneori dureroase. Lumina Pilotului meu Interior nu își dorea însă să devin dependentă de aprobarea celorlalți, și cu atât mai puțin influențată de criticile lor. Ceea ce trebuia să fac era să îmi găsesc pacea interioară, scop în care trebuia să identific adevărul meu real dincolo de amăgirea de sine în care m-am învăluit. Această stare de pace trebuia să provină din acel spațiu interior în care prevala tăcerea. Marea provocare a venit atunci când m-am silit să rămân în stare de meditație cu adevărul meu lăuntric, care mă speria mai puternic decât orice confesiune publică a imperfecțiunilor mele, mă terifia mai mult decât datoriile de 200.000 de dolari la care ajunsesem și îmi destabiliza psihicul mai mult decât ideea de a-mi părăsi slujba stabilă de medic. Confruntarea cu demonii din mintea mea m-a forțat să ies din zona mea de confort mai mult decât orice altceva. Cercetarea zonelor cele mai umbrite ale Sinelui meu Mic a devenit mai ușoară după ce l-am cunoscut pe Dennis, care își căuta la rândul lui sinele real prin hățișurile subconștientului lui. Deși în ultimă instanță cultivarea curajului este o activitate profund personală, ea nu mai pare nici pe departe la fel de înspăimântătoare dacă ai un partener responsabil care ți se alătură.

Este posibil ca Rețeta ta pentru Amplificarea Curajului să nu conțină călătorii cu un montagne russe, cursuri de frânghie la înălțime, terapia prin respingere, meditația tăcută sau expunerea pe Internet. Călătoria ta va fi numai a ta, fiind ghidată de înțelepciunea Luminii Pilotului tău Interior. Cultivarea curajului nu presupune neapărat să te forțezi să faci lucruri care te înspăimântă, iar scopul acestui proces nu este în nici un caz să te traumatizeze. Dimpotrivă, scopul lui este să te ajute să te scufunzi în starea de pace interioară. Acesta este spațiul în care vei găsi curajul de care vorbesc. Pe măsură ce te vei abandona în fața acestei stări de pace, temerile tale te vor conduce pe propria ta cale către creșterea sufletului tău. Scopul acestui capitol este să te ajute să faci acest lucru.

De unde trebuie să începi

Cultivarea curajului nu se pretează la o rețetă simplă, pas cu pas, de genul celei pentru pregătirea unui prăjituri. Fiecare călătorie este individuală și unică, la fel ca o amprentă. Există totuși unele aspecte similare pentru marea majoritate a oamenilor, și unele practici despre care putem presupune că pot ajuta pe oricine, cum ar fi apelarea la un profesionist și găsirea liniștii printr-o practică zilnică. Dacă ai citit cartea mea, Vindecarea cu ajutorul minții, cei Şase Pași pentru Cultivarea Curajului ți se vor părea familiari, căci ei merg în paralel cu cei Şase Pași pentru Vindecarea de Sine pe care i-am descris în acea carte. Dat fiind că procesul de cultivare a curajului este o călătorie de vindecare și transformare, aceiași șase pași care funcționează în cazul vindecării fizice te pot călăuzi inclusiv către cultivarea curajului.

Acestea fiind zise, această rețetă nu este unică pentru toată lumea, spre deosebire de procesele descrise în alte cărți de dezvoltare personală. Eu îți voi prezenta o serie de instrumente și te voi ajuta să îți dezvolți anumite idei, dar multe din acestea sunt subiective, fiind trecute prin filtrul convingerilor și preferințelor mele personale. Ale tale pot fi radical diferite, motiv pentru care nimeni altcineva nu poate scrie această rețetă în locul tău. Pe măsură ce îți vei continua lectura, asumă-ți acest proces. Preia doar elementele cu care rezonezi. Exclude-le pe cele care nu îți spun nimic. Lasă-te inspirat. Imaginează-ți cum ar arăta pentru tine o viață trăită în pace. De ce ai nevoie pentru a te elibera?

Cei Şase Pași pentru Cultivarea Curajului

Pasul 1: CREDINŢA. Înlocuiește convingerile care îți induc o stare de teamă cu o încredere care te ajută să îți amplifici curajul.

Am văzut în prima parte a cărții cât de mult rău ne pot face reacțiile de stres ale organismului. Am arătat acolo că aceste reacții nu se produc exclusiv la factorii de stres obiectivi din prezent, ci și la gândurile, convingerile și poveștile pe care ni le spunem singuri în sinea noastră. Aceste reacții de stres ne pot face chiar mai mult rău decât cele generate de factorii inițiali de stres. Stresul nu este altceva decât o formă a fricii. Deci, ce soluție avem? Noi trebuie să cultivăm convingeri care să ne limiteze reacțiile de stres și să ne ajute să ne relaxăm. Nu toți oamenii realizează că majoritatea temerilor lor false derivă din convingerile limitatoare pe care le consideră adevărate. Mulți nici măcar nu sunt conștienți că au astfel de convingeri, căci le acceptă ca fiind adevărate și nu le mai pun demult la îndoială.

Spre exemplu, să spunem că ai convingerea că nu poți face bani decât dacă muncești din greu și dacă te zbați foarte mult. Aceasta este o convingere limitatoare, nu un adevăr imuabil. Există oameni care sunt plătiți să facă ceea ce le place și care nici măcar nu simt că muncesc. Teama falsă care se naște din această convingere este că dacă vei trece la o carieră care îți face plăcere, vei sfârși prin a da faliment. Există însă foarte mulți oameni curajoși care și-au asumat acest risc și care obțin foarte mulți bani făcând exact ceea ce le place. Atât timp cât vei continua să rămâi blocat în convingerea limitatoare că trebuie să faci sacrificii și să te zbați pentru a-ți asigura securitatea financiară, nu vei putea face niciodată alegeri curajoase legate de cariera ta.

O altă convingere limitatoare este aceea că toate relațiile romantice își pierd mai devreme sau mai târziu magia, așa că este ceva normal să te simți deconectat, plictisit sau singur într-o relație pe termen lung. Adevărul este însă că există cupluri la fel de îndrăgostite ca în prima zi, în care cei doi parteneri simt aceeași atracție fizică unul față de celălalt. Dacă te vei complace în această convingere limitatoare, teama falsă care poate apărea te va împiedica să îi ceri partenerului tău să lucreze cu un terapeut marital atunci când nu te mai simți conectat cu el. Pe de altă parte, dacă el refuză să facă acest efort pentru salvarea relației voastre, aceeași teamă falsă te poate face să eviți despărțirea de el, datorită altor convingeri limitatoare, de gen: „Copiii noștri vor fi distruși dacă voi divorța”, „Toată lumea va crede că sunt o persoană rea dacă voi divorța” sau „Nu voi mai întâlni niciodată iubirea la vârsta mea”.

Cele Patru Prezumții Pline de Teamă tind să fie principalele convingeri limitatoare care induc teama. Spre exemplu, convingerea limitatoare care spune că trebuie să te zbați pentru a face bani ar putea intra în categoriile: „Trăiesc într-o lume periculoasă” și „Incertitudinea este nesigură”. Într-o manieră similară, convingerea că toate relațiile își pierd mai devreme sau mai târziu pasiunea și că trebuie să le accepți ca atare ar putea intra în categoriile „Incertitudinea este nesigură” și „Nu pot gestiona pierderea lucrurilor pe care le iubesc”. Practicarea exercițiilor din partea a doua a cărții de față te poate ajuta să îți schimbi aceste convingeri și să înlocuiești cele Patru Prezumții Pline de Teamă cu cele Patru Adevăruri care Promovează Curajul. Acestea din urmă relaxează mintea, reduc reacțiile de stres și pot echilibra sistemul nervos chiar și în mijlocul celor mai stresante evenimente ale vieții. Dacă pornești de la premisa că incertitudinea este un portal către toate posibilitățile, ești automat mai predispus să îți asumi un risc în carieră sau într-o relație, cerându-i partenerului tău să lucreze împreună cu tine la salvarea acesteia. Dacă ai încredere că trăim într-un univers semnificativ, tu simți că nu ai de ce să te temi, chiar dacă sfârșești în datorii, iar relația ta se destramă din cauza riscurilor pe care ți le-ai asumat. Dimpotrivă, ai încredere că aceste rezultate aparent indezirabile au un sens și că sufletul tău își continuă creșterea personală. Ești convins că mai devreme sau mai târziu totul va căpăta sens și că riscurile asumate își vor dovedi valoarea, chiar dacă lucrurile nu au evoluat așa cum ți-ai dorit inițial.

Deși teama poate fi ea însăși un vehicul pentru creșterea personală, schimbarea convingerilor astfel încât să te temi mai puțin ușurează procesul de transformare. De aceea, primul din cei Şase Pași pentru Cultivarea Curajului constă în înlocuirea convingerilor care induc o stare de teamă cu altele care stimulează curajul. Este foarte important să avem grijă ce convingerile cultivăm în legătură cu factorii de stres și cu temerile care îi însoțesc. Sistemul nostru nervos se calmează atunci când ne raportăm în mod corect la incertitudine, când ne împăcăm cu pierderile, când avem încredere că trăim într-un univers inteligent și semnificativ și când ne aducem aminte că nu suntem niciodată singuri. Aceste convingeri se ascund în subconștientul celor mai mulți dintre oameni, de unde rulează programe învățate în copilărie fără ca noi să știm. De cele mai multe ori, noi nu suntem conștienți de faptul că operăm după un program rulat de convingeri precum: „Ai grijă în primul rând de tine” sau „Protejează-ți cu orice preț inima”.

Ce convingeri limitatoare crezi că operează în subconștientul tău? Este posibil ca în timpul lecturii părții a doua să fi devenit conștient de anumite convingeri limitatoare generale care îți guvernează viața, dar pot exista și altele, care se repetă ca niște tipare în viața ta. O modalitate garantată de a afla când operezi ținând cont de o convingere limitatoare bazată pe teamă constă în a-ți examina tiparele repetitive. Să spunem că te-ai căsătorit de trei ori la rând cu alcoolici, sau că ai fost concediat din toate slujbele care ți-au plăcut, sau că rămâi mereu fără bani, sau că te îmbolnăvești ori de câte ori lucrurile par să ia întorsătura dorită de tine. Probabil că ori de câte ori ți se întâmplă așa ceva, îți spui o poveste și te consideri victima celorlalți oameni sau a ghinionului. Există însă șanse mari ca dacă astfel de lucruri ți se întâmplă frecvent, la baza lor să stea o convingere limitatoare.

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 15

Identifică-ți tiparele

Optimism versus pesimism

Ești optimist sau pesimist prin natura ta? Datorită explicațiilor pe care le dau evenimentelor negative din viața lor, pesimiștilor le vine mult mai greu să își asume riscuri curajoase, în timp ce optimiștilor le vine mult mai ușor, întrucât pornesc din start de la ideea că totul va merge bine sau se va termina cu bine, chiar dacă acum se confruntă cu dificultăți. Pesimiștii sunt predispuși să creadă că atunci când li se întâmplă ceva rău, acest lucru este cu siguranță personal, generalizat și permanent. Cu alte cuvinte, orice rezultat negativ se datorează unui eșec personal („este numai vina mea”), poate fi aplicat întregii vieți, nu doar acestui rezultat („întotdeauna am avut ghinion”) și va dura de-a pururi („șirul ghinioanelor nu se va termina niciodată”). Pe de altă parte, ei percep evenimentele pozitive ca fiind temporare („hm, am avut și eu noroc o dată în viață”), specifice („norocul meu se aplică doar acestui lucru”) și impersonale („acest rezultat nu se datorează unui lucru făcut de mine”). Optimiștii operează după cu totul alte reguli. Ei consideră evenimentele negative ca fiind temporare, specifice și exterioare lor, și pe cele pozitive ca fiind permanente, generale și datorate propriei lor competențe.

Dacă ai convingeri negative care te împiedică să îți manifești curajul natural, mângâie-te cu ideea că optimismul și curajul pot fi cultivate. În cartea Optimismul învățat, dr. Martin Seligman prezintă un exercițiu pe care îl numește „ABC”, un acronim de la Adversitate, Convingere și Consecințe[2]. Atunci când te confrunți cu o adversitate (A), evenimentul se transformă într-un gând, care este tradus rapid printr-o convingere (B). Aceste convingeri îți pot influența comportamentul, generând consecințe (C). Dacă vei învăța să îți modulezi traducerea adversității în convingeri, tu poți influența consecințele ce apar în urma unui eveniment neplăcut. Prin schimbarea modului de interpretare, tu îți poți converti gândurile pesimiste în gânduri optimiste, fapt care îți va da mai mult curaj.

Spre exemplu, să spunem că șeful țipă la tine (adversitate). Acest lucru te deranjează și te gândești: „Şeful meu este atât de nerecunoscător. Nu mă apreciază. Nu voi obține niciodată recunoașterea rezultatelor muncii mele” (convingere). Mai târziu, răbufnești în fața șefului și îți depășești (în mod intenționat) un termen limită (consecință). Sau, să spunem că iubitul tău anulează o întâlnire pe care o așteptai cu entuziasm (adversitate). Îți spui în sinea ta: „Ştiam eu că era prea frumos ca să fie adevărat. Nu mă iubește” (convingere). Te simți toată ziua rănită, dezamăgită, furioasă și deprimată (consecință).

Cum îți poți schimba convingerile care apar ca urmare a evenimentelor adverse? De pildă, dacă șeful tău se enervează pe tine, în loc să interpretezi la modul personal acest lucru, pornind de la prezumția că este ceva permanent care ți se întâmplă tot timpul, spune-ți că este ceva de moment, care se aplică numai în circumstanțele de față și care nu se referă la tine personal. În loc să pornești de la premisa că șeful nu te apreciază, te poți întreba dacă șeful tău a avut cumva o dimineață proastă acasă și dacă nu ai fost prins la mijloc. În loc să reacționezi printr-o atitudine pasiv-agresivă, tu poți reacționa cu compasiune. Chiar dacă șeful tău nu va observa acest lucru, cel puțin te vei simți mai bine, ba chiar mai curajos, confruntându-ți șeful cu amabilitate și inițiind o conversație explicativă. Într-o manieră similară, în loc să pornești de la convingerea că iubitului tău nu îi pasă de tine și să te simți deprimată, te-ai putea întreba dacă acesta nu este foarte ocupat și dacă nu are nevoie de ceva mai mult spațiu. Găsește-ți altceva de făcut în această seară și nu te inflama inutil.

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 16

Convertește-ți pesimismul în optimism

Dr. Martin Seligman, autorul cărții Optimismul învățat, recomandă ținerea unui jurnal ABC timp de câteva zile pentru evaluarea convingerilor care se nasc în mintea ta în fața evenimentelor adverse. În acest scop, trebuie să îți urmărești monologul interior și să îți observi reacțiile atunci când ți se întâmplă ceva neplăcut.

Întreabă-te întotdeauna ce este adevărat

Este tentant să încercăm să eliminăm toate gândurile și convingerile negative, dar de multe ori acestea îți pot fi de folos. Se creează astfel un paradox, și orice paradox are potențialul de a slăbi frâiele minții cognitive, creând un spațiu pentru rezolvarea creatoare a problemelor.

În cartea lui Lisby, Cunoașterea extraordinară, autoarea relatează povestea colegei sale Phyllis Cath, o psihiatră foarte rațională și foarte reputată. Lisby i-a povestit lui Phyllis istoria unui bărbat care a obținut informații pe care nu ar fi avut de unde să le cunoască, într-o manieră ieșită din comun, care nu poate fi atribuită decât celui de-al „șaselea simț”. Prietena ei a experimentat atunci o stare paradoxală. „Pe de o parte, în timp ce ascultam povestea, mă gândeam: ‚Desigur!’, dar pe de altă parte eram extrem de uimită și o consideram de necrezut. Cum puteam gândi în ambele feluri? Nu părea să aibă nici un sens. Am perceput povestea în două maniere diferite, diametral opuse, fiecare părând să aibă sens numai din perspectiva ei”.

Când a auzit această poveste, Phyllis Cath a intrat pe tărâmul paradoxului, în care gândurile ei erau în același timp normale și de necrezut. Ea a oscilat între cele două puncte de vedere incompatibile fără să le poată reconcilia și fără să poată decide care dintre ele este cel adevărat. Prin urmare, ea nu l-a respins pe nici unul, dar nici nu l-a acceptat pe vreunul. Într-un fel, mintea ei s-a dilatat, ca să le poată include pe amândouă. Atunci când se produce o astfel de dilatare a minții, aceasta reprezintă o invitație pentru accesul la alte posibilități.

Dacă nu ești sigur în ce măsură te ajută sau te limitează convingerile tale, examinează-le cu ajutorul unei tehnici pe care o aplică cu clienții ei partenera mea de afaceri, dr. Anne Davin: pune-ți întrebări legate de adevărul sau neadevărul convingerilor tale.

Tehnica de cultivare a curajului nr. 17

Ce este adevărat și ce nu?

Pasul 2: SUSŢINEREA. Caută sprijin de la oamenii din jurul tău. Oferă-le la rândul tău susținerea ta.

Deși procesul de cultivare a curajului este prin excelență interior, eu nu îți sugerez nici o clipă să îl practici singur. În ultimă instanță, călătoria de la teamă la curaj este o călătorie a eroului, dar orice erou are nevoie de mentori, ajutoare, parteneri și susținători. Atunci când încerci să-ți alchimizezi teama și să o transformi în creștere personală, se întâmplă frecvent să întâlnești membri de familie, prieteni și alte persoane dragi bine intenționate, dar care își proiectează propriile temeri asupra ta, în loc să îți încurajeze alegerile curajoase. În acest fel, aceste persoane nu numai că nu te susțin, dar îți pot chiar amplifica propria teamă. Teama generează teamă, iar atunci când te afli în etapele de început ale acestui proces de transformare, când ești foarte vulnerabil, este nevoie uneori să îți crezi un cocon în care să te simți protejat și care să îți alimenteze curajul.

În prelegerea TED la care am făcut referire în capitolul 2, Kelly McGonigal a declarat că unul din aspectele sănătoase ale stresului este că generează o secreție de oxitocină care te ajută să devii mai social. Acest „hormon al mângâierii” te motivează să cauți sprijin în momentele stresante ale vieții, iar acesta este un lucru bun. Nu întâmplător, cel de-al doilea din cei Şase Pași pentru Cultivarea Curajului se referă la susținerea socială. Atunci când viața pare foarte stresantă, tu trebuie să te înconjori de oameni care țin la tine. La fel de benefică este și schimbarea atitudinii tale în sensul serviciului adus altora. Conexiunea socială operează în ambele sensuri. Primirea dovezilor de iubire din partea altora te ajută să devii mai curajos, dar la fel de mult te ajută oferirea acestor dovezi.

Oxitocina nu numai că te motivează să cauți suport atunci când te simți speriat și stresat. Atunci când primești acest sprijin, în loc să îți refulezi emoțiile, tu secreți și mai multă oxitocină, iar acest hormon îți protejează sistemul cardiovascular de efectele toxice ale fricii. Fiind un antiinflamator natural, el îți ajută vasele de sânge să rămână relaxate în timpul evenimentelor stresante ale vieții. Dat fiind că inima are receptori la oxitocină, hormonul ajută celulele inimii să se regenereze și să se vindece în fața reacțiilor de stres cronice. Oxitocina fortifică inima, chiar și în fața fricii, și te ajută să te recuperezi mai rapid în fața emoțiilor asociate cu teama și cu evenimentele stresante ale vieții – nu doar la nivel emoțional, ci și fizic.

Există un studiu care a urmărit aproximativ 1000 de adulți din Statele Unite cu vârste cuprinse între 34-93 de ani. Participanții au fost întrebați cât stres au experimentat în ultimul an, dar și cât timp au petrecut cu prietenii, cu vecinii și cu oamenii din comunitatea lor. În continuare, cercetătorii au folosit înregistrările publice pentru a afla care dintre ei au murit în următorii cinci ani.

Ei au descoperit că riscul de moarte crește cu 30% la fiecare eveniment stresant, cum ar fi un deces în familie sau o criză financiară. Acest procent nu a putut fi aplicat însă tuturor participanților la studiu. Oamenii care aveau grijă de alții nu au fost afectați în nici un fel de această asociere cu stresul. Se pare că îngrijirea altora (dar și afecțiunea lor față de tine) creează o mare rezistență la stres.

Atunci când îți schimbi convingerile – primul pas din procesul de cultivare a curajului – și devii capabil să privești pierderea și incertitudinea cu alți ochi, ca pe niște oportunități pentru creștere și conectare, tu devii mai rezistent la nivel emoțional și fizic. Dacă te folosești de aceste experiențe ca de niște oportunități de a căuta sprijin și de a-ți sluji semenii, tu îți amplifici această rezistență. Practic, aceasta este biologia curajului. De aceea, pasul 2 se referă la căutarea susținerii sociale, dar și la oferirea ei din toată inima. Vom vedea mai întâi unde poți găsi acest suport social, după care vom discuta despre oferirea lui, ca modalități de amplificare a curajului personal.

Ce cred „ceilalți”?

Unul din blocajele care te împiedică să acționezi cu curaj este teama de ceea ce vor crede „ceilalți” dacă îți vei asuma riscuri care li se vor părea „nebunești”. Într-adevăr, ceilalți ar putea considera o nebunie ceea ce tu consideri a fi curajos. De altfel, acesta chiar este un criteriu pentru a ști că te afli pe calea cea bună. de fapt, cine sunt „ceilalți”, de care ești atât de îngrijorat? În cartea Găsește-ți propria Stea Polară, Martha Beck afirmă că „ceilalți” sunt alcătuiți de cele mai multe ori din câteva persoane cheie. Dat fiind că suntem creaturi sociale care se simt în siguranță în tribul lor, noi suntem dispuși să facem orice pentru a ne integra în clan. Este foarte greu să satisfaci însă gusturile și opiniile unui număr mai mare de cinci sau șase persoane în același timp. De aceea, în loc să iei decizii care îți satisfac propriile dorințe, partea creatoare din tine care aspiră către aprobarea tribului creează un fel de scurtătură. Ea selectează atitudinile și opiniile câtorva jucători cheie pe care psihologii îi numesc „ceilalți la modul generalizat”, face o sinteză a acestor opinii și o extrapolează la întreaga planetă, considerând că umanitatea nu face altceva decât să stea și să arate cu degetul (acuzator) către tine.

În loc să ne facem griji legate de ceea ce vor crede „ceilalți” dacă vom face ceva curajos, Martha ne invită să ne creăm un nou concept legat de „ceilalți” prin construirea unui cerc interior de sfătuitori în care avem încredere, oameni cărora le cunoaștem opiniile și pe care ne bazăm.

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 18

Creează-ți un nou concept legat de „ceilalți”

Adaptare după cursul online „Găsește-ți menirea”, pe care îl predau împreună cu Martha Beck și Amy Ahlers, pornind de la cartea Marthei, Găsește-ți propria Stea Polară.

Găsirea unor mentori cu care rezonezi

De-a lungul procesului de cultivare a curajului, găsirea unui mentor adecvat, aflat cel puțin cu câțiva pași în fața ta pe aceeași cale a transformării, poate schimba totul. Un astfel de mentor ar putea face parte integrantă din grupul pe care îl numești „ceilalți”. Cheia constă în găsirea unor mentori în care ai încredere că îți vor stimula acea parte care aspiră să ia decizii din perspectiva curajului, nu a fricii.

Găsirea unor mentori adecvați nu este întotdeauna ușoară. Este posibil să nu găsești un mentor care să te țină de mână la fiecare pas al călătoriei tale, dar dacă ești dispus să te detașezi și să ai încredere, mentorul perfect va veni singur la tine, la momentul oportun. Fie îți va apărea în prag, fie vei primi un mesaj de la el în căsuța de email. Dacă vei căuta apoi un alt mentor, care să te conducă pe o nouă porțiune de drum, acesta îți va apărea la fel ca primul, întinzându-și mâna ca să îți indice calea.

Este posibil să găsești un mentor cu care rezonezi:

Dacă ai noroc, te poți angrena într-o „relație evoluționistă” (după cum o numește maestrul spiritual Craig Hamilton) cu un partener de cuplu, un prieten, un membru de familie sau un coleg dispus să rămână în relație cu tine chiar dacă treci printr-o tranziție potențial dificilă și neconfortabilă, într-o manieră plină de iubire, pornind de la dorința reciprocă de a vă ajuta unul pe celălalt să vă depășiți temerile false și să vă aliniați cu sinele vostru suprem.

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 19

Cum să îți găsești un mentor

De asemenea, nu uita că îți poți fi tu însuți cel mai bun mentor. În interiorul tău există înțelepciunea plină de iubire și de discernământ a Luminii Pilotului tău Interior. De aceea, dacă nu știi ce trebuie să faci în continuare, întreabă-ți Lumina Pilotului Interior. Dacă vei învăța să îți accesezi această parte eternă din tine, vei înțelege că nu ești separat niciodată de ea. Vom discuta mai multe despre receptarea și interpretarea mesajelor sale atunci când vom vorbi despre pasul 3.

Găsirea comunități tale de suflet

Este foarte important să te înconjori cu o comunitate de oameni dedicați trăirii unei vieți curajoase pe care ți-o dorești și tu, mai ales dacă fostul tău grup numit „ceilalți” te judecă și te critică atunci când încerci să te pui la unison cu adevărul tău lăuntric. Comunitatea ta de suflet îți poate ridica moralul, te poate ajuta să devii mai responsabil, să te angajezi cu mai multă ardoare să îți trăiești viața cu curaj, și poate acționa ca o oglindă, arătându-ți dacă te-ai rătăcit sau te afli în continuare pe calea cea bună.

Unde îți poți forma o comunitate de suflet

Slujește-i pe ceilalți

În timp ce găsirea unui grup de suport este esențială pentru cultivarea curajului, focalizarea exclusivă asupra sinelui într-o manieră bazată pe teamă îți poate limita capacitatea de a fi curajos. Este esențial să îți satisfaci propriile nevoi într-o manieră sănătoasă, pentru a-ți putea sluji apoi semenii pornind de la conexiunea pe care o simți cu toate ființele, nu de la un „complex co-dependent al mântuitorului”. Atunci când îți ajuți semenii din dorința pură de a-ți oferi serviciile, sistemul tău nervos se relaxează, teama ta se reduce, iar curajul tău se amplifică în mod natural.

Viața lui Andy Mackie a ilustrat perfect acest lucru. Confruntat cu propria moarte după nouă operații eșuate pe inimă, Andy trebuia să ia 15 medicamente recomandate de medicii săi pentru a-i salva viața. Efectele secundare ale acestora îl făceau însă să se simtă groaznic. În cele din urmă, el a luat decizia curajoasă de a nu-și mai lua medicamentele și de a-și petrece restul zilelor făcând ceva ce și-a dorit întotdeauna. Deși medicii au insistat că va muri în cel mult un an, Andy s-a decis să își folosească banii pe care i-ar fi cheltuit pe medicamente pentru a cumpăra 300 de muzicuțe și a le dărui copiilor, împreună cu un curs gratuit pentru a învăța să cânte la ele. O lună mai târziu, el a mai cumpărat câteva sute. Andy Mackie a murit abia 13 ani mai târziu, după ce a dăruit copiilor un total de 20.000 de muzicuțe! Fundația de Muzică ce îi poartă numele continuă să îi pună în aplicare viziunea.

Uneori, curajul se manifestă printr-o acțiune care ne sperie nu de dragul nostru, ci al altora. Serviciul curajos al lui Andy Mackie l-a ajuta pe acesta să își depășească frica de moarte și să renunțe la medicamentele care îi amplificau suferința. În loc să se concentreze asupra fricii sale de moarte, el a preferat să ajute copiii, iar acest lucru i-a îmbunătățit starea de sănătate. Teama tinde să ne inspire să găsim un sprijin în exterior, pentru a ne reconforta. Prin urmare, noi ne putem folosi de această înclinație naturală pentru a ne oferi serviciile altora. În acest fel, teama ne poate motiva să facem din această lume un loc mai bun pentru toți.

Chris Guillebeau s-a simțit inspirat să trăiască o viață orientată către serviciu după evenimentele din 11 septembrie 2001, în urma cărora s-a mutat în Africa pentru a-și ajuta semenii de pe o navă-spital. Zece ani mai târziu, în 2011, el a organizat Summit-ul Dominării Lumii, o conferință menită să îi ajute pe vizionari să își amplifice serviciile aduse lumii. Chris a moderat conferința chiar dacă a trebuit să cheltuiască 30.000 de dolari din buzunarul său. Lui nu i-a păsat nici o clipă că pierde bani, căci acesta reprezenta un serviciu pentru el. În anul următor, un donator privat care a auzit că el a pierdut bani la prima conferință s-a oferit să o finanțeze pe următoarea. Bun om de afaceri, Chris pusese deja la cale un plan pentru a își recupera banii în anul următor, ba chiar pentru a ieși în profit. La acest plan s-a adăugat și donația anonimă, care l-a ajutat pe Chris să își recupereze pierderile din anul 2011 și chiar să pună niște bani deoparte pentru conferințele din viitor. Lui Chris i-a venit o idee cu totul remarcabilă.

Un calcul simplu i-a revelat faptul că dacă împărțea cei 100.000 de dolari primiți ca donație la cei 1000 de participanți la conferință, rezultau 100 de dolari de persoană. Prin urmare, lui Chris, care tocmai scrisese o carte intitulată Începutul unui proiect cu 100 de dolari, i-a venit o idee. La sfârșitul conferinței, la care am participat și eu, am primit fiecare un plic în care se afla o hârtie mototolită de 100 de dolari și un bilet pe care scria: „Investiție de 100 de dolari. Dorim să vedem ce destinație utilă poți da acestor bani. Începe un proiect, fă-i cuiva o surpriză sau fă cu ei ceva complet diferit. Depinde numai de tine”.

Personal, mi-am petrecut următoarele zile gândindu-mă ce destinație aș putea da celor 100 de dolari. M-am decis să scriu un mesaj pe blogul meu și să îmi invit cititorii să își împărtășească ideile lor legate de felul în care ar folosi 100 de dolari pentru a face din această lume un loc mai bun. În final, aveam să aleg mesajul cel mai inspirat și să îi ofer cei 100 de dolari cititorului respectiv. Sute de cititori au răspuns, împărtășindu-și ideile legate de felul în care ar folosi 100 de dolari pentru a face din această lume un loc mai bun. Alții s-au simțit atât de inspirați de ideile primilor încât s-au oferit să le ofere ei înșiși 100 de dolari pentru a-i finanța. Lucrurile au escaladat, și în final cititorii au investit mii de dolari pentru a finanța idei care ar putea schimba în bine lumea, în timp ce eu asistam la întregul spectacol, mișcată până la lacrimi de generozitatea unor străini dedicați ideii de serviciu.

În acest context, îți propun următorul exercițiu de cultivare a curajului, ca o provocare. Ești dispus să investești 100 de dolari pentru un proiect mai mare decât tine?

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 20

Investiția de 100 de dolari

Pasul 3: INTUIŢIA. Învață să ai încredere în intuiția ta pentru a deosebi teama reală de cea falsă.

Dacă ai ajuns să faci diferența între teama adevărată și cea falsă, înseamnă că poți avea încredere că instinctul tău te va alerta atunci când te vei confrunta cu o teamă reală care necesită o acțiune imediată, dar și că îți vei pune la îndoială temerile false, examinându-le doar atât cât să te folosești de ele pentru a-ți continua creșterea personală, fără a le lăsa însă să îți guverneze deciziile. Cu cât vei proceda mai des în acest fel, cu atât mai mult îți vei cultiva curajul. Atât timp cât amigdala se află într-o alertă continuă, declanșând reacții de stres de 50 de ori pe zi, îți va fi greu să iei decizii curajoase. Dacă vei învăța însă să îți calmezi sistemul nervos, îți va fi infinit mai ușor să îți accesezi curajul interior.

Pentru a distinge între teama reală și cea falsă, este foarte important să te poți racorda la Lumina Pilotului Interior și să ai încredere în aceasta. Ea îți vorbește cu vocea intuiției tale și îți transmite semnale și avertismente prin intermediul corpului tău. Deși noi suntem setați să ne ascultăm intuiția, cultura în care trăim nu prețuiește deloc această calitate. De multe ori, oamenii o disprețuiesc fățiș, o ironizează și o consideră apanajul exclusiv al mediumilor cu boluri de cristal. În plus, marea majoritate a nu trăiesc plenar integrați în corpul lor, ci mai degrabă pe lângă acestea. Ei sunt atât de profund integrați în mintea lor că nu mai țin demult seama de semnalele fizice pe care li le transmite corpul.

Deosebirea fricii reale de cea falsă

Așa cum am arătat în capitolul 3, modalitatea cea mai ușoară de a deosebi teama reală de cea falsă constă în a-ți pune întrebarea dacă cineva se află într-un pericol real în momentul prezent. Te urmărește vreun animal sălbatic? Este cineva pe punctul de a se îneca? Există riscul ca cel mic să se rănească sau să moară? Au trecut mai multe zile de când nu ai avut ce pune pe masă pentru tine și pentru familia ta? Este posibil să mori în următoarele minute? Acestea sunt motive de teamă reală, care declanșează întotdeauna o ACŢIUNE. Teama reală îți spune: „Fă ceva, chiar acum!” În astfel de situații, corpul tău declanșează reacții de stres care te protejează pe tine și pe cei apropiați. De aceea, nu trebuie să te gândești dacă este cazul să faci sau nu ceva, ci treci automat la fapte. Dacă îți vezi copilul mic căzând într-un bazin cu apă, dacă asiști la împușcarea cuiva sau dacă mama ta țipă din camera din spate, vei acționa fără să stai o clipă pe gânduri.

Temerile reale nu sunt însă întotdeauna atât de explicite. Uneori ele sunt mai subtile, putând genera chiar o stare de confuzie. Spre exemplu, teama reală se poate manifesta sub forma unei cunoașteri intuitive care îți spune: „Nu am de gând să îmi las copilul să petreacă noaptea în casa acelei persoane”. Ea se poate manifesta sub forma unui vis, a vocii interioare sau a unui instinct care îți spune că ceva rău este pe punctul de a se întâmpla. Aceste exemple de cunoaștere intuitivă nu reflectă în mod necesar o amenințare iminentă în momentul prezent, dar teama pe care o transmit poate fi într-adevăr reală. Ele te pot conduce la schimbări de comportament care te pot proteja cu adevărat de diferite pericole reale. Spre exemplu, poți intra într-o cameră în care se mai află cineva, și deși necunoscutul este cât se poate de prietenos, poți simți nevoia de a pleca de urgență de acolo. Sau poți avea un vis legat de un accident de mașină care te determină să îți iei precauții suplimentare atunci când te urci într-o mașină. Radiologul dr. Larry Burk adună istorii de la paciente al căror cancer la sân a fost diagnosticat și tratat în urma primiri unor mesaje de avertizare în vise. Nenumăratele povești care există legate de intuiția părinților care îi ajută pe aceștia să își protejeze copiii sugerează că acest tip de teamă reală poate fi extrem de puternic atunci când sunt implicate persoane la care ținem foarte mult.

Rădăcina cuvântului intuiție este tuere, care înseamnă „a păzi, a proteja”. Intuiția ne ajută nu doar să ne protejăm pe noi înșine, ci și pe ceilalți. În munca mea de medic, intuiția m-a ajutat de sute de ori să îmi protejez pacienții. Același lucru ți-l vor spune și foarte mulți polițiști sau soldați. De aceea este atât de importantă atenția acordată adevăratei frici.

Cum poți ști însă căror temeri trebuie să le acorzi atenția ta și pe care trebuie să le ignori? Cel care ne răspunde la această întrebare este Gavin de Becker, autorul cărții Darul fricii. Acesta conduce o firmă care oferă consultanță guvernului, mai multe agenții de securitate și grupuri de mas-media. El ne învață cum să evaluăm corect amenințările cu violența.

Experiența l-a învățat pe de Becker că victimele crimelor violente declară aproape întotdeauna că s-au simțit înspăimântate înainte ca ofensatorul să le facă rău, dar și-au ignorat aceste sentimente, deoarece teama li s-a părut irațională. Mintea lor cognitivă nu a putut stabili nici o bază pentru teama lor. Înainte de începerea violenței, criminalul li s-a părut politicos, dispus să le ajute și să le ofere siguranță. Şi totuși, marea majoritate a victimelor au fost avertizate de un al șaselea simț aparținând unui sistem intern de avertizare extrem de sensibil și corect.

Atunci când viața ne este pusă în pericol, ne spune Becker, instinctul (intuiția) devine întotdeauna mai puternic decât mintea (rațiunea). El ne explică: „Nouă ni se pare că gândirea conștientă este mai bună, dar în realitate intuiția este infinit mai presus de gândirea logică. Cea mai mare realizare a naturii, creierul uman, nu este niciodată mai eficient și mai dedicat atunci când gazda sa este expusă unui risc. Intuiția se află pe un cu totul alt nivel, putând fi asimilată grației, sau chiar miracolului. Intuiția este ca o călătorie de la A la Z fără a mai trece prin literele de mijloc. Ea reprezintă o cunoaștere fără a ști de ce… Intuiția înțelege foarte multe lucruri, și deși îți poate transmite când și când un mesaj mai puțin urgent, aproape tot ce îți comunică ea are semnificații profunde. Spre deosebire de griji, ea nu te va face niciodată să îți pierzi timpul de pomană. Intuiția îți poate trimite mai mulți mesageri pentru a-ți atrage atenția, și cum aceștia pot fi diferiți în funcție de gradul de urgență, este bine să cunoști aceste diferențe”.

De Becker ne explică faptul că intuiția ne vorbește ținând cont de o ierarhie a gradului de urgență. În vârful piramidei urgenței se află frica (teroarea), urmată în ordine de teama obișnuită, suspiciune, ezitare, îndoială, instinct, bănuială și curiozitate. Este posibil de asemenea să experimentezi alte sentimente sâcâitoare, gânduri obsesive, senzații fizice, întrebări, anxietăți și chiar flash-uri de umor negru. De Becker spune: „Dacă te vei gândi la aceste semnale cu mintea deschisă (atunci când apar), vei învăța să comunici cu tine însuți”.

Cum este percepută intuiția

Pentru a deosebi frica reală de cea falsă, trebuie să înveți să identifici felul în care se manifestă intuiția. În timp ce făceam cercetări pentru această carte, am intervievat foarte mulți oameni care au avut intuiții ce i-au protejat de pericol, pe ei sau pe alții (am inclus câteva astfel de exemple în capitolul 6). Când i-am întrebat cum de au știut să acorde atenția lor acestor intuiții în loc să le considere simple gânduri paranoice, marea majoritate mi-au spus că nu erau propriu-zis speriați atunci când le-a apărut intuiția. Deși gândul premonitoriu care le trecea prin minte era destul de înspăimântător, ei nu numai că nu s-au lăsat cuprinși de panică, dar chiar au trăit o stare de calm profund. De fapt, oamenii care și-au dezvoltat cu adevărat intuiția susțin că ceea ce îi ajută să stabilească dacă o intuiție este reală sau nu este starea de liniște profundă pe care o simt. Alții declară că sunt ajutați de corpul lor. Teama se manifestă adeseori sub forma unei senzații de încleștare în zona plexului solar, iar intuiția se manifestă mai degrabă printr-o dilatare interioară, sinonimă de multe ori cu relaxarea. Ţie cum îți vorbește intuiția prin intermediul corpului tău?

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 21

Folosește-te de conștiința corporală pentru a deosebi teama reală de cea falsă

Dă volumul la maxim

Unii oameni se simt în mod natural mai puternic conectați cu intuiția lor decât alții, dar toată lumea are capacitatea de a fi intuitivă. De multe ori, experiențele traumatice din copilărie, cum ar fi abuzurile fizice și sexuale, amplifică intuiția copiilor, pentru a-i proteja de alte pericole. Când cresc, mulți din acești copii ajung foarte intuitivi, spre deosebire de cei care cresc în siguranță și care nu simt nevoia să își dezvolte intuiția. Unii copii se nasc cu o intuiție foarte dezvoltată și și-o dezvoltă în mod natural, fără să fie neapărat abuzați. Alții ajung să își pună la îndoială intuiția, căci părinții le spun că „inventează lucruri”. Simțindu-se în nesiguranță, acești copii trec pe modul cognitiv și își refulează intuiția. De aceea, atunci când cresc ei au dificultăți în a și-o contacta.

Vestea bună este că – la fel ca și curajul sau optimismul – intuiția poate fi cultivată. Încearcă următoarele sfaturi pentru a da la maxim volumul vocii tale interioare:

Cum îți poți amplifica intuiția

Familiarizarea cu Lumina Pilotului tău Interior

Așa cum ai înțeles deja, acea parte a ființei tale pe care eu o numesc Lumina Pilotului Interior – ghidul tău de-a lungul acestei călătorii de cultivare a curajului – îți vorbește prin vocea intuiției. Prin urmare, o modalitate dintre cele mai eficiente de a-ți deosebi teama reală de cea falsă constă în cultivarea acestei părți a conștiinței tale. Dacă ai probleme în a comunica cu Lumina Pilotului tău Interior, încearcă următoarele practici care te pot ajuta să te familiarizezi cu aceasta.

Îi poți cere de asemenea Luminii Pilotului tău Interior să aibă o conversație de la inimă la inimă cu Sinele tău Mic. Personal, mă angrenez frecvent într-un astfel de dialog. Conștientă că teama nu este altceva decât o parte a conștiinței mele care încearcă să mă protejeze, eu port discuții în contradictoriu cu ea, pline de compasiune, și astfel ea își pierde o parte din putere asupra mea. Cu această ocazie, mă lămuresc inclusiv ce aspecte ale procesului de creștere personală necesită atenția mea. Spre exemplu, dacă mă tem să inițiez o conversație de pe poziții de vulnerabilitate cu cineva la care țin, dialogul dintre cele două părți ale conștiinței mele ar putea suna astfel:

Sinele cel Mic: Nu îi poți spune asta. Ar putea crede că exagerezi și ar putea fugi cât îl țin picioarele, la fel cum au făcut și ceilalți bărbați din viața ta.

Lumina Pilotului Interior: Mă rog, acesta este un rezultat posibil, dar cel puțin m-aș lămuri în privința trăiniciei acestei relații. De altfel, un alt rezultat posibil este că dacă îmi voi explica onest sentimentele, m-ar putea înțelege mai bine și ar putea opta pentru o relație mai deschisă, bazată pe sinceritate.

Sinele cel Mic: Da, da, vezi să nu. Poate pe o altă planetă. Pe asta pe care trăim noi, știi foarte bine cum reacționează bărbații atunci când îți arăți vulnerabilitatea. Ei te consideră slabă și dependentă de ei, după care se sperie și o iau la fugă, lăsându-te cu inima rănită. Ar fi trebuit să înveți până acum să îți ții astfel de gânduri pentru tine.

Lumina Pilotului Interior: Poate că am fost într-adevăr slabă și dependentă. La urma urmelor, am tendința să devin astfel atunci când preiei tu controlul asupra mea. Acum eu dețin însă controlul, iar acest bărbat a reacționat până acum cu blândețe la vulnerabilitatea noastră. I-am câștigat încrederea, iar el ne-a câștigat-o pe a noastră. Amintește-ți de momentele în care i-am împărtășit anumite aspecte vulnerabile din viața noastră, iar el nu a fugit. Chiar crezi că ne va respinge acum numai pentru că i-am spus adevărul? Chiar dacă acest lucru ni s-a întâmplat într-adevăr în trecut, asta nu înseamnă automat că o să se întâmple și acum același lucru. De asemenea, amintește-ți de valorile noastre. Rostirea adevărului în fața celor care ne-au câștigat încrederea este una din principalele noastre valori. Haide să nu ne sacrificăm valorile din cauza fricii de a nu fi rănite. Îngăduie-mi să îi spun ce simți. În cazul cel mai rău, ne va respinge, dar eu nu te voi părăsi niciodată. Nu te voi abandona niciodată. În cazul cel mai bun, ne vom construi astfel o relație chiar mai intimă, bazată pe mai multă încredere, căci ne va demonstra că ne tratează cu delicatețe vulnerabilitatea. Chiar dacă vei fi rănită, amintește-ți că noi prețuim curajul mai presus de orice, iar sinceritatea este lucrul cu adevărat curajos pe care îl putem face.

O altă modalitate de a dialoga direct cu teama și de a invoca vocea Luminii Pilotului Interior constă în a scrie o scrisoare adresată ție de cele două aspecte ale conștiinței tale. La fel ca și conversația cu Sinele cel Mic, această metodă te poate ajuta să te distanțezi suficient de mult pentru a înțelege că teama nu este decât o voce din interiorul tău. În acest fel, tu te poți folosi de teamă pentru a-ți potența creșterea personală și pentru a-ți livra mesajele ei referitoare la aspectele pe care trebuie să le vindeci. Iată un exemplu de o astfel de scrisoare:

Dragă Liz,

Nu-ți mai amintești ce s-a întâmplat atunci când i-am lăsat pe alții să ne controleze viața? Nu ne-am simțit în siguranță. Mama a fost întotdeauna pe punctul de a-l părăsi pe tata, care obișnuia să bea. Pe tine te bătea frecvent. Am sfârșit prin a trăi mai întâi cu bunica, după care am trecut dintr-un cămin adoptiv în altul. Nu înțelegi că tot ce încerc eu este să te protejez? Dacă nu mă vei asculta, în viața noastră se va dezlănțui iadul. Eu țin foarte mult la tine și nu îmi doresc altceva decât să fii în siguranță. Te rog, ascultă-mă. Poți fi convinsă că voi avea eu grijă de tine chiar dacă nu vei avea încredere în nimeni altcineva. Sunt întotdeauna aici pentru tine. Ai nevoie de mine.

Cu iubire protectoare,

Teama

Şi iată răspunsul potențial al Luminii Pilotului Interior:

Dragă teamă,

Înțeleg ce vrei să spui, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai avut grijă de noi în copilărie. Cu siguranță nu am fi supraviețuit fără tine. Atunci ne-ai salvat, dar între timp lucrurile s-au schimbat. Acum am crescut și am devenit adultă. Eu sunt cea care pot avea grijă de tine astăzi. Nu mai trebuie să te temi. Ești în siguranță. Acum eu dețin frâiele controlului. Lucrurile nu o vor mai lua razna dacă vei avea încredere în mine. De fapt, dacă mă vei lăsa să preiau controlul, tot ce îți dorești ne va sta la dispoziție. Vom putea iubi, visa și risca la scară mare, schimbând în bine această lume. Nu vom putea face însă aceste lucruri dacă nu vei avea încredere în mine. Te asigur că nu te voi părăsi niciodată. Îmi doresc să rămâi lângă mine, dar aș vrea să te detașezi și să ai încredere în mine. Te asigur încă o dată că ești în siguranță. Liz este în siguranță. Noi suntem în siguranță. Totul este bine.

Cu recunoștință,

Lumina Pilotului tău Interior

Cu cât încerci să te opui mai mult fricii, cu atât mai înspăimântătoare și mai zgomotoasă poate deveni aceasta. În schimb, dacă încerci să te împrietenești cu frica, ea se poate calma. Întreabă-ți frica de ce se află aici. Las-o să îți explice în ce fel încearcă să te ajute. Ascultă vocea ei. Onorează acea parte din tine care a fost rănită în trecut și care încearcă să te ajute. Nu-ți judeca frica. Nu te înfuria pe ea. Nu încerca să o reduci la tăcere. Lucrurile nu funcționează așa. Invită-ți Lumina Pilotului Interior să își manifeste compasiunea față de ea. Umple-te de iubire și ai răbdare cu frica ta. Las-o să știe că nu încerci să scapi de ea, ci doar că nu mai dorești să o lași să îți guverneze deciziile. Lasă frica să te vindece, dacă ai suficient curaj.

Exercițiul care urmează îți permite să dialoghezi cu frica și cu Lumina Pilotului tău Interior.

Exercițiul de cultivare a curajului nr. 22

Scrie o scrisoare din perspectiva Luminii Pilotului tău Interior

Pasul 4: DIAGNOSTICUL. Identifică ce se ascunde în spatele temerilor tale false.

Esența Remediului împotriva fricii constă în lăsarea acesteia să îți prezinte obstacolele care te împiedică să cunoști starea de pace interioară. Ce mai trebuie vindecat în interiorul tău? Ce anume te predispune către gânduri pline de teamă? Ce influențe din copilărie îți declanșează temeri false ce pot opera în interiorul tău? În ce fel te poate determina subconștientul să te temi fără să fie necesar? Ce oameni îți amplifică temerile false? Răspunsurile la aceste întrebări te pot ajuta să îți pui singur „Diagnosticul temerilor”. Diagnosticarea cauzelor care stau la baza temerilor tale îți elevează starea de&

Spune-ți opinia

Notă: Codul HTML este citit ca și text!
    Rău           Bun

  • 40,00 LEI
  • 37,00 LEI

Etichete: Vindecare, Spirituală, Vindecare Spirituală, Remediul, împotriva, fricii, Remediul împotriva fricii

Viață Sănătoasă