Folosim cookie-uri pentru îmbunătățirea experienței pe acest website. Prin continuarea navigării pe www.librariespirituala.ro confirmați acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie.
Mai multe detalii: Politica de confidențialitate și Termene și condiții
Comenzi telefonice de luni până vineri între orele 9-17 la nr. 0357.428.176 sau 0741.602.356
Pentru comenzi mai mari de 200 lei, transportul prin Poșta Română este GRATUIT!

Sucuri din legume și fructe: Ce lipsește din corpul tău?

-9% Sucuri din legume și fructe: Ce lipsește din corpul tău?

Dr. Norman W. Walker este recunoscut în întreaga lume ca una dintre cele mai mari autorități în domeniul vieții, sănătății și nutriției. Timp de aproape 70 de ani, dr. Walker a studiat capacitatea omului de a trăi o viață mai lungă și mai sănătoasă. Concluziile sale sunt susținute prin exemplul personal, respectiv prin starea de sănătate perfectă de care s-a bucurat datorată gândurilor pe care le cultiva, dietei și îngrijirii corporale.

Dr. Walker a descoperit „secretul” unei vieți îndelungate, sănătoase și productive. Prin cărțile sale de faimă internațională despre sănătate și nutriție, el îți oferă posibilitatea de a împărtăși acest „vis potențial”.

Sucuri din legume și fructe

Ce lipsește din corpul tău?

Deficitele de minerale, săruri și vitamine pot cauza multe simptome ale bolilor. Sucurile de legume sunt prezentate pe categorii, iar elementele pe care le conțin sunt explicate detaliat. Un ghid al combinațiilor îți prezintă sugestii pentru tratarea eficientă a diferitelor boli cu ajutorul sucurilor din legume și fructe proaspete!

Spune-ți opinia

Notă: Codul HTML este citit ca și text!
    Rău           Bun

  • Sucuri din legume și fructe proaspete 9
  • Ce lipsește din corpul tău? 12
  • De ce să nu consumăm legumele integrale? 16
  • Alimentele gătite 18
  • Primul meu suc de morcovi 21
  • Sucuri, nu alimente concentrate 22
  • Cum ne putem proteja de pesticide și erbicide în această lume profund otrăvită? 26
  • Cât de multe sucuri putem consuma în siguranță? 28
  • Sucurile de legume – Utilizări și beneficii 31
  • Alte subiecte de interes general 89
  • Răceala 89
  • Glandele endocrine 91
  • Oțetul 93
  • Laptele 95
  • Nașterea naturală 98
  • Ajută sucurile la vindecarea oaselor? 103
  • Câteva principii importante 105
  • Sucurile din legume și fructe proaspete și folosirea lor în scopuri terapeutice, pentru vindecarea diferitor boli 109
  • Lista formulelor 112
  • Compoziția chimică a legumelor 116
  • Compoziția chimică a fructelor 120
  • Boli și formule de sucuri 125
  • Index 168

Sucurile de legume conțin toate elementele vitale, adică toate vitaminele, mineralele și sărurile organice vitale din interiorul plantelor, dacă sunt obținute corect, printr-o triturare (pulverizare) completă care despică fibrele și le reduce la o pulpă extrem de fină (genul care poate fi întins pe pâine la fel ca untul de mere). Prin plasarea acestei pulpe într-un filtru textil și stoarcerea ei într-o presă hidraulică (sau într-un alt tip de presă suficient de mică pentru a putea fi ținută în bucătărie), noi putem obține un suc la fel de diferit de amestecul original precum smântâna de lapte.

 

Lucernă

LUCERNA este o plantă extrem de valoroasă. Ea nu numai că este bogată în minerale și substanțe chimice similare celor din corpul omenesc, dar conține foarte multe oligoelemente obținute din adâncurile subsolului, căci rădăcinile sale ajung până la 10-35 m.

Între componentele sale, de o mare valoare sunt calciul, magneziul, fosforul, clorul, sodiul, potasiul și siliciul de foarte bună calitate, care sunt abundente și într-un echilibru perfect pentru organismul uman. Diferitele organe ale acestuia au nevoie de aceste elemente.

Deși lucerna este folosită în principal ca furaj pentru animale, valoarea ei este incontestabilă, îndeosebi sub forma sucului obținut din frunzele proaspete.

Dat fiind că lucerna se adaptează cu ușurință la o gamă foarte variată de soluri și climate, nimeni nu are vreo scuză în a nu o cultiva în jurul casei. În cazul celor care locuiesc la oraș planta este mai greu de obținut.

Atunci când nu avem la dispoziție lucernă proaspătă, noi punem semințele de lucernă la încolțit și le presărăm în salatele noastre. Semințele încolțesc ușor și sunt extrem de benefice.

 

Sucul de lucernă

Așa cum am mai spus, vegetația transformă și vitalizează în mod miraculos substanțele anorganice (neanimate), transformându-le în celule și țesuturi vii.

Vitele consumă plante. Ele preiau în sistemul lor aceste organisme vii și le transformă într-un organism viu încă și mai complex.

La rândul lor, plantele preiau elementele anorganice din aer, apă și sol, și le transformă în elemente organice vii. Mai exact, pentru a putea prospera, ele au nevoie de azotul și de carbonul din aer, de mineralele, sărurile și azotul din solul în care cresc, și desigur, de oxigenul și hidrogenul din apă.

Factorii cei mai vitali și mai eficienți ai acestui proces de conversie sunt enzimele și razele soarelui care generează clorofila. Molecula de clorofilă este alcătuită dintr-o rețea de atomi de carbon, hidrogen, azot și oxigen în jurul unui singur atom de magneziu. Acest design poate fi comparat cu cel al hemoglobinei din celulele roșii din sângele nostru, care conține o rețea asemănătoare de elemente în jurul unui atom de fier (nu de magneziu).

Noi considerăm că această analogie reprezintă unul din secretele valorii clorofilei pentru sistemul uman. Vegetarienii stricți, care nu consumă cereale și amidon, dar beau foarte multe sucuri proaspete, între care predomină cele verzi, sunt mai sănătoși, trăiesc mai mult și se îmbolnăvesc mai puțin de boli degenerative decât cei care consumă preponderent alimente gătite și prea puține fructe și legume proaspete (inclusiv sucurile lor). Noi considerăm toate aceste dovezi ca fiind concludente în privința dietei cele mai sănătoase pentru oameni.

Una din cele mai bogate sursă de clorofilă din natură este lucerna. Acest aliment ajută atât animalele cât și oamenii să ajungă la o vârstă înaintată, păstrându-și sănătatea și vitalitatea, și să își construiască un mecanism de rezistență aproape fenomenal împotriva infecțiilor.

Sucul de lucernă proaspătă este prea intens și prea puternic pentru a fi băut nediluat. De aceea, cel mai bine este să fie consumat împreună cu sucul de morcovi, beneficiile celor două sucuri potențându-se astfel reciproc. Această combinație este cu deosebire utilă pentru oamenii care au arterele înfundate și probleme cardiace.

Cei care au studiat efectele gazelor intestinale sunt în general de acord că la un număr surprinzător de mare de pacienți, această condiție nu este cauzată de disfuncțiile organice ale inimii, ci de gazele excesive din colon, care apasă asupra pereților acestuia, și implicit asupra organelor asociate cu inima. De regulă, o simplă clismă sau o irigare a colonului sunt suficiente pentru a elimina această condiție. Problemele „cardiace” dispar până la următoarea acumulare de gaze. Aceste dovezi arată că în astfel de cazuri, cel care are nevoie de o recondiționare este colonul, nu inima.

Pe lângă beneficiile pentru afecțiunile sângelui și inimii, clorofila este extrem de utilă pentru eliminarea tulburărilor respiratorii, îndeosebi la nivelul sinusurilor și plămânilor. La baza infecțiilor și durerilor sinusurilor stau mucoasele, așa cum se întâmplă în cazul afecțiunilor astmatice și bronșitelor, inclusiv în cel al rinitei alergice.

Vegetarienii stricți care au exclus din dieta lor laptele de vacă, făina, cerealele și produsele zaharoase concentrate nu sunt afectați de aceste probleme, mai ales dacă au fost învățați din copilărie să excludă aceste alimente din dieta lor. Nu este vorba de vreo formă de fanatism, ci mai degrabă de bun simț, această concluzie fiind perfect naturală, lucru dovedit de experiență.

Oamenii care au adoptat un astfel de regim vegetarian mai târziu în viață și-au putut vindeca afecțiunile din categoria celor amintite mai sus fără să apeleze la chirurgie sau la medicamente.

La urma urmelor, infecțiile sinusurilor nu sunt altceva decât opera prietenilor noștri defensivi, microorganismele, care încearcă să ne ajute prin descompunerea acumulărilor de mucoase și prin eliminarea acestora din sistemul nostru. În loc să contribuie la eliminarea excesului de mucoase din sistemul bolnavilor cu ajutorul clismelor, medicii încearcă să le „usuce” și să le „contracte” prin aplicarea asupra lor de adrenalină, epinefrină și alte medicamente. Chiar și medicamentele sulfonamide, despre care la ora actuală se știe că sunt virulente și toxice, sunt aplicate uneori fără discernământ și fără a ține cont de potențialele daune provocate de folosirea lor.

Rezultatele cel mai toxice apar atunci când deșeurile rezultate în urma folosirii acestor medicamente, la care se adaugă cele ale coloniilor de microorganisme, rămân în părțile „infectate” ale corpului, în loc să fie eliminate cât mai rapid posibil.

Organismul nostru este înzestrat cu cel mai eficient sistem de eliminare posibil, dar noi avem datoria de a-l menține într-o stare bună de funcționare, fără să interferăm cu el.

Plămânii noștri trebuie să respire aer curat, nu poluat, fără fum de țigară, etc. Pielea noastră trebuie să fie activă, astfel încât să poată elimina toxinele transportate de limfă. Rinichii noștri trebuie să se bucure de o libertate de acțiune, fără a fi blocați de alcool sau de produsele acidului uric. În sfârșit, colonul nostru trebuie să fie spălat periodic, pentru a elimina astfel acumulările produse în 30, 40, 50 de ani sau chiar mai mult.

Aceasta reprezintă doar o parte a programului propus de noi. Celulele și țesuturile întregului corp trebuie să primească o hrană organică vie. Acest lucru presupune ca – cel puțin pentru o anumită vreme – să evităm cât de mult putem alimentele a căror energie vitală a fost distrusă prin încălzire sau procesare. De un mare ajutor în această privință este cartea noastră, Sugestii pentru diete și salate, în urma publicării căreia am primit nenumărate scrisori de mulțumire de la cititorii care au pus în practică regulile simple recomandate aici și au preparat meniurile indicate, având foarte mult de câștigat.

La sucul de morcovi și lucernă poate fi adăugat și niște suc de salată verde, pentru a îmbogăți combinația cu acele elemente necesare rădăcinilor firelor de păr. Cine bea zilnic o jumătate de litru de suc în această combinație își poate corecta în mare măsură chelia, ajutându-și părul să crească din nou.

 

Sucul de sparanghel

Sparanghelul conține în cantități relativ mari un alcaloid numit Asparagină. (Alcaloizii se găsesc în plantele vii. Ei conțin principiul vital al plantei, fără de care aceasta nu are putea crește sau supraviețui.) Asparagina este alcătuită din carbon, hidrogen, azot și oxigen.

Când sparanghelul este gătit la foc sau conservat, valoarea acestui alcaloid se pierde, iar hidrogenul și oxigenul din el se disipează. Într-o manieră similară, sărurile naturale formate în combinație cu acest alcaloid sunt practic pierdute, iar valoarea lor este distrusă.

Sub formă de suc, sparanghelul este un diuretic foarte eficient, îndeosebi dacă este combinat cu sucul de morcovi, căci dacă este luat izolat, reacția sa asupra rinichilor ar putea fi excesiv de puternică.

Sucul este benefic pentru disfuncțiile rinichilor și pentru reglarea tulburărilor glandulare. Diabeticii și anemicii pot beneficia la rândul lor de acest suc, mai ales dacă este folosit în combinație cu alte sucuri recomandate în mod particular pentru aceste condiții medicale.

Dat fiind că acest suc descompune cristalele de acid oxalic din rinichi și din sistemul muscular, el este cu deosebire recomandat pentru reumatism, nevrite, etc. Reumatismul este produsul final al consumului de carne și de produse din carne, care generează o cantitate excesivă de uree.

Dat fiind că sistemul uman nu poate digera și asimila în totalitate așa-numitele „proteine complete” cum ar fi cele din carne, consumul unor cantități prea mari din aceste produse generează absorbția în mușchi a celei mai mari părți a acidului uric.

Consumul continuu de proteine din carne împovărează dramatic rinichii și celelalte organe de eliminare, până în punctul în care acestea nu mai apucă să elimine decât o cantitate foarte mică de acid uric, cea mai mare parte a acestuia fiind absorbită în mușchi. Rezultatul dureros al acestui proces este reumatismul.

Aceasta este inclusiv una din principalele cauze ale tulburărilor prostatei, caz în care merită să adaugi la acest suc și niște suc de morcovi, sfeclă și castravete.

 

Sucul de sfeclă

Acesta este unul din cele mai valoroase sucuri de legume, contribuind la producerea de celule roșii din sânge și la purificarea generală a acestuia. Îndeosebi femeile beneficiază în urma consumului zilnic a cel puțin o jumătate de litru de suc de sfeclă în combinație cu sucul de morcovi. Proporția combinației poate varia între 100-300 g de suc de sfeclă din totalul de 0,5 l, care trebuie să includă nu doar tuberculul, ci și frunzele.

Dacă este băut fără alte adaosuri, într-o cantitate mai mare de un pahar de vin o dată, sucul de sfeclă poate cauza o reacție masivă de purificare, însoțită de o stare de amețeală sau de greață. Acesta ar putea fi rezultatul purificării ficatului, fiind neconfortabil. Experiența ne-a învățat că la început este de preferat ca proporția între sucul de sfeclă și cel de morcovi să fie în favoarea celui din urmă, până când omul se familiarizează cu primul și începe să îl tolereze din ce în ce mai bine, caz în care ponderea sucului de sfeclă în total poate crește din ce în ce mai mult. În general, se consideră că un pahar de 200-250 ml de două ori pe zi este suficient.

Sucul de sfeclă este cu deosebire util pentru tulburările menstruale, dar trebuie băut în cantități relativ mici, nu mai mult de un pahar de vin o dată (60-90 ml), de două-trei ori pe zi. În timpul menopauzei, s-a dovedit că acest tratament este infinit mai eficient decât medicamentele sau hormonii sintetici, ale căror efecte degenerative sunt binecunoscute. La urma urmelor, nici un medicament sau produs chimic anorganic și sintetic nu poate oferi altceva decât cel mult o ușurare temporară. Cine consumă prea multe medicamente sau prea mulți hormoni sintetici va avea de suferit mai devreme sau mai târziu, atunci când organismul va face efortul natural de a elimina aceste materiale anorganice din sistemul său. Orice medicament despre care se spune că vindecă sau ușurează în mod permanent o boală declanșează în mod garantat o alta, cel mai probabil mai gravă decât prima. Pe termen lung, cei care au de suferit sunt cei care iau medicamente, nu cei care le fac reclamă acestora sau care le administrează.

Adevărul este că Natura ne-a furnizat toate mijloacele naturale prin care putem rămâne sănătoși, plini de energie, de vigoare și de vitalitate. Ea ne-a înzestrat de asemenea – într-o măsură mai mare sau mai mică – cu inteligența necesară pentru a descoperi aceste metode naturale. Natura ne zâmbește tot timpul. Chiar dacă nu ținem cont de ea, ea așteaptă cu răbdare și o compasiune infinită să ne trezim, întrebându-se de ce nu profităm de comorile pe care ni le-a pus la dispoziție.

Deși conținutul în fier al sfeclei nu este foarte ridicat, calitatea acestuia este excepțională, fiind ideală pentru producerea celulelor roșii din sângele nostru. Cel mai mare avantaj al compoziției chimice a sfeclei este proporția de peste 50% a sodiului, în raport cu numai 5% calciu. Această proporție este ideală pentru menținerea solubilității calciului, mai ales în situațiile în care, datorită mâncării gătite consumate, calciul anorganic s-a acumulat formând depozite în interiorul vaselor de sânge și rigidizând pereții acestora, așa cum se întâmplă în cazul venelor varicoase și al arterelor îngroșate, sau al îngroșării sângelui, care conduce la hipertensiune și la alte tulburări cardiace.

Proporția de 20% a potasiului din conținutul său furnizează substanțele nutritive necesare pentru toate funcțiile fiziologice ale organismului, în timp ce cele 8 procente de clor organic asigură o purificare optimă a ficatului, rinichilor și vezicii biliare, și în același timp stimulează limfa în întregul organism.

Combinația dintre sucul de morcovi și cel de sfeclă asigură un echilibru mai bun între fosfor și sulf, dar și între potasiu și celelalte elemente alcaline. La toate acestea se adaugă și conținutul ridicat de vitamina A, care face ca sfecla să fie probabil cel mai bun constructor natural de celule ale sângelui, și îndeosebi de celule roșii.

 

Sucul de morcovi, sfeclă și cocos

Dacă la combinația de suc de sfeclă și morcovi adăugăm și niște lapte de cocos pur, extras din pulpa nucii de cocos, obținem un aliment care, pe lângă proprietățile sale de constructor intensiv al țesuturilor, conține inclusiv alte calități, care contribuie la purificarea rinichilor și vezicii biliare. Dacă este preparată corect, această combinație conține din abundență elementele alcaline: potasiu, sodiu, calciu, magneziu și fier, la care se adaugă și alte elemente precum: fosforul, sulful, siliciul și clorul, într-o proporție optimă.

 

Sucul de morcovi, sfeclă și castravete

Pietrele și nisipul din vezica biliară și din rinichi, sunt consecința naturală a incapacității organismului de a elimina din sistem depozitele de calciu anorganic formate în urma consumului de produse alimentare concentrate ce conțin amidon și zahăr.

Vezica biliară este legată direct cu ficatul și cu fluxul de sânge prin intermediul canalului biliar și al celui hepatic. Întreaga hrană pe care o consumăm este descompusă în sistemul digestiv, iar elementele pe care le conține sunt transportate de sânge la ficat, care le procesează și le separă în continuare. Produsele ce conțin făină și cereale concentrate nu pot fi folosite pentru reconstrucția celulelor și țesuturilor organismului, mai ales dacă aceste alimente au fost devitalizate prin prepararea lor pe foc. Cu toate acestea, elementele lor componente trebuie să treacă prin ficat, inclusiv calciul. Aceste molecule de amidon nu sunt solubile în apă.

Calciul organic vital este necesar în întregul organism. El este SOLUBIL în apă și nu poate fi obținut DECÂT din legume și fructe, cu deosebire din sucurile lor. Acest tip de calciu trece prin ficat și este asimilat complet, contribuind la buna funcționare a glandelor și la construirea celulelor și țesuturilor.

Calciul din alimentele concentrate bogate în amidon și în zaharuri, care au fost prelucrate termic, nu este solubil în apă. De aceea, prezența sa în organismul uman nu este recunoscută de acesta decât ca un corp străin, eliminat prin sânge și prin limfă. Primul canal de evacuare este cel biliar, care îl conduce către vezica biliară. Următorul loc în care organismul încearcă să depoziteze calciul anorganic sunt terminațiile vaselor de sânge din abdomen, unde acesta poate produce tumori, sau din anus, unde produce hemoroizi. Atomii de calciu anorganic care reușesc să treacă de aceste puncte sfârșesc de regulă în rinichi.

Dacă atomii de calciu anorganic nu se acumulează într-o cantitate prea mare în vezica biliară sau în rinichi, ei nu pot face nici un rău, dar dacă omul continuă să consume pâine, cereale, prăjituri și alte produse făinoase, aceste depozite devin din ce în ce mai mari și conduc la formarea de nisip sau de pietre în aceste organe.

O experiență de lungă durată arată că eliminarea acestor depozite prin mijloace chirurgicale nu este necesară decât cel mult în cazurile extreme. Chiar și așa, este îndoielnic că nu s-ar fi obținut rezultate mai bune prin folosirea inteligentă a metodelor pe care ni le pune la Dispoziție Natura, Marele Vindecătoare a Universului.

Un pahar (de vin) cu sucul unei lămâi amestecat cu apă fierbinte luat de cât mai multe ori pe zi și suplimentat cu un pahar cu suc de morcovi, sfeclă și castravete luat de 3-4 ori pe zi a ajutat foarte mulți bolnavi să constate cu satisfacție dispariția nisipului și pietrelor, uneori în doar câteva zile sau săptămâni.

Ca să ilustrăm acest lucru, vom cita exemplul unui om de afaceri de 40 și ceva de ani, un personaj proeminent în lumea afacerilor, care și-a construit mai multe lanțuri de magazine în țară și încă două în Marea Britanie. El a suferit de dureri acute timp de mai bine de 20 de ani. Doctorii i-au făcut mai multe radiografii cu și fără idoftalină, o vopsea folosită pentru detectarea problemelor în zona vezicii biliare. Diagnosticul medicilor a fost confirmat de rezultatele analizelor: bărbatul suferea de pietre la vezica biliară. Teama și aversiunea față de operațiile chirurgicale au fost singurele care l-au ajutat pe acesta să își păstreze vezica biliară.

El a aflat de succesul TERAPIEI CU SUCURI, a citit una din edițiile mai vechi ale cărții de față și a apelat la o persoană competentă și experimentată în acest tratament. Aceasta i-a explicat că dacă dorește un tratament foarte rapid bazat pe aceste sucuri, va trebui să suporte pe termen scurt o durere încă și mai acută decât până atunci. Aceasta avea să se manifeste în crize ce puteau dura de la câteva minute până la o oră și ceva, dar urmau să dispară complet odată cu eliminarea calciului dizolvat. Bărbatul a băut în fiecare zi 10-12 pahare cu apă fierbinte amestecată cu sucul unei lămâi, la care a adăugat 1,5 litri de suc de morcovi, sfeclă și castravete. În cea de-a doua zi el a trăit niște dureri înfiorătoare, care s-au manifestat prin episoade de câte 10-15 minute fiecare. La sfârșitul săptămânii s-a produs marea criză de vindecare, iar el s-a tăvălit literalmente pe jos de durere, dar aceasta a dispărut la scurt timp, după eliminarea pietrelor, care i-au transformat urina într-un fel de noroi. În seara aceleiași zile, el era un alt om. A doua zi el a plecat într-o călătorie lungă cu mașina, de la New York la Washington și de acolo în Canada, în timpul căreia l-am însoțit. Mi-a spus că se simte cu 20 de ani mai tânăr și că nu-și revenea la gândul simplității miracolelor produse de natură.

Acest exemplu nu este deloc izolat. Mii de oameni din întreaga lume au depus cu recunoștință mărturie în privința beneficiilor de care s-au bucurat în urma consumului de sucuri din legume proaspete.

Combinația de suc de morcovi, sfeclă și castravete este una dintre cele mai eficiente metode de purificare și de vindecare a vezicii biliare, ficatului, rinichilor, prostatei și organelor sexuale.

Nu trebuie să uiți că atunci când consumi carne, organismul tău acumulează o cantitate excesivă de acid uric, care nu poate fi eliminată complet de către rinichi, generând astfel o mare presiune asupra acestora, care se răsfrânge apoi asupra întregului organism. De aceea, această combinație de sucuri este practic neprețuită, căci ajută la purificarea întregului sistem. Ea ar trebui însoțită de eliminarea completă din alimentație a produselor alimentare concentrate bogate în amidon și zahăr, ca să nu mai vorbim de carne, care să dureze cel puțin atât timp cât are nevoie organismul pentru a se reechilibra și pentru a-și reveni la normal. De bună seamă, această experiență ne va ajuta să înțelegem și mai bine că dacă vom reveni la o dietă devitalizată, nu vom face decât să ne devitalizăm în continuare organismul. Din fericire, foarte mulți oameni nu mai simt nevoia să revină la starea mediocră sau dezechilibrată de sănătate de dinainte, înțelegând că merită să facă orice pentru a-și păstra sănătatea, vigoarea, energia și vitalitatea, și că înlocuirea alimentelor „gustoase” cu cele cu adevărat nutriționale face toți banii.

De altfel, alimentele hrănitoare pot deveni cu adevărat foarte gustoase, dacă știi cum să le asezonezi. Îți recomand în această direcție cartea mea, Sugestii pentru diete și salate.

 

Sucul de varză de Bruxelles

Sucul de varză de Bruxelles combinat cu cel de morcovi, fasole verde și salată, furnizează o combinație de elemente care ajută la întărirea și regenerarea pancreasului, organul digestiv care secretă insulina. Prin urmare, această combinație de sucuri oferă beneficii inestimabile celor care suferă de diabet.

De bună seamă, aceste beneficii nu apar decât dacă bolnavul evită cu desăvârșire produsele bogate în amidon și în zahăr, practicând în mod regulat clismele pentru eliminarea deșeurilor din sistemul său.

 

Sucul de varză

Ulcerul duodenal răspunde aproape miraculos la tratamentul cu suc de varză. Singurul efect secundar al acestuia este generarea frecventă de gaze în exces. Sucul de morcovi gol are un efect similar, iar marea majoritate a oamenilor îl găsesc cât se poate de plăcut la gust.

Sucul de varză are proprietăți minunate de purificare și eliminare. Uneori, el generează o anumită nemulțumire datorită gazelor care se formează în intestine după ce este băut. Nu trebuie să uităm însă că aceste gaze sunt consecința descompunerii materiilor aflate în putrefacție în intestine sub influența sucului de varză, care generează o reacție chimică cu formare de gaze. Hidrogenul sulfurat, un gaz cu miros fetid, apare ca urmare a descompunerii și eliminării materiilor fecale acumulate în colon. Clismele ajută la eliminarea acestor gaze, inclusiv a materiilor fecale care stau la baza lor.

Marea valoare a verzei este dată de conținutul ridicat în sulf și clor, precum și în procentul relativ ridicat de iod pe care îl conține. Combinația sulfului cu clorul curăță membrana mucoasă a stomacului și a tractului intestinal, dar numai dacă sucul de varză este băut ca atare, fără adaos de sare.

În cazul în care consumul de suc de varză (fie simplu, fie în combinație cu alte sucuri de legume) produce o cantitate excesivă de gaze sau alte tulburări, acest lucru ar putea indica o condiție toxică la nivelul tractului intestinal. În astfel de cazuri, se recomandă curățarea profundă a intestinelor prin consumarea sucului de morcovi sau de morcovi cu spanac timp de 2-3 săptămâni, dublată de clisme zilnice. De îndată ce intestinele devin capabile să asimileze sucul de varză, acesta devine neprețuit ca purificator, mai ales în cazul existenței unui țesut adipos excesiv.

Dacă sucul de varză este combinat cu cel de morcovi, el reprezintă o sursă excelentă de vitamina C, fiind de mare folos – între altele – în cazuri de infecții ale gingiilor care conduc la pioree. Dacă aceste plante sunt fierte sau gătite pe foc, eficacitatea enzimelor, vitaminelor, mineralelor și sărurilor pe care le conțin se pierde. 50 de kilograme de varză fiartă sau conservată nu pot furniza o valoare organică vitală similară celei asimilate prin consumul a 250 g de suc de varză crudă corect extras.

Sucul de varză poate fi folosit în mod eficient pentru alinarea ulcerului și constipației. Dat fiind că principala cauză a erupțiilor pe piele este constipația, acestea se pot curăța cu ușurință prin consumul acestui aliment.

Adăugarea de sare la sucul de varză nu numai că îi distruge acestuia valoarea, dar este chiar toxică.

 

Sucul de morcovi

În funcție de condiția individului, sucul de morcovi poate fi băut pe o perioadă indefinită în orice cantități rezonabile, de la 0,5 la 4 l pe zi, întrucât normalizează întregul sistem. Acest suc reprezintă cea mai bogată sursă de vitamina A din natură, pe care organismul o poate asimila rapid. În plus, conține cantități ample de vitamine B, C, D, E, G și K, promovează apetitul și ajută digestia.

Sucul de morcovi ajută enorm la îmbunătățirea și menținerea structurii osoase a dinților.

Mamele care alăptează ar trebui să bea foarte mult suc de morcovi preparat corect pentru a-și îmbunătăți calitatea laptelui, căci în anumite circumstanțe dieta cu lapte matern nu îi asigură copilului suficiente substanțe nutritive vitale. Dacă mama bea în timpul ultimelor luni de sarcină suficient suc de morcovi, riscul de a face o infecție în timpul nașterii scade substanțial. O jumătate de litru de suc băută zilnic contribuie mai mult la construcția oaselor decât 11 kilograme de tablete de calciu.

Sucul de morcovi este un solvent natural pentru ulcere și pentru cancer. El opune rezistență infecțiilor, colaborând cu glandele suprarenale. Ajută la prevenirea infecțiilor la nivelul ochilor și gâtului, al amigdalelor și sinusurilor, și al organelor respiratorii în general. În plus, protejează sistemul nervos și nu are egal în amplificarea vigorii și vitalității.

Bolile intestinale și hepatice se datorează uneori lipsei anumitor elemente conținute în sucul de morcovi. În astfel de cazuri, este posibil ca el să conducă la o purificare a ficatului și la dizolvarea substanțelor care îl îmbâcsesc pe acesta, ce sunt eliminate apoi din abundență. Se poate întâmpla ca sistemul urinar și cel intestinal să nu mai facă față acestui flux, caz în care o parte din aceste toxine trec în mod natural în limfă, fiind eliminate prin porii pielii. Substanțele eliminate au o culoare distinctă galbenă sau portocalie, putând decolora pentru o vreme pielea. Orice decolorare a acesteia arată faptul că se produce o purificare extrem de necesară a ficatului.

În pofida aparențelor, NU sucul de morcovi sau carotenii din el sunt eliminate prin piele, iar decolorarea se produce chiar dacă sucul este filtrat până la eliminarea totală a pigmentului din el. Ar fi la fel de imposibil ca pigmentul din morcovi să iasă prin piele cum ar fi ca pielea să devină roșu din cauza consumului de suc de sfeclă sau verde din cauza consumului de clorofilă.

Oricum, este de preferat să ai o piele ca satinul cu o ușoară tentă portocalie decât un ten bolnăvicios, cu coșuri și puncte negre, care indică o condiție nesănătoasă a corpului.

În loc să ne facem probleme din cauza decolorării pielii, care oricum nu este decât temporară, noi ar trebui să fim recunoscători pentru oprirea procesului de degradare a ficatului nostru prin folosirea acestor sucuri.

Pentru cei care doresc acest lucru, decolorarea poate fi diluată prin adăugarea altor sucuri în cel de morcovi.

Lipsa odihnei suficiente, tiparele incorecte ale somnului și munca excesivă pot conduce la rândul lor la o anumită decolorare a pielii.

Glandele endocrine, îndeosebi suprarenalele și gonadele, au mare nevoie de substanțele pe care le conține sucul de morcovi. Există cazuri cunoscute de sterilitate vindecată prin consumul acestui suc. Cauza astei condiții poate fi consumul continuu de alimente în care atomii și enzimele au fost distruse prin gătit și pasteurizare.

Pielea uscată, dermatita și alte afecțiuni ale pielii apar de asemenea datorită deficitului de substanțe pe care le conține sucul de morcovi. Putem spune același lucru și despre afecțiunile ochilor, cum ar fi oftalmia, conjunctivita, etc.

Dacă este extras corect din morcovi de foarte bună calitate, sucul acestora este foarte bogat în elementele alcaline sodiu și potasiu. El conține de asemenea cantități ample de calciu, magneziu și fier, care se echilibrează perfect cu alte elemente organice precum fosforul, sulful, siliciul și clorul, într-un raport optim pentru organismul uman.

Sucul de morcovi este considerat un miracol care poate dizolva multe ulcere și cancere, dar numai dacă este extras corect și dacă din dietă sunt eliminate complet amidonul, zahărul și făina de orice fel.

Una din cele mai insidioase cauze ale ulcerului și cancerului sunt resentimentele acumulate vreme îndelungată, adeseori încă din copilărie. Dacă bolnavul nu își vindecă în totalitate aceste sentimente negative, nici chiar cele mai eficiente tratamente nu vor conduce la o vindecare totală.

Este posibil ca după consumul unor cantități mari de suc de morcovi să apară anumite reacții sau o stare de disconfort. Acestea nu arată altceva decât că Natura a început să purifice corpul și că sucul este absolut necesar pentru vindecarea acestuia.

Concluzia pripită că sucul de morcovi nu le cade bine anumitor oameni nu arată decât o lipsă de înțelegere, căci el nu reprezintă altceva decât o apă organică de o calitate foarte bună, la care se adaugă substanțele nutritive de care are nevoie organismul uman. Dacă sucul este proaspăt și a fost extras corect, el nu poate face nimic altceva decât să îi furnizeze organismului enzimele, atomii vitali și apa organică de care au nevoie celulele înfometate ale acestuia.

Adăugarea unei cantități de lapte de capră sau de smântână la sucul de morcovi îi poate conferi acestuia un gust exotic, dar binevenit atunci când intervine monotonia sau când apar reacții adverse în cazul consumului pe termen lung al acestuia.

Trebuie să precizăm că smântâna nu este altceva decât grăsime pură, în timp ce laptele este un aliment proteic concentrat. Smântâna trece printr-un proces digestiv foarte diferit în interiorul sistemului nostru prin comparație cu laptele, și deși dă naștere la anumite mucoase, acestea nu se compară nici pe departe cu cele produse de laptele de vacă.

În cazul în care consumul de sucuri conduce la epuizare, oboseală sau la diferite reacții, este posibil ca acestea să se datoreze unor disfuncții ale colonului nostru. Experiența ne-a învățat că este imposibil ca acest organ să se dezvolte și să funcționeze corect atunci când omul consumă exclusiv alimente gătite și procesate. Prin urmare, avem toate motivele să credem că foarte puțini oameni din această lume au un colon care funcționează perfect.

În aceste condiții, dacă suferim de anumite reacții sau neplăceri, primul pas cu care trebuie să începem constă în a face mai multe irigații ale colonului, sau cel puțin o serie de clisme, până când ajungem să controlăm cauzele tulburărilor. În acest fel, sucurile din legume proaspete vor avea o șansă mai bună să își execute funcția de regenerare. Cea mai bună combinație de sucuri pentru colon este cea de morcovi cu spanac. Vei găsi formula pe o pagină ulterioară a acestei cărți.

Foarte mulți oameni nu au nici o idee cum arată colonul sau unde este localizat acesta în corp. De aceea, îți prezint în continuare o imagine a acestuia, căreia îi acord o importanță deosebită. Imaginea prezintă SCHEMA TERAPIEI COLONULUI, pe care am desenat-o pe o bucată de carton cu dimensiunile de 40x50 cm. Consider că merită să înrămezi această imagine și să o atârni pe peretele casei sau biroului tău. (La sfârșitul cărții vei găsi mai multe detalii.)

Nu trebuie să uiți că volumul de sucuri de care are nevoie organismul tău depinde în totalitate de calitatea acestora. De regulă, este nevoie de o cantitate mai mare de sucuri extrase cu ajutorul unui storcător centrifugal decât dacă acestea ar fi extrase cu un pulverizator și o presă hidraulică.

Reamintește-ți în permanență că sucurile din legume proaspete sunt cea mai bună hrană pe care i-o poți oferi corpului tău, iar dacă vei continua să le consumi de-a lungul întregii vieți, vei avea toate șansele să trăiești mult mai mult decât dacă nu o vei face.

Sucul de morcovi este alcătuit dintr-o combinație de elemente care hrănesc întregul sistem, contribuind la normalizarea greutății corporale și la păstrarea echilibrului chimic al organismului.

El hrănește cu deosebire sistemul optic, lucru confirmat de mai mulți tineri care au făcut cerere să fie admiși la școala de pilotaj a armatei, dar au fost respinși în urma examinării fizice din cauza vederii slabe. Câteva săptămâni mai târziu, după ce au băut zilnic și din abundență suc de morcovi, ei au fost examinați din nou. De data aceasta au fost admiși, medicii constatând că au vederea perfectă.

Dacă acest lucru s-ar întâmpla o singură dată, el ar fi considerat un fenomen excepțional. Dacă s-ar întâmpla doar de două ori, ar intra în analele istoriei vindecării ca o coincidență. Dat fiind însă că se întâmplă în mod repetat, avem toate motivele să credem că în cer și pe pământ există lucruri infinit mai miraculoase decât suntem educați noi să credem.

Sucul de morcovi este la fel de eficient în tratarea ulcerului și cancerului. Țesuturile slăbite de ravagiile produse prin înfometarea celulelor, cunoscute sub numele de ulcere și cancere, pot fi readuse la o stare de sănătate optimă prin consumul unor cantități abundente de suc de morcovi, cu condiția ca restul dietei să fie alcătuită din crudități și să fie foarte atent selectată.

Omul de rând este înspăimântat și intrigat de aceste boli particulare, dar cauza și evoluția lor sunt foarte ușor de înțeles.

După războiul european, milioane de tineri din regiunile afectate au bântuit înfometați prin țară, sărmani orfani fără un acoperiș deasupra capului și fără un scop. Ei au reprezentat cea mai bună imagine a unui ulcer internațional transformat într-un cancer mondial. Neținute sub control, acțiunile lor s-au transformat în mod inevitabil în crime și devastări ce au depășit orice imaginație. Reeducați și hrăniți corect, ei au devenit într-un timp relativ scurt cetățeni responsabili și utili ai țării.

Exact la fel se produc lucrurile și în interiorul corpului uman. Datorită deficitului de atomi vitali din alimentele pe care le consumă oamenii, îndeosebi cei din generația actuală și din cele care au precedat-o, celulele semi-înfometate ale corpului sunt incapabile să funcționeze corect și eficient, așa cum a intenționat Creatorul, revoltându-se și devenind dezorganizate. Nefiind complet moarte, ele se desprind din mediul lor firesc (metaforic vorbind) și încep să plutească până când găsesc un loc din anatomia umană în care își pot face sălaș. Atunci când întregul organism suferă din cauza lipsei atomilor vitali, în interiorul lui apar foarte multe locuri în care rezistența naturală este foarte scăzută.

Nu trebuie să credem însă că ulcerele și cancerele apar numai datorită imperfecțiunilor fizice. Așa cum am mai precizat, aceste boli și multe alte afecțiuni apar în urma resentimentelor de lungă durată, a stresului psihic generat de invidie, teamă, ură, îngrijorare, frustrare și alte sentimente negative. De bună seamă, acestea sunt primele care trebuie dizolvate și vindecate. Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm nici factorul malnutriție și incapacitatea de a menține sistemul fiziologic într-o stare de puritate internă și externă maximă, care pot contribui la rândul lor la apariția bolilor.

Pornind de la această premisă și de la experiența acumulată în urma cercetărilor noastre, noi credem că adevărata cauză a cancerului nu are nimic de-a face cu experimentele cu radiu, greu de controlat și speculative, ci mai degrabă cu deficitul de atomi vitali din alimentele pe care le consumăm. Pe de altă parte, căutarea inteligentă a unui remediu ar trebui să ne conducă în mod natural către primele principii ale Divinității, și anume purificarea corpului de deșeurile sale, astfel încât toxinele rezultate din acestea să nu interfereze cu procesele de vindecare ale Naturii, dublată de furnizarea simultană a atomilor vitali din alimente, absolut necesari pentru construirea unei rezistențe împotriva degenerării la nivelul țesuturilor, urmată – desigur – de o regenerare constructivă a acestora.

Cu cât vom înțelege mai rapid că nici un organ din corpul omenesc nu funcționează mecanic sau automat, fără o relație armonioasă cu organismul în ansamblul lui, cu atât mai ușor ne va fi să controlăm funcțiile sistemului nostru. Noi nu cunoaștem inteligența pe care o posedă diferitele părți ale corpului nostru, nici felul în care operează acestea, dar ni se pare evident că o anumită inteligență încearcă să ne protejeze glandele, nervii, oasele și mușchii, adeseori în pofida propriilor noastre acțiuni de autodistrugere prin alimentele pe care le consumăm, datorate lipsei noastre de înțelegere.

Dacă am căuta cauza ultimă a oricărei boli, cel mai probabil am ajunge la alimentele conservate de pe rafturile magazinelor, la făinuri, la zahăr, dulciuri și la băuturi răcoritoare carbogazoase (sintetice). Ar trebui să investigăm toate produsele care conțin atomi morți pe care civilizația modernă îi promovează ca alimente pentru consumul uman. Viața nu poate coexista cu moartea, iar guvernul nu permite comercializarea vreunei conserve dacă producătorul nu a eliminat chiar și ultimul vestigiu al vieții din aceasta (în caz contrar, ar exista riscul ca alimentul să se strice). Pâinea și cerealele procesate nu pot fi consumate dacă nu au trecut prin căldura cuptorului, care distruge orice element vital prezent în acestea. „Fortificarea” pâinii cu vitamine de sinteză nu face decât să adauge și mai mulți atomi morți în aceasta.

Dacă analizăm situația alimentelor din această perspectivă, pare evident că folosirea unei varietăți abundente de sucuri din legume și fructe proaspete este absolut esențială pentru bunăstarea noastră, indiferent de mediul și de circumstanțele în care trăim. Nu trebuie să uităm că sucurile de legume sunt principalii constructori ai corpului, în timp ce cele de fructe sunt principalii purificatori ai acestuia. Primele conțin mai multe proteine, iar celelalte mai mulți carbohidrați.

Este interesant de remarcat că oamenii care nu consumă altceva decât crudități, la care se adaugă o cantitate suficient de mare de sucuri din legume și fructe proaspete, nu fac decât rareori cancer. Pe de altă parte, convingerea foarte multor bolnavi de cancer că regimul cu sucurile din legume și fructe proaspete îi ajută reprezintă o confirmare în plus a valorii sucului de morcovi.

Din punctul nostru de vedere, acest lucru indică o metodă de investigație neortodoxă, dar foarte eficientă și mult mai puțin costisitoare decât cele științifice oficiale, pusă în aplicare de-a lungul anilor de foarte mulți oameni interesați de naturism. Chiar dacă este deconcertantă pentru oamenii de știință, ea este cu siguranță extrem de benefică pentru bolnavii care o pun în aplicare.

Noi am descoperit că purificarea organismului prin intermediul clismelor și irigațiilor colonului, dublată de consumul unor cantități suficiente de crudități și de sucuri din legume și fructe proaspete, sporesc dramatic șansele evitării complete a oricărei boli.

 

Moleculele din sucul de morcovi sunt similare celor ale sângelui uman

Microscoapele de ultimă generație au arătat că molecule din sucul de morcovi sunt perfect analoage celor ale sângelui uman, fapt pe care îl considerăm pe cât de interesant, pe atât de revelator. În aceste condiții, nu este de mirare că sucul de morcovi are atât de multe beneficii pentru sănătatea umană.

 

Sucul de țelină

Marea valoare a sucului de țelină rezidă în faptul că acesta conține un procent excepțional de ridicat de sodiu organic vital. Una din proprietățile chimice ale acestuia este menținerea calciului într-o formă solubilă, îndeosebi în cazul sistemului fiziologic uman, așa cum vom vedea în continuare.

Țelina crudă conține de mai bine de patru ori mai mult sodiu decât calciu. De aceea, sucul de țelină reprezintă unul din cele mai valoroase sucuri pentru cei care au consumat toată viața cantități mari de amidon și de zahăr. Pâinea, biscuiții, prăjiturile, cerealele, gogoșile, spaghetele, orezul și practic toate produsele făinoase sunt alimente cu o concentrație mare a amidon. Zahărul alb, cel brun și toate celelalte tipuri manufacturate și procesate, inclusiv produsele care le conțin (cum ar fi fursecurile, „băuturile răcoritoare carbogazoase”, înghețatele din comerț, etc.) sunt alimente cu o concentrație mare de carbohidrați.

Experiența ne-a învățat că aceste alimente sunt profund distructive, iar consumul lor continuu conduce la un deficit de substanțe nutritive, care conduce apoi automat la un număr alarmant de mare de boli.

Noi am descoperit că acești carbohidrați concentrați sunt unul dintre cele mai distructive alimente din lumea „civilizată”. Natura nu a creat procesul digestiv al omului pentru a converti aceste așa-zise alimente în substanțe nutritive pentru celulele și țesuturile organismului uman. Încă din adolescență, această alimentație conduce la degenerarea sistemului fiziologic al omului. Cât despre cei doi-trei ani de degradare profundă pe care oamenii îi numesc „bătrânețe”, aceștia reprezintă un afront la adresa Creatorului nostru. Este trist că oamenii au uitat cum să trăiască frumos și că nu mai știu nimic despre principiile ce permit regenerarea corpului lor. Adevărul este că noi am ajuns să ne săpăm singuri groapa prin alimentele pe care le consumăm.

În primul rând, calciul este unul din cele mai esențiale elemente din dieta noastră. El trebuie consumat însă într-o formă organică. Cu alte cuvinte, el trebuie să fie alcătuit din atomi ORGANICI vitali. Atunci când alimentele care conțin calciu sunt gătite sau procesate, așa cum se întâmplă în cazul produselor bogate în carbohidrați menționate mai sus, calciul din ele este transformat automat în atomi ANORGANICI. Aceștia nu sunt solubili în apă și nu pot furniza substanțele nutritive de care au nevoie celulele noastre pentru a se regenera. Mai mult, enzimele sunt distruse la temperaturi de peste 54°C, transformându-se ele însele în materie moartă. Prin urmare, aceste alimente nu fac decât să înfunde sistemul fiziologic uman, generând în timp artrită, diabet, boli cardiace, vene varicoase, hemoroizi și pietre la vezica biliară și la rinichi.

În a doua etapă, aceste depozite de calciu anorganic lipsit de vitalitate cresc cumulativ, dacă omul nu face nimic pentru a le elimina. În prezența sodiului organic vital și cu asistența altor elemente și procese descrise mai târziu în această carte, ele pot fi însă dislocate și menținute în soluție până la eliminarea lor din sistem. Aceste procese vor fi discutate mai detaliat atunci când vom vorbi despre artrită.

Sodiul joacă un rol foarte important în procesele fiziologice ale corpului, între care unul din cele mai importante este menținerea fluidității sângelui și limfei și prevenirea îngroșării acestora. Menționăm însă că singurii atomi de sodiu care pot face acest lucru sunt cei ORGANICI vitali din legumele proaspete și din anumite fructe.

 

Țelina este foarte bogată în sare (sodiu)

Sarea de bucătărie „regulată” este alcătuită din elemente anorganice insolubile. Venele varicoase, îngroșarea arterelor și alte boli se datorează în mare măsură consumului excesiv de sare de bucătărie.

Sarea este absolut necesară pentru generarea și buna funcționare a fluidelor digestive. Fără ea, organismul nu ar putea digera nimic în mod corect, dar sarea trebuie să fie solubilă în totalitate în apă.

Toate celulele corpului sunt scăldate constant într-o soluție de apă salină. Dacă aceasta nu este menținută la un nivel adecvat, în organism apare starea de deshidratare.

SAREA DE BUCĂTĂRIE comercială este produsă prin folosirea unor temperaturi foarte înalte, de peste 800°C, necesare pentru a solidifica sarea cu diferiți aditivi pentru cristalizarea ei fină, astfel încât să poată curge cu ușurință din solniță.

Acest tip de sare nu este solubilă în întregime în apă.

Pentru a depăși acest handicap, noi preferăm SAREA DE ROCĂ pură, folosită pentru purificarea apei.

Sarea de rocă este obținută direct din salină și nu este tratată termic. Potrivit cercetărilor noastre, ea este solubilă în apă și poate fi folosită – cu moderație, desigur – în alimentația umană, fiind compatibilă cu organismul uman. Pentru a o folosi, noi o măcinăm cu o râșniță de tip Moulinex (sau alte mărci).

Sarea de rocă pură este un catalizator natural care activează enzimele din organismul uman.

Ea conține de regulă următoarele elemente:

Clorură de sodiu 90-95%

Sulfat de calciu 0,05-1%

Sulfat de magneziu 0,05-1%

Clorură de magneziu 0,05-1%

Conținutul de apă al sării poate oscila între 2-6%. Când și când, ea poate conține urme de „materie insolubilă”.

„Sarea regulată de masă” conține pe lângă elementele de mai sus și altele (în proporții variabile):

Clorură de potasiu

Sulfat de potasiu

Bromură de magneziu

Clorură de calciu

Sulfat de sodiu

Clorură de bariu

Clorură de stronțiu

Majoritatea acestor elemente au tendința de a inhiba dizolvarea sării în apă.

În perioadele caniculare și uscate, noi preferăm să bem un pahar de suc de țelină proaspăt stors dimineața și altul după-amiaza, între mese. Sucul de țelină normalizează temperatura corpului, permițându-ne să ne simțim perfect confortabil în timp ce cei din jurul nostru transpiră abundent și trăiesc o stare accentuată de disconfort.

Sodiul este un element foarte important în procesul de eliminare a dioxidului de carbon din sistem. Deficitul de sodiu organic vital conduce la afecțiuni ale bronhiilor și plămânilor, care pot fi agravate de prezența altor substanțe toxice din plămâni, cum ar fi fumul de țigară. Acest deficit este una din principalele cauze ale îmbătrânirii premature, îndeosebi în cazul femeilor. Adevărul este că femeile care fumează îmbătrânesc cu 15 ani pentru fiecare 5 ani în care fumează.

Între altele, nicotina este inclusiv cauza nervozității excesive. Fumatul nu alină această condiție, ci dimpotrivă, o exacerbează. Consumul de tutun creează doar o stare temporară de bunăstare mentală, cu prețul unei degenerări mai mult sau mai puțin permanente a țesuturilor. O altă consecință a sa este inhibarea papilelor gustative.

Combinația de țelină cu alte sucuri este în general benefică, și există formule pentru eliminarea deficitului de sodiu din organism și pentru alte condiții, cu rezultate aproape fenomenale. Atunci când sucul de țelină este combinat cu alte sucuri, proporția elementelor se schimbă, în funcție de compoziția fiecărui suc în parte. De aceea, formulele care combină sucurile pot avea efecte complet diferite prin comparație cu sucurile individuale. Descoperirea efectelor acestor combinații și formule a adus de-a lungul timpului beneficii nemăsurate celor care le-au folosit, indiferent de vârsta acestora.

În cazul afecțiunilor nervoase rezultate în urma procesului de degenerare a învelișului nervilor, folosirea din abundență a sucului de morcovi amestecat cu cel de țelină permite restaurarea nervilor și vindecarea parțială sau totală a afecțiunilor.

Țelina este foarte bogată în magneziu și în fier, combinație neprețuită pentru hrănirea celulelor sângelui. Multe boli ale sistemului nervos și ale celui circulator se datorează pur și simplu mineralelor și sărurilor anorganice ingerate odată cu alimentele și sedativele devitalizate.

Dacă dieta alimentară este deficitară în sulf, fier și calciu organic (chiar dacă ea este bogată în aceste elemente, dar în forma lor anorganică), omul se poate îmbolnăvi de astm, reumatism, hemoroizi și alte afecțiuni. Un raport dezechilibrat între fosforul și sulful din alimente poate da naștere iritabilității mentale, neurasteniei și chiar nebuniei. Multe boli atribuite anterior excesului de acid uric ar putea fi cauzate de consumarea unor alimente prea bogate în acid fosforic, dar deficitare în sulf.

Combinația de suc de morcovi și suc de țelină furnizează un raport echilibrat între aceste două elemente în forma lor organică, fiind excelentă pentru combaterea tendințelor de a face aceste boli și pentru restaurarea stării de echilibru a organismului în cazul în care dezechilibrele s-au produs deja, iar boala se află într-un stadiu mai mult sau mai puțin avansat.

 

Sucul de castravete

Castravetele este probabil cel mai bun diuretic natural. Prin urmare, sucul său susține secreția fluxului de urină. El are însă și alte proprietăți valoroase. Spre exemplu, promovează creșterea părului, datorită conținutului său bogat în siliciu și sulf, mai ales dacă este amestecat cu suc de morcovi, de salată verde și de spanac. Conține mai mult de 40% potasiu, 10% sodiu, 7,5% calciu, 20% fosfor și 7% clor.

Combinarea sucului de castravete cu cel de morcovi are un efect profund benefic asupra durerilor reumatice datorate retenției de acid uric în organism. Dacă adăugăm la această combinație și niște suc de sfeclă, procesul este și mai mult accelerat.

Conținutul bogat în potasiu al castraveților face ca sucul lor să fie extrem de valoros în tratarea tensiunii oscilante (hipertensiunii și hipotensiunii), dar și a afecțiunilor dinților și gingiei, cum ar fi pioreea.

Unghiile și părul au cu deosebire nevoie de combinația de elemente pe care le conțin castraveții proaspeți. Prin urmare, sucul acestora ajută la prevenirea ruperii unghiilor și a căderii părului.

Erupțiile cutanate pot fi tratate cu suc de castravete combinat cu suc de morcovi și de salată. În unele cazuri, adăugarea unei cantități mici de suc de lucernă accelerează procesul.

 

Sucul de păpădie

Acest suc este unul din cele mai valoroase tonice naturale. El este foarte util în combaterea hiperacidității și în normalizarea alcalinității sistemului. Nu există suc natural mai bogat în magneziu și în fier. La fel, conținutul în potasiu, calciu și sodiu este foarte înalt.

Magneziul este un element esențial pentru fermitatea oaselor și pentru prevenirea măcinării acestora. Ingerarea unei cantități suficient de mari de magneziu și de calciu organic în timpul sarcinii previne pierderea sau degenerarea dinților datorată nașterii și conferă fermitate oaselor copilului.

Magneziul organic vital combinat cu calciul, fierul și sulful, este absolut esențial pentru formarea anumitor ingrediente ale sângelui. El are o mare putere de vitalizare și contribuie la construirea de celule noi, îndeosebi în țesuturile plămânilor și ale sistemului nervos.

Magneziul organic vital poate fi obținut numai din plante proaspete și crude. El nu are nimic în comun cu magneziul anorganic din preparatele recomandate de medici, care mai degrabă interferează cu buna funcționare a organismului uman.

Toate preparatele chimice cu magneziu, fie sub formă de pulbere, fie sub formă de „lapte”, conduc la formarea unor depozite de deșeuri anorganice în corpul nostru. Chiar dacă pe termen lung au uneori efectele scontate, aceste rezultate sunt exclusiv temporare. Din păcate, efectele ulterioare ale depozitelor de materie anorganică formate în organism pot fi devastatoare. În acest context, noi preferăm să urmăm sfatul înțelept care spune că este mai bine să fii în siguranță acum decât să îți pară rău mai târziu.

Magneziul organic vital obținut din sucurile de legume este un element hrănitor cu o valoare inestimabilă pentru organismul uman. Sucul proaspăt obținut din frunze și rădăcină de păpădie și combinat cu suc de morcovi și frunze de nap vindecă afecțiunile spinale și ale oaselor, conferă tărie și fermitate dinților, și previne astfel pioreea și degradarea gingiilor.

 

Sucul de andive

Andivele sunt niște legume care amintesc de salată. Pe coasta de est a Americii ele sunt cunoscute sub numele de cicoare, cuvântul „andive” fiind rezervat de regulă căpățânelor de cicoare Witloff sau de Bruxelles, care au frunze groase presate, de culoare crem-alb, cu o lungime de 10-15 cm și o lățime de 3-5 cm[1]. Această varietate nu este la fel de bogată în substanțe nutritive ca și cea cu frunze verzi, întrucât frunzele mai mari îi sunt tăiate, iar planta este crescută în nisip, în locuri întunecate, pentru a fi albită. De aceea, ea este deficitară în clorofilă și în unele minerale care apar în planta crescută integral.

Andivele sunt înrudite cu păpădia, iar compoziția lor chimică este foarte asemănătoare. Ele conțin totuși anumite elemente extrem de hrănitoare pentru sistemul optic al omului.

Prin adăugarea sucului de andive la cel de morcovi, țelină și pătrunjel, noi le oferim nervilor optici și sistemului nostru muscular un ajutor neprețuit, care poate corecta multe defecte de vedere. O jumătate de litru până la un litru pe zi din această combinație le-a corectat multor oameni defectele de vedere într-un interval de câteva luni, ajutându-i să își redobândească vederea normală și să renunțe la ochelari.

Unul din cele mai uimitoare cazuri de care am auzit se referă la o femeie din Virginia de Vest, care locuiește la sud de Pittsburgh. Ea și-a pierdut complet vederea din cauza cataractei, iar timp de aproape trei ani nici un doctor nu i-a putut da vreodată o speranță că își va putea recăpăta vederea. Femeia a auzit că în Pittsburgh există o fabrică foarte eficientă care prepară sucuri proaspete prin triturare și stoarcere hidraulică, care au condus la veritabile miracole vindecătoare în cazul anumitor oameni. De aceea, ea s-a decis să facă o încercare.

Femeia a urmat cu strictețe regimul de purificare indicat, irigându-și colonul și făcând clisme pentru eliminarea tuturor deșeurilor din colon care ar fi putut interfera cu tratamentul cu sucuri. În tot acest timp, nu a consumat decât legume și fructe crude, fără amidon sau zahăr concentrat. În plus, a băut zilnic:

0,5 l suc de morcovi, țelină, pătrunjel și andive

0,5 l suc de morcovi

0,5 l suc de morcovi, țelină, pătrunjel și spanac

0,5 l suc de morcovi și spanac.

În mai puțin de un an, ea și-a recuperat parțial vederea, putând citi ziare și reviste cu ajutorul unei lupe!

Andivele sunt una din cele mai bogate surse de vitamina A din natură.

Combinarea sucului de morcovi cu cel de țelină și de andive este extrem de utilă în tratarea astmului și rinitei alergice, cu condiția evitării cu desăvârșire a alimentelor care favorizează aceste condiții (laptele și alimentele bogate în amidon și în zahăr).

Atunci când sunt combinate cu sucul de țelină și de pătrunjel, andivele sunt extrem de utile în tratarea anemiilor și a tulburărilor cardiace (nu cele confundate cu gazele intestinale), dar și ca tonic al sângelui. Ele sunt de asemenea extrem de benefice pentru tratarea afecțiunilor splinei.

Aproape în orice combinație, sucul de andive promovează secreția bilei, fiind foarte recomandat în disfuncțiile ficatului și ale vezicii biliare.

 

Sucul de fenicul

Există două varietăți de fenicul: cel obișnuit de grădină sau feniculul dulce, folosit îndeosebi ca și condiment, și varietatea de Florența, cunoscută sub numele de Finocchio, folosită pe scară largă de italieni și de alte rase latine.

Prima varietate este considerată o plantă aromatică și este foarte concentrată, sucul ei nefiind recomandat decât cel mult sub supervizarea unui expert.

În schimb, varietatea de Florența produce un suc excelent. Planta aparține familiei țelinei, dar sucul ei este mult mai dulce și mai aromat decât cel al țelinei. De fapt, ea este cunoscută sub numele de țelină-anason, deși este preferat numele ei italian, Finocchio.

Sucul de fenicul este neprețuit pentru producerea sângelui uman, având beneficii uriașe în cazul problemelor legate de menstruație. În acest scop, poate fi folosit cu succes individual sau în combinație cu sucul de morcovi și sfeclă.

 

Sucul de usturoi

Metaforic vorbind, usturoiul conduce în sine la ostracizare socială, dar efectele sucului său pot fi chiar mai devastatoare din acest punct de vedere. Cu toate acestea, el este extrem de benefic pentru cei dispuși să își asume riscul handicapului social, dar și disconfortul general care însoțește purificarea accelerată a sistemului fiziologic uman.

Usturoiul este foarte bogat în uleiuri similare celor din muștar, la care se adaugă o serie de elemente cu un rol foarte important în procesul de purificare. El stimulează apetitul și secreția sucurilor gastrice, promovează mișcările peristaltice și acțiunea diuretică.

Substanțele volatile din sucul de usturoi sunt atât de puternice încât ajută la dizolvarea acumulărilor de mucozități din cavitățile sinusurilor, din bronhii și din plămâni. Ele contribuie într-o asemenea măsură la eliminarea toxinelor din corp prin porii pielii, încât ajungem să ne întrebăm dacă nu este mai bine să păstrăm aceste toxine decât să emanăm un miros atât de puternic de usturoi!

Sucul de usturoi este extrem de eficient în eliminarea paraziților intestinali. El tratează eficient dizenteria, inclusiv cea amoebică. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că paraziții și microorganismele nu pot supraviețui în organismul uman decât dacă sunt hrăniți cu ceea ce le priește. Dacă organele de eliminare sunt pline până la refuz cu substanțe în putrefacție, ele vor deborda în mod natural de microorganisme, iar dacă omul continuă să consume carne, alimente anorganice și medicamente, microorganismele și paraziții se vor găsi în elementul lor, propagându-se și înmulțindu-se cu ușurință. Sucul de usturoi ajută la eliminarea în bună măsură a acestei condiții, dar pentru îndepărtarea cauzei trebuie să mergem până la capăt. Băile intestinale cu ajutorul irigațiilor colonului și al clismelor se dovedesc esențiale în această direcție, până la eliminarea totală a deșeurilor din acesta. În plus, dieta trebuie schimbată astfel încât să nu mai permită acumularea de deșeuri în organism. Așa cum am mai spus, dieta optimă este cea bazată pe crudități vegetale, la care se adaugă o mare abundență de sucurile din legume și fructe proaspete.

De asemenea, nu trebuie să uiți că dacă îți vei face un suc de usturoi, aroma acestuia se va păstra timp de câteva zile, indiferent ce alte sucuri vei prepara ulterior!

 

Sucul de hrean

Noi nu folosim sucul de hrean, căci substanțele sale volatile sunt extrem de puternice. De aceea, preferăm să consumăm o jumătate de linguriță de hrean triturat (pulverizat), care lasă o impresie de neșters asupra memoriei și dizolvă mucozitățile din cavitățile sinusurilor. Cine va încerca această metodă va înțelege instantaneu de ce nu preferăm noi să bem sucul de hrean.

Dacă este amestecată imediat cu suc de lămâie și dacă este consumată de două ori pe zi într-o doză de o jumătate de linguriță, între mese, pulpa de hrean triturată contribuie în mod eficient la dizolvarea mucozităților, nu doar a celor din cavitățile sinusurilor, ci și a celor din restul corpului, fără a produce daune membranelor mucoase. Ea acționează ca un solvent, eliminând din sistemul uman toate mucozitățile anormale.

Dacă este folosită judicios, conform indicaților de mai sus, numai în amestec cu suc de lămâie, pulpa de hrean nu irită rinichii, vezica urinară și membranele mucoase ale tractului digestiv.

Pe lângă capacitatea substanțelor volatile de a dizolva mucozitățile, sosul de hrean este un diuretic valoros, benefic cu deosebire în caz de hidropizie.

El trebuie preparat întotdeauna proaspăt și nu trebuie folosit atunci când boala este mai veche de o săptămână. Trebuie păstrat la rece într-o sticlă sau într-un recipient închis, dar puterea lui crește dacă este lăsat să se încălzească până la temperatura camerei înainte de folosire. Pulpa de hrean trebuie umezită cu suficient suc de lămâie.

Dacă este luat în cantitatea indicată, de o jumătate de linguriță în cursul dimineții și o jumătate de linguriță după-amiaza, sosul de hrean poate genera în prima fază o lăcrimare abundentă, în funcție de cantitatea mucozităților din cavitățile sinusurilor și din alte părți ale corpului. Cu excepția sucului de lămâie, el nu trebuie amestecat cu nimic altceva (nu trebuie diluat). De asemenea, nu trebuie să bei apă imediat după ce l-ai consumat. Procedura trebuie urmată săptămâni și chiar luni de zile, până când sosul de hrean poate fi consumat fără nici o reacție, fapt care indică o eliminare completă a excesului de mucozități din sistem. Experiența arată că acest remediu este deosebit de eficient în toate condițiile asociate cu excesul de mucozități din sinusuri, întrucât elimină CAUZA acestora.

Ca o regulă generală, rezultatele cele mai bune sunt obținute prin amestecarea sucului de la 2-3 lămâi cu 125 g de hrean triturat (pulverizat), astfel încât amestecul să capete consistența unui sos gros.

Vezi în această direcție și secțiunea referitoare la sucul de ridichi.

 

Sucul de napi (topinambur sau anghinare de Ierusalim)

Dacă este corect triturată (pulverizată) și apoi presată, această legumă poate furniza până la 1,5 l de suc din 2 kilograme de materie primă. Ea este foarte bogată în minerale alcaline, îndeosebi în potasiu, care reprezintă mai bine de 50% din totalul compoziție sale minerale.

Napii sunt o varietate derivată dintr-o specie de floarea soarelui care crește îndeosebi în Italia și care produce tuberculi cunoscuți sub numele de carciofo sau archicioffo-girasole. Cuvântul girasole a fost transformat în limba engleză în Ierusalim, dar el nu are nimic de-a face cu orașul respectiv, ci înseamnă pur și simplu „floarea soarelui”.

În stare crudă, această legumă conține o enzimă numită inulază și o mare cantitate de inulină. Aceasta din urmă este o substanță care amintește de amidon și este transformată în levuloză de către enzima inulază. Prin urmare, diabeticii pot consuma fără probleme acești tuberculi. Sucul lor este extrem de plăcut la gust și foarte benefic, mai ales dacă este consumat împreună cu sucul de morcovi.

 

Sucul de varză kale (creață)

Varza kale are mai mult sau mai puțin aceeași compoziție ca și varza, putând fi folosit într-o manieră similară. Prin urmare, consultă secțiunea referitoare la sucul de varză.

 

Algele kelp

Milioane de ani la rând, ploile au spălat solul, transformându-l în aluviuni. Acestea au fost transportate de râuri pe fundul mărilor, care a devenit astfel cel mai fertil sol din lume.

Personal, dacă ar fi să consum vreun tip de carne, aș alege carnea de pește. Dat fiind că se hrănesc cu produsele din mări și oceane, carnea peștilor conține în mod natural mai multe elemente – minerale și oligoelemente – decât orice alt tip de carne.

Într-o manieră similară, vegetația marină este una din cele mai prețioase suplimente alimentare. Rădăcinile plantelor marine pot ajunge până la 10.000 de metri sub suprafața oceanelor, în timp ce tentaculele lor plutesc libere către suprafață, unde produc noduli și frunze, cu ajutorul enzimelor și al razelor solare.

Frunzele acestor plante sunt cunoscute ca salată-de-mare sau alge dulse. Această varietate de alge este folosită pe scară largă ca aditiv alimentar în Scoția, Irlanda și în multe alte țări. În Statele Unite și Canada, algele dulse sunt comercializate ca suplimente în magazinele naturiste, sub forma frunzelor uscate ale algelor.

Algele cu frunze mari sunt de regulă uscate, zdrobite sau măcinate până când sunt reduse la o pulbere fină, cunoscută sub numele de KELP.

Indiferent de varietate, algele reprezintă o sursă excelentă de iod organic, datorită mineralelor și oligoelementelor care nu pot fi obținute cu ușurință din legumele obișnuite.

Combinația de aluviuni, sol și alge de pe fundul mărilor conține cel puțin 59 de elemente din natură. Acest lucru explică valoarea algelor în cadrul programelor nutriționale.

Iată care sunt aceste 59 de elemente:

Actiniu

Aluminiu

Argon

Arsenic

Bariu

Bismut

Bor

Brom

Calciu

Carbon

Cesiu

Ceriu

Clor

Crom

Cobalt

Cupru

Erbiu

Fluor

Aur

Hidrogen

Indiu

Iod

Iridiu

Fier

Lantan

Plumb

Litiu

Magnezi

Mangan

Mercur

Neptuniu

Azot

Osmiu

Oxigen

Fosfor

Platină

Plutoniu

Potasiu

Radiu

Reniu

Rubidiu

Ruteniu

Samariu

Seleniu

Scandiu

Siliciu

Argint

Sodiu

Stronțiu

Sulf

Tantal

Taliu

Tor

Tuliu

Staniu

Uraniu

Ytriu

Zinc

Zirconiu

Prin folosirea cu moderație a algelor kelp și dulse ca suplimente alimentare, putem fi siguri că îi furnizăm organismului nostru cel puțin o parte din oligoelementele atât de necesare bunăstării acestuia, pe care nu le putem prelua din legumele și fructele pe care le consumăm.

Noi avem acasă o solniță cu granule de kelp și cu pulbere de dulse, pe care le presărăm din abundență pe salatele noastre sau în sucurile pe care le consumăm.

Prin adăugarea de alge kelp la Combinația cu Potasiu (suc de morcovi, țelină, pătrunjel și spanac), noi îmbogățim considerabil beneficiile furnizate de aceasta, îndeosebi pentru sistemul glandular, și cu deosebire pentru glanda tiroidă.

Noi cumpărăm alge dulse și kelp de la magazinele naturiste. Nu recomandăm în nici un caz iodul farmaceutic sau sarea iodată.

 

Sucul de praz

Sucul de praz este mai ușor decât cel de ceapă și cel de usturoi. Informațiile referitoare la sucul de usturoi se aplică în mare măsură și celui de praz.

 

Sucul de salată verde

Sucul de salată verde oferă foarte multe beneficii organismului uman. El conține o cantitate mare de fier și de magneziu. Fierul este elementul cel mai activ din corpul uman, fiind necesar pentru regenerare mai frecvent decât alte elemente. Ficatul și splina sunt locurile de depozitare a fierului, de unde acesta este luat ori de câte ori corpul are nevoie de el, spre exemplu pentru producerea rapidă a celulelor roșii din sânge în cazul unei hemoragii. Fierul este depozitat în ficat – între altele – pentru furnizarea acestui element în caz de urgență, dar și în eventualitatea că alimentele consumate nu conține o cantitate necesară din acest element în forma lui organică vitală.

Depozitarea fierului în splină acționează ca o baterie electrică ce reîncarcă sângele cu electricitatea necesară pentru buna lui funcționare. Magneziul din salata verde are o putere excepțională de revitalizare, îndeosebi la nivelul țesuturilor musculare, al creierului și al nervilor. Sărurile organice vitale de magneziu reconstruiesc celulele, îndeosebi cele ale sistemului nervos și ale plămânilor. În plus, ele contribuie la menținerea fluidității normale a sângelui și la alte funcții fiziologice fără de care metabolismul nu ar putea funcționa normal.

Sărurile de magneziu nu pot opera eficient decât dacă există suficient calciu prezent. De aceea, combinația din salată a acestor elemente face ca acest aliment să fie neprețuit.

Dacă sucul de salată este combinat cu cel de morcovi, beneficiile sale se îmbogățesc cu cele ale vitaminei A și ale sodiului, care contribuie la menținerea calciului din salată într-o stare solubilă până când este utilizat de organism.

Salata verde conține peste 38% potasiu, 15% calciu, peste 5% fier și circa 6% magneziu.

În plus, ea conține peste 9% fosfor, unul din principalele minerale din compoziția creierului, și o cantitate considerabilă de sulf, care face parte integrantă din compoziția hemoglobinei din sânge, unde acționează ca un agent de oxidare. Numeroase afecțiuni nervoase au drept cauză consumul de sulf și fosfor anorganic din cereale și din produsele din carne.

Împreună cu siliciul, care există într-o proporție de peste 8% în salata verde, sulful și fosforul sunt esențiale pentru întreținerea și dezvoltarea pielii, a tendoanelor și a părului. Atunci când aceste elemente sunt consumate excesiv în forma lor anorganică, de pildă din cereale și din alimente gătite (devitalizate), rădăcinile părului nu sunt hrănite corespunzător. Aceasta este una din cauzele majore ale căderii părului.

Cei care beau din abundență un amestec de suc de salată verde cu suc de morcovi și de spanac își hrănesc în mod adecvat rădăcinile și nervii firelor de păr, stimulând astfel creșterea acestora. Din acest punct de vedere, tonicele pentru păr sunt aproape complet lipsite de valoare, exceptând faptul că permit masarea scalpului. Ele nu pot hrăni în nici un caz părul, nefăcând altceva decât să stimuleze acțiunea nervilor și a vaselor de sânge, și asistând astfel hrănirea corectă a rădăcinilor firelor de păr prin intermediul fluxului sanguin.

O altă combinație foarte eficientă care ajută la creșterea părului și la restaurarea culorii sale naturale este cea de suc de morcovi, salată verde, ardei gras verde și lucernă (vezi în această direcție secțiunea referitoare la sucul de lucernă).

Dacă îți prepari un suc de salată verde în scopuri terapeutice, cel mai bine este să folosești frunzele cu culoarea verde cea mai închisă, nu pe cele din interiorul salatei, care sunt aproape albe și care nu conțin suficientă clorofilă și alte elemente vitale importante.

De-a lungul timpului, sucul de salată verde i-a ajutat mult pe suferinzii de tuberculoză și de afecțiuni gastrice. În plus, el este un diuretic foarte eficient.

Datorită bogăției sale în fier și în alte elemente vitale valoroase, sucul de salată poate fi administrat bebelușilor care sunt alăptați împreună cu suc de morcovi, cu rezultate foarte satisfăcătoare.

 

Sucul de salată romană

Deși face parte integrantă din familia salatelor verzi, salata romană are o compoziție chimică extrem de diferită. Această salată își are originea în Insula Cos din Arhipelagul Grecesc. De aceea, în Marea Britanie ea este cunoscută sub numele de „salată din Cos”.

Dacă este asezonat cu o cantitate mică de alge kelp, sucul salatei romane contribuie la buna funcționare a cortexului suprarenalelor și la secreția adrenalinei în scopul menținerii echilibrului fiziologic.

Valoarea sa este dată în primul rând de conținutul extrem de bogat în sodiu, care este cu 60% mai mare decât cel de potasiu. Datorită acestui conținut, el este unul din cele mai indicate sucuri pentru afecțiunile glandelor suprarenale. De pildă, o persoană care suferă de Boala lui Addison are nevoie de o cantitate maximă de sodiu organic vital pentru a compensa deficitul de adrenalină din corpul său. Prin urmare, acest suc cu o compoziție extrem de indicată este esențial pentru a susține nevoile unei astfel de persoane.

Noi am obținut rezultate remarcabile în tratarea Bolii lui Addison prin administrarea unor cantități mari de sucuri în fiecare zi, cu o proporție chimică optimă. De bună seamă, dieta bolnavilor a exclus cu desăvârșire alimentele bogate în amidon și zahăr, carnea și toate legumele care conțin o cantitate prea mare de potasiu în defavoarea sodiului. Legumele cele mai recomandate în acest caz sunt: sfecla, țelina, salata romană, spanacul și sfecla mangold. Alte alimente recomandate sunt rodiile, căpșunile, roșiile, curmalele, mierea și migdalele.

Sucul proaspăt de morcovi poate fi adăugat la oricare din sucurile de mai sus, cu beneficii considerabile. În unele cazuri extreme, la el poate fi adăugat și laptele de capră.

La această dietă a fost adăugat și un program regulat de clisme și irigații ale colonului, care a permis obținerea unor rezultate excelente.

 

Sucul din frunze de muștar

Frunzele de muștar sunt foarte bune în salate. Atunci când sunt transformate în suc, conținutul ridicat de ulei de muștar din ele poate irita tubul alimentar și rinichii. Frunzele de muștar conțin un procent ridicat de acid ofoxalic. De aceea, ele nu trebuie consumate niciodată gătite. Citește în această direcție secțiunea referitoare la acidul ofoxalic.

Deși sucul frunzelor de muștar poate cauza un anumit disconfort, o cantitate mică din el amestecată cu suc de morcovi, de spanac și de napi poate ajuta enorm la dizolvarea hemoroizilor. La fel ca în cazul cresonului, sulful și fosforul există în cantități mari în sucul din frunze de muștar, iar efectul lor este aproape identic cu cel al sucului de creson. Vezi în această direcție secțiunea referitoare la sucul de creson.

 

Sucul de ceapă

Mai ușor decât cel de usturoi și cu o aromă mai puțin înțepătoare, sucul de ceapă contribuie într-o măsură decisivă la construirea noilor celule și țesuturi, deși (la fel ca cel de usturoi), reprezintă un mare handicap social.

Tot ce am spus în legătură cu sucul de usturoi se aplică în mare măsură și celui de ceapă, cu mențiunea că acesta din urmă nu lasă o aromă atât de pregnantă zile la rând.

 

Sucul de papaya

Deși papaya este un fruct, nu o legumă, merită să o menționăm aici, datorită calităților sale terapeutice cu totul remarcabile. Până recent, acest fruct era practic necunoscut în nord, fiind un fruct strict tropical.

Asemănător unui pepene galben sau unui dovleac, papaya se maturizează în multe mărimi, de la mai puțin de 450 g până la 10 kg sau mai mult.

Ceea ce ne interesează pe noi este sucul său. Când fructul verde este triturat (pulverizat) și presat, sucul rezultat conține un principiu activ numit papaină, cu un efect digestiv foarte asemănător pepsinei (o enzimă digestivă). Fructul conține de asemenea fibrine, o substanță care nu apare în natură decât în corpul oamenilor și animalelor. Fructul este ușor de digerat de către sucurile gastrice și pancreatice, fiind extrem de valoros pentru coagularea sângelui, externă sau internă.

Fructele verzi (necoapte) de papaya conțin mai multă papaină decât cele coapte (substanța disipându-se în mare măsură în timpul procesului de coacere). Sucul de papaya verde ajută la corectarea afecțiunilor intestinale, inclusiv a ulcerelor și a altor boli grave, într-o perioadă incredibil de scurtă de timp.

Personal, am asistat frecvent la folosirea pulpei zdrobite (inclusiv a cojii) de papaya verde ca o cataplasmă pe răni urâte, pentru ca a doua zi să nu mai rămână de multe ori nici măcar o cicatrice. Noi înșine ne-am strivit foarte grav degetul într-un aparat, iar după folosirea unei astfel de cataplasme, ne-am putut refolosi de el după două-trei zile.

Sucul de papaya verde sau galben este de neegalat ca remediu pentru majoritatea afecțiunilor corpului. Cu adevărat, putem spune că Natura ne-a oferit acest fruct ca o trusă completă de prim-ajutor pentru afecțiunile interne și externe.

 

Sucul de pătrunjel

Pătrunjelul este o plantă aromatică.

Sucul de pătrunjel crud este unul din cele mai puternice sucuri din natură. De acea, nu trebuie băut niciodată individual în cantități mai mari de 30-60 g. În general, este de preferat să fie amestecat cu o cantitate generoasă de suc de morcovi sau cu alte sucuri vegetale, cum ar fi cel de țelină, de salată verde sau de spanac. Chiar dacă este băut într-o combinație, se recomandă ca celelalte legume să fie prezente într-o proporție mult mai mare decât sucul de pătrunjel.

Sucul de pătrunjel crud are proprietăți esențiale pentru metabolismul oxigenului și pentru buna funcționare a glandelor suprarenale și a tiroidei. Elementele sale componente sunt astfel proporționate încât ajută la susținerea vaselor de sânge, îndeosebi a capilarelor și arteriolelor, dar și a tractului genito-urinar, fiind de mare ajutor în tratarea unor afecțiuni precum calculii renali și la nivelul vezicii urinare, albuminuria, nefrita și alte probleme ale rinichilor. Este foarte util inclusiv în caz de hidropizie.

În plus, sucul de pătrunjel este recomandat în tratarea tuturor bolilor asociate cu ochii și cu nervul optic. Vederea slabă, ulcerația corneei, cataracta, conjunctivita, oftalmia în toate stagiile sau slăbiciunea pupilelor au fost tratate cu succes prin consumul de suc de pătrunjel crud amestecat cu suc de morcovi, de țelină și de andive.

Nu îți recomand să bei vreodată o cantitate prea mare de suc de pătrunjel gol, căci concentrația sa prea ridicată poate conduce la o tulburare a sistemului nervos. În schimb, dacă este consumat împreună cu alte sucuri, într-o cantitate rezonabilă, el este extraordinar de benefic.

Strict vorbind, pătrunjelul este o plantă aromatică (un condiment), ceea ce explică efectul său foarte concentrat. Sucul său poate fi folosit cu eficiență pentru promovarea ciclului menstrual, mai ales dacă este amestecat cu suc de sfeclă, morcovi și castravete. Crampele menstruale sunt alinate și pot dispărea cu desăvârșire prin consumul regulat al acestui amestec de sucuri, dublat de renunțarea completă la alimentele bogate în amidon și zahăr.

 

Supa de crudități bogată în potasiu

Există foarte multe legume bogate în potasiu, între care se remarcă morcovii, țelina, pătrunjelul și spanacul. Pentru a obține valoarea maximă a acestui element, el trebuie băut într-o stare crudă, nediluată, astfel încât corpul să îl poată absorbi și asimila complet în forma sa naturală.

Mineralele și sărurile organice din această combinație-„supă” din crudități bogată în potasiu acoperă practic întregul spectru al elementelor de care are nevoie organismul uman. Efectul ei asupra reducerii acidității stomacale este cu adevărat remarcabil. Probabil că nu există aliment mai complet din toate punctele de vedere ca acesta pentru oameni.

Atunci când un bolnav nu reușește să asimileze alte alimente, experiența arată că supa de crudități bogată în potasiu îi furnizează acestuia substanțele nutritive necesare pentru a reveni rapid la normal. În cazul convalescenților, supa de crudități bogată în potasiu este neprețuită, și este cu adevărat de mirare că spitalele și sanatoriile nu au adoptat acest aliment complet în meniul lor zilnic.

Nu toți oamenii găsesc la fel de plăcută la gust supa de crudități bogată în potasiu prin comparație cu sucul de morcovi sau cu alte combinații de sucuri. Trebuie să ținem însă cont că atunci când organismul este înfometat de atomi vii esențiali pentru regenerarea celulelor și țesuturilor sale, gustul nu mai contează prin comparație cu substanțele nutritive de care avem nevoie.

Așa cum am mai spus, nici un medicament din întreaga farmacopee a naturii nu îi poate furniza organismului atomii organici vii, vitaminele și hormonii necesari pentru regenerarea țesuturilor uzate și distruse de boală. Aceste substanțe cu adevărat hrănitoare nu pot fi obținute decât din sucurile din legume proaspete.

Atomii care alcătuiesc celulele și țesuturile anatomiei noastre sunt elemente minerale și chimice. De fapt, glandele, organele și toate celelalte părți ale corpului nostru reprezintă combinații ale acestor atomi în diferite tipare bine definite. Cunoașterea acestor tipare ne ajută să înțelegem ce combinații de elemente minerale și chimice vii din alimente, și cu deosebire din sucurile naturale, pot hrăni părțile corespondente ale corpului nostru.

 

Sucul de păstârnac

Acest suc are un conținut foarte redus de calciu și încă și mai puțin sodiu, dar este foarte bogat în potasiu, fosfor, sulf, siliciu și clor. Datorită conținutului său redus de calciu, valoarea generală a acestei plante nu este la fel de mare ca a altor rădăcinoase, dar valoarea terapeutică a sucului obținut din frunzele și din rădăcinile sale o plasează pe unul din primele locuri pe lista sucurilor cele mai benefice.

Conținutul bogat în siliciu și sulf este însă util în corectarea unghiilor fragile. Fosforul și clorul sunt extrem de utile pentru plămâni și pentru bronhii. Prin urmare, aceste suc reprezintă un aliment ideal pentru bolnavii de tuberculoză și pneumonie, inclusiv pentru cei care suferă de emfizem.

Conținutul bogat de potasiu are o valoare atât de mare pentru creier că acest suc poate fi folosit în mod eficient pentru foarte multe afecțiuni cerebrale.

AVERTISMENT: toate informațiile din această secțiune se aplică exclusiv păstârnacului cultivat. Varietatea sălbatică nu trebuie folosită, întrucât conține anumite ingrediente otrăvitoare.

 

Sucul de ardei gras (verde)

Acest suc conține foarte mult siliciu, un element extrem de necesar pentru unghii și păr. Canalele lacrimare și glandele sebacee au la rândul lor foarte mult de câștigat în urma consumului său.

Dacă este combinat cu sucul de morcovi în proporție de unu la patru sau unu la doi (sucul de morcovi fiind preponderent), sucul de ardei gras ajută la curățarea petelor de pe piele, mai ales dacă ingerarea lui este dublată de clisme și irigații regulate ale colonului, pentru accelerarea procesului de purificare a corpului.

Foarte mulți oameni care suferă de gaze, colici și flatulență au simțit o mare ușurare după ce au băut zilnic câte o jumătate de litru de suc din această combinație. În plus, ei ar trebui să bea zilnic și o jumătate de litru de suc de morcovi și de spanac. De bună seamă, aceste sucuri nu trebuie amestecate și băute odată, ci la intervale de una, două sau trei ore, câte un pahar de vin o dată. Noi preferăm să le bem înainte și între mese.

 

Sucul de cartofi

Cartofii cruzi conțin zaharuri naturale ușor de digerat, care sunt convertite în amidon atunci când sunt gătiți pe foc. Cartofii ar trebui complet scoși din dietă de către cei care suferă de boli venerice sau care au un libido prea mare. Combinația de carne cu cartofi intensifică și mai mult activitatea toxinei numite solanină din cartofi, un alcaloid care predomină în cartofii de culoare mai verde, care are o afinitate deosebită față de nervii care controlează organele sexuale. Împreună cu cristalele de acid uric rezultate din digerarea cărnii, această substanță poate cauza o iritare excesivă acestor organe.

Pe de altă parte, s-a dovedit că sucul de cartofi cruzi este extrem de benefic pentru curățarea petelor de pe piele, datorită conținutului său bogat în potasiu, sulf, fosfor și clor. Aceste elemente nu sunt cu adevărat valoroase pentru organismul uman decât în cazul în care cartofii sunt cruzi, caz în care sunt alcătuiți din atomi organici vii. Atunci când cartofii sunt gătiți, acești atomi devin anorganici, pierzându-și orice valoare pentru organism.

Cartofii organici cruzi au un gust foarte bun și o mare valoare nutrițională, fiind cât se poate de recomandați.

Sucul de cartofi este un excelent purificator al sistemului fiziologic uman, devenind încă și mai benefic dacă este combinat cu sucul de morcovi.

Sucul de cartofi combinat cu cel de morcovi și de țelină tratează eficient tulburările gastrice, nervoase și musculare, inclusiv guta și sciatica. În astfel de cazuri, o jumătate de litru din această combinație plus o altă jumătate de litru de suc de morcovi, sfeclă și castravete băute zilnic conduce frecvent la dispariția bolilor amintite mai sus într-un interval surprinzător de scurt de timp, cu condiția eliminării complete din dietă a cărnii de orice fel.

Unii bolnavi de emfizem au putut fi ajutați prin administrarea zilnică a unei combinații de suc de morcovi, păstârnac și cartofi.

Din punct de vedere botanic, așa-numiții CARTOFI DULCI nu au nimic de-a face cu cartofii comuni. Ei conțin cu o treime mai mulți carbohidrați, sub forma zaharurilor naturale, de trei ori mai mult calciu, de două ori mai mult sodiu, de două ori și ceva mai mult siliciu și de patru ori și ceva mai mult clor.

Prin urmare, sucul de cartofi dulci are o valoare generală mult mai mare decât cel de cartofi obișnuiți. Acești tuberculi trebuie aleși însă cu atenție, întrucât se deteriorează mult mai ușor (mai ales atunci când încolțesc) decât cartofii obișnuiți, care rezistă mult mai mult și pot fi consumați fără atâtea precauții.

 

Sucul de ridichi

Acest suc este extras din rădăcini și din frunze, dar nu trebuie băut niciodată individual, căci este mult prea intens. Dacă este băut împreună cu sucul de morcovi, elementele combinate ale celor două sucuri ajută la restaurarea tonusului membranelor mucoase ale corpului. Cea mai eficientă modalitate de a bea această combinație este la o oră după consumul de hrean în maniera indicată în secțiunea referitoare la acesta. În acest fel, sucul tratează și vindecă membranele, curățând organismul de mucoasele dizolvate de hrean. În același timp, el regenerează și repară membranele mucoase, readucându-le la starea lor normală.

Aproape o treime din conținutul natural al ridichilor este potasiu. Din cele două treimi rămase, mai bine de 35% este sodiu. Ridichile conțin de asemenea foarte mult fier și magneziu, adică exact elementele necesare pentru a vindeca membranele mucoase.

De cele mai multe ori, operațiile chirurgicale de eliminare a mucozităților care generează probleme ale sinusurilor nu sunt necesare. Deși aceste operații elimină într-adevăr o parte din mucozități, efectele ulterioare pot fi devastatoare. Pe de altă parte, sosul de hrean are beneficii mult mai durabile. Mucozitățile sunt consecința consumului de produse lactate la care se adaugă produse alimentare bogate în amidon, pâine și cereale în exces.

 

Sucul de rubarbă

Rubarba este probabil planta cea mai responsabilă pentru problemele renale ale copiilor. Puține alte plante au o concentrație atât de mare de acid oxalic ca și rubarba. Atunci când planta este gătită, acest acid devine o substanță chimică anorganică ce depozitează o cantitate foarte mare de cristale de acid oxalic în corp.

Nenumărate cazuri de reumatism și de febră reumatică își au originea în consumul de rubarbă gătită. Practic, nu există exemplu mai ilustrativ care să arate cât de dezastruos poate fi consumul unui aliment pentru anumite beneficii pe care le oferă fără a ține cont de efectele nocive ale altor elemente pe care le conține. Datorită proprietăților sale laxative, rubarba este consumată frecvent de către copii și adulți. Dat fiind că aceste rezultate laxative sunt foarte ușor de observat, foarte puțini oameni stau să se întrebe dacă nu cumva planta conține și alte substanțe mai puțin benefice pentru ei, cum ar fi cristalele de acid oxalic. Aceste depozite nu creează o iritare imediată, iar efectul lor este insidios și lent, motiv pentru care nu este decât rareori atribuit adevăratei sale cauze: consumul de rubarbă.

Subiectul acidului oxalic este atât de important încât i-am dedicat un întreg capitol în această carte.

Sucul proaspăt de rubarbă conferă anumite beneficii, dar numai dacă este consumat cu economie și în combinație cu alte sucuri, cum ar fi cel de morcovi, de țelină sau de fructe. Consumat în acest fel, el poate stimula acțiunea peristaltică a intestinelor. Sucul nu trebuie îndulcit niciodată cu zahăr, ci numai cu miere.

 

Sucul de varză murată

Varza murată este fermentată într-o saramură concentrată. Ea este extrem de nocivă pentru membranele mucoase ale tubului digestiv și pentru textura pielii, pe care o asprește. Deși are un efect stimulativ asupra organelor digestive, varza murată este mai degrabă nocivă, datorită sării anorganice pe care o conține.

 

Sucul de ștevie

Sucul de ștevie este foarte bun pentru intestinele leneșe, restabilind funcționarea normală a acestora, mai ales în cazul în care consumul lui este dublat de irigații și de clisme ale colonului pentru eliminarea deșeurilor din acesta.

Această plantă este foarte bogată în oxalat de potasiu, o substanță importantă pentru organismul uman, dar numai în starea ei organică vitală. Planta nu ar trebui să fie consumată niciodată dacă a fost gătită pe foc.

Ştevia conține un procent foarte mare de fier și de magneziu, de care sângele are nevoie în permanență, dar și cantități mari de elemente purificatoare cum ar fi fosforul, sulful și siliciul, care sunt folosite de toate țesuturile organismului, de la cap la tălpi.

Combinarea acestor elemente face ca sucul de ștevie să fie extrem de valoros pentru buna funcționare a organismului uman.

 

Sucul de spanac

Spanacul este cea mai importantă plantă pentru întregul sistem digestiv, de la stomac, duoden și intestinul subțire până la intestinul gros sau colon, fiind recunoscut ca atare încă din timpuri imemoriale.

Spanacul crud conține câteva din cele mai rafinate substanțe organice necesare pentru purificarea, reconstrucția și regenerarea tubului intestinal. Sucul de spanac preparat corect și băut într-o cantitate de 0,5 l pe zi poate corecta cu ușurință chiar și cele mai grave cazuri de constipație în doar câteva zile (mai rar săptămâni).

Din păcate, oamenii folosesc pe scară largă purgativele pentru curățarea tractului lor intestinal, fără să știe cum operează acestea. Orice purgativ sau laxativ chimic (anorganic) acționează ca un iritant, stimulând mușchii intestinelor să îl elimine. Cu această ocazie, el elimină inclusiv alte materii fecale. Experiența arată însă că obișnuința de a lua laxative creează nevoia unor substanțe iritante din ce în ce mai puternice. În consecință, constipația nu este vindecată, ci dimpotrivă, consumul de laxative conduce la o cronicizare a inactivității țesuturilor, mușchilor și nervilor locali.

Laxativele nu sunt altceva decât substanțe iritante, și deși conduc la eliminarea unei părți a materiilor fecale, rezultatul lor pe termen lung este degenerarea progresivă a intestinelor.

Astfel de metode de curățare a tractului intestinal au doar efecte temporare, nefurnizând nici un fel de material pentru regenerarea sau reconstrucția țesuturilor, mușchilor și nervilor slăbiți ai intestinelor.

Este foarte important ca după expulzarea limfatică a acizilor, toxinelor și otrăvurilor, organismul să primească o soluție alcalină organică de genul sucurilor de fructe, pentru a preveni astfel deshidratarea inevitabilă. În caz contrar, există riscul repetiției întregului proces. Toxinele rămase în intestine tind să fie reabsorbite, ajungând din nou în fluxul de limfă și agravând condiția pe care omul a încercat să o corecteze.

Pe de altă parte, sucul de spanac curăță eficient și ajută la vindecarea întregului tract intestinal, nu doar a colonului.

Spanacul repară în mod natural țesuturile deteriorate, fără ca omul să știe întotdeauna în ce loc din corpul său se produce procesul de regenerare. Sunt cazuri în care rezultatele nu devin evidente decât la șase săptămâni, sau chiar la două luni de când omul a început să consume zilnic suc de spanac.

O funcție asociată dintotdeauna cu sănătatea optimă este evacuarea intestinelor cel puțin o dată la 24 de ore, deși mai normal ar fi ca ea să se producă de două-trei ori pe zi. Colonul poate fi spălat prin irigații și clisme zilnice (amândouă dacă este necesar). Această tehnică este foarte eficientă pe termen lung.

Un alt efect remarcabil al sucului de spanac este cel produs asupra dinților și gingiilor, caz în care previne pioreea. Această boală este o formă ușoară de scorbut și apare datorită unui deficit al elementelor care se găsesc în combinația de suc de morcovi și suc de spanac. Gingiile care sângerează și degenerarea fibroasă a pulpei dinților au devenit o condiție foarte răspândită, datorată consumului regulat de cereale devitalizate, a zahărului rafinat și a altor alimente deficitare. În esență, ea se datorează deficitului de vitamina C.

De mare ajutor în tratarea acestei afecțiuni este consumul fructelor și legumelor crude, și mai ales al sucului de morcovi în amestec cu suc de spanac, în cantități mari.

Alte probleme fiziologice, cum ar fi ulcerele duodenale și stomacale, anemia pernicioasă, convulsiile, degenerarea nervilor, deficitul secrețiilor glandelor suprarenale și ale tiroidei, nevritele, artrita, abcesele și bășicile, tendința de a face hemoragii, pierderea vigorii, durerile reumatice și de altă natură, simptomele cardiace, hipo și hipertensiunea, problemele de vedere și durerile de cap, inclusiv migrenele, se datorează în principal volumului cumulativ al deșeurilor acumulate în colon. Toate aceste simptome au la bază deficitul substanțelor care abundă în sucul de morcovi și în cel de spanac. Cea mai rapidă și mai eficientă cale de a obține și de a asimila aceste elemente este consumul zilnic a cel puțin o jumătate de litru din aceste sucuri.

Spanacul, salata și cresonul, la care se adaugă morcovii și ardeii grași verzi, se numără printre legumele care conțin cele mai mari cantități de vitamina C și vitamina E. Lipsa unei cantități suficiente de vitamina E din organismul uman este unul din factorii care contribuie la incapacitatea femeilor de a duce până la capăt o sarcină, la impotență și la sterilitate la ambele sexe. Multe forme de paralizie se datorează unui deficit de vitamina E, la fel ca și absența bunăstării și dezechilibrele metabolice.

Atunci când se discută despre spanac, oamenii asociază de regulă această plantă cu eficacitatea ei ca laxativ. La baza acestei eficacități stă cantitatea mare de acid oxalic pe care o conține. Acest element este extrem de important pentru activitatea intestinelor noastre, meritând o atenție specială, motiv pentru care i-am acordat un întreg capitol în această carte.

Spanacul nu ar trebui consumat niciodată gătit sau conservat, căci în această formă acidul oxalic pe care îl conține devine anorganic și se transformă în cristale care se pot depune în rinichi, generând durerile binecunoscute.


[1] N.tr. Aceasta este varietatea cunoscută la noi în țară sub numele de „andive”.

  • 23,00 LEI
  • 21,00 LEI
Viață Sănătoasă