Folosim cookie-uri pentru îmbunătățirea experienței pe acest website. Prin continuarea navigării pe www.librariespirituala.ro confirmați acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie.
Mai multe detalii: Politica de confidențialitate și Termene și condiții
Pentru comenzi mai mari de 200 lei, transportul prin Poșta Română este GRATUIT!
Comenzi telefonice de luni până vineri între orele 9-17 la nr. 0357.428.176 sau 0741.602.356

Viața după moarte - Salvat de lumină - Dannion Brinkley & Paul Perry

-11% Reducere de pret Salvat de lumină - Dannion Brinkley & Paul Perry

Detalii din cartea „Salvat de lumină”

În anul 1975, Dannion Brinkley a fost lovit de un trăsnet și a murit. Când s-a trezit la morgă, 28 de minute mai târziu, totul era diferit pentru el. În acest interval de timp el a vizitat lumea de dincolo, s-a întâlnit cu 13 îngeri și a primit 117 revelații referitoare la viitorul umanității. De atunci, 100 din aceste revelații s-au împlinit deja.

În cartea Salvat de lumină, disponibilă acum pentru prima oară pe piața românească, Brinkley ne împărtășește uimitoarea sa poveste, ne revelează adevărul legat de lumea de dincolo și ne învață cum ar trebui să ne trăim viața.

Cartea Salvat de lumină este relatarea cea mai detaliată și mai ieșită din comun a unei experiențe în apropierea morții din câte am citit vreodată.

Dannion Brinkley ne oferă în ea o viziune amănunțită referitoare la viața din lumea de dincolo, dar mai ales la modul în care ar trebui să ne trăim viața în această dimensiune fizică. Imposibil de trecut cu vederea, povestea lui Brinkley reprezintă un tribut adus spiritului uman.

Dr. Melvin Morse, autorul cărții Transformat de lumină

Cuprinsul cărții „Salvat de lumină”

  • Cuvânt înainte ... 9
  • Introducere ... 31
  • CAPITOLUL 1 - Prima dată când am murit ... 37
  • CAPITOLUL 2 - Tunelul către eternitate ... 43
  • CAPITOLUL 3 - „A murit” ... 59
  • CAPITOLUL 4 - Orașul de Cristal ... 61
  • CAPITOLUL 5 - Fișetele cunoașterii ... 67
  • CAPITOLUL 6 - Întoarcerea ... 91
  • CAPITOLUL 7 - Acasă ... 103
  • CAPITOLUL 8 - Grația ... 115
  • CAPITOLUL 9 - O nouă viziune asupra vieții ... 127
  • CAPITOLUL 10 - Cei la fel ca mine ... 137
  • CAPITOLUL 11 - Puterile speciale ... 161
  • CAPITOLUL 12 - Reconstrucția ... 179
  • CAPITOLUL 13 - Atacul de cord ... 191
  • CAPITOLUL 14 - A doua oară când am murit ... 203
  • CAPITOLUL 15 - Va urma ... 215

Fragmente din cartea „Salvat de lumină”

Am privit în partea dreaptă și am văzut o formă argintie care a apărut treptat, la fel ca o siluetă care iese din ceață. În timp ce se apropia, am simțit o iubire cum nu am mai trăit vreodată, care includea toate nuanțele pe care le acoperă de regulă acest cuvânt. Parcă mi-aș fi văzut simultan iubita, mama și cel mai bun prieten și aș fi trăit sentimentul de iubire multiplicat de o mie de ori. Când Ființa de Lumină s-a apropiat și mai mult de mine, sentimentul de iubire s-a intensificat, până când a devenit aproape prea plăcut pentru a-l putea suporta. Aveam senzația că deveneam din ce în ce mai puțin dens, ca și cum aș fi slăbit pe loc 15-20 de kilograme. Am lăsat mult în urmă povara corpului meu fizic, iar acum eram doar un spirit eliberat.

Mi-am privit mâna. Era translucidă, sclipea și se mișca într-o manieră fluidă, la fel ca apa oceanului. Mi-am privit apoi pieptul. Şi acesta era translucid și curgător, la fel ca o bucată de mătase care flutura în vânt.

Ființa de Lumină se afla chiar în fața mea. În timp ce îi priveam esența, am văzut prisme colorate, de parcă ar fi fost alcătuită din mii de diamante minuscule care sclipeau în culorile curcubeului.

M-am uitat apoi în jurul meu. Sub noi se aflau alte ființe, care arătau la fel ca mine. Păreau rătăcite și aveau o frecvență de vibrație mult mai lentă decât a mea. În timp ce le priveam, am observat că frecvența mea de vibrație și-a încetinit la rândul ei viteza. Acest lucru mi-a cauzat o senzație de neplăcere, așa că mi-am mutat privirea de la ele.

Am privit atunci deasupra mea. Şi aici se aflau mai multe ființe, care străluceau mai puternic decât mine. Am simțit și de această dată un disconfort, întrucât am început să vibrez imediat mai rapid decât puteam suporta. Mă simțeam de parcă aș fi băut prea multă cafea, după care am intrat într-o stare de trepidație. Mi-am mutat privirea și de la aceste ființe și m-am uitat în fața mea, la Ființa de Lumină, care se afla acum chiar lângă mine. În prezența ei m-am simțit confortabil. Avea ceva familiar, care mă făcea să cred că a simțit toate senzațiile trăite de mine încă de când m-am născut pe pământ și până când am fost lovit de trăsnet. Privind-o, am trăit sentimentul că nimeni nu m-ar fi putut iubi vreodată mai mult decât ea și că nimeni nu ar fi putut da vreodată dovadă de mai multă simpatie, empatie, încurajare și compasiune lipsită de prejudecăți față de mine ca această Ființă.

Deși mă voi referi la această Ființă de Lumină ca la o persoană de gen masculin, realitatea este că nu am remarcat să aibă vreun gen, fie el masculin sau feminin. De atunci, am revăzut de multe ori scenele pe care le-am trăit atunci în mintea mea și trebuie să mărturisesc că niciuna din aceste Ființe de Lumină nu avea gen; doar o putere foarte mare.

Ființa m-a absorbit în lumina ei, iar eu am început să îmi revăd întreaga viață, toate evenimentele care mi s-au întâmplat vreodată, inclusiv ceea ce am simțit în timpul lor. Era ca și cum s-ar fi rupt un baraj și toate amintirile pe care le-am trăit vreodată au năvălit în mintea mea.

Această recapitulare a vieții mele nu s-a dovedit deloc plăcută. De la început și până la sfârșit, a trebuit să recunosc deschis trista realitate că am fost o persoană foarte agresivă, egocentrică și rea.

Singura lume care avea sens pentru mine în acea perioadă era cea din timpul somnului. Dacă lumea din timpul stărilor mele de veghe era complet „incoerentă” pentru mine, după cum s-a exprimat un medic, cea din timpul viselor era perfect coerentă. Ori de câte ori adormeam, mă trezeam înapoi în Orașul de Cristal și eram antrenat să fac numeroasele lucruri pe care mi le-a solicitat ultima viziune. Printre altele, eram învățat să înțeleg în ce constau circuitele electronice și cum pot recunoaște componentele necesare pentru a confecționa patul special din centrul pe care urma să îl construiesc.

Aceste vise au continuat timp de câteva ore zilnic, cel puțin 20 de zile la rând. Din punctul meu de vedere, erau absolut minunate. Lumea din timpul stării de veghe mi se părea dureroasă și iritantă, dar în cea din timpul somnului nu simțeam altceva decât libertate, cunoaștere și pasiune. Când eram treaz, oamenii din jurul meu păreau să nu aștepte altceva decât să mor. În mod paradoxal, atunci când dormeam, ființele din visele mele mă învățau cum să trăiesc o viată rodnică.

Atunci când spun că oamenii din spital nu așteptau altceva decât să mor, nu doresc să fiu cinic. Pur și simplu nimeni nu se aștepta ca eu să supraviețuiesc, considerându-mă un fel de mister medical.

Oamenii de știință sunt de acord la ora actuală că experiențele în apropierea morții nu sunt vise. Visele apar numai în cazul oamenilor adormiți și lor le corespund anumite unde cerebrale specifice. Oricum, afirmația medicului l-a deranjat pe omul nostru, care cunoștea perfect diferența dintre vise și realitate. Experiența lui a fost reală, și abia acum i se confirma acest lucru, în această sală în care era înconjurat de alți oameni la fel ca el.

Am ascultat de asemenea relatările multor asistente medicale. Deși medicii tind să ignore experiențele în apropierea morții, asistentele îi ascultă cu mult mai multă atenție pe pacienți și se folosesc de experiențele acestora pentru a-i ajuta să se vindece.

Am lăsat mâna femeii și i-am povestit ce am văzut. Ochii ei s-au umezit imediat și mi-a spus că așa era: mama ei era bolnavă de cancer. Desigur că era îngrijorată și trăise multe nopți precum cea descrisă de mine, în care a discutat cu mama ei despre viitor.

Am ales apoi alte cinci persoane cărora le-am spus diferite lucruri, inclusiv unde locuiau, ce tip de mașină aveau, cine erau prietenii lor, care era situația lor financiară și cu ce probleme se confruntau.

Oamenii au reacționat diferit în timp ce mă uitam la „filmele” lor. Un cuplu a făcut ochii mari și cei doi și-au dus mâinile la gură. Un bărbat mi-a spus furios să mă opresc. Altul dorea să audă mai multe, în timp ce o femeie a roșit și mi-a spus că se simțea de parcă ar fi goală în fața mea.

În cele din urmă, Moody s-a convins că asista la un fenomen cu totul neobișnuit. Niciunul dintre noi nu am înțeles însă cum funcționa acest mecanism, lucru dificil îndeosebi pentru mine, întrucât eu eram cel care trebuia să trăiască cu aceste capacități.

Ființa de Lumină mi-a explicat însă că trebuia să îi iert dacă doream să evoluez pe un nivel spiritual mai înalt. În caz contrar, aș fi rămas blocat pe cel actual.

Ce puteam face? Pe lângă progresul spiritual, aceste mici supărări terestre par mărunte și triviale. Am simțit cum iertarea și smerenia îmi inundă inima. Abia atunci am început să urcăm.

Ființa de Lumină vibra puternic. Cu cât ne înălțam mai mult, cu atât mai intensă devenea vibrația sa, iar sunetul pe care îl emana devenea din ce în ce mai ascuțit. Am trecut prin câmpuri dense de energie care și-au schimbat culoarea de la un albastru foarte închis la un bleu deschis, după care ne-am oprit. În acest moment, Ființa de Lumină și-a redus puțin frecvența de vibrație și am început să ne deplasăm înainte (nu în sus). La fel ca în cazul primei experiențe, am zburat pe deasupra unui lanț de munți maiestuoși, după care am aterizat pe un platou.

Pe acesta se afla o clădire masivă care arăta ca o seră. Era construită din panouri mari de sticlă umplute cu un lichid în toate culorile curcubeului.

Când am trecut prin sticlă, am trecut implicit prin aceste culori, care aveau substanță și pe care le-am simțit ca pe un fel de ceață.

În interior se aflau patru rânduri de flori, unele mai frumoase decât celelalte. Toate aveau petale în formă de cupă și consistența mătăsii. Florile aveau toate culorile imaginabile și erau acoperite cu rouă de culoarea ambrei.

Printre aceste flori se plimbau ființe spirituale care purtau robe argintii. Nu erau Ființe de Lumină, ci oameni la fel ca mine, dar care străluceau. Se plimbau printre rândurile de flori și emanau un fel de putere care făcea ca lumina colorată a florilor să devină mai intensă. Ea emana din flori sub forma unor raze și ajungea la panourile de sticlă, pe care le încărca cu acele nuanțe ale curcubeului pe care le văzusem mai devreme. Mă simțeam de parcă încăperea ar fi fost înconjurată de zece mii de prisme colorate de lumină.

Acest mediu mi s-a părut extrem de relaxant. Culorile și frumusețea mediului se combinau perfect cu zumzetul emis de Ființa de Lumină, eliminând orice urmă de stres din ființa mea. Îmi amintesc că m-am gândit: „Iată-mă aici, fie mort, fie pe moarte, dar simțindu-mă cât se poate de bine.”

Ființa de Lumină s-a apropiat de mine.

- Acesta este sentimentul pe care ar trebui să îl creezi în interiorul centrelor terapeutice, mi-a spus ea. Prin crearea energiilor și tonalităților potrivite, îi poți ajuta pe oameni să se simtă exact așa cum te simți tu acum.

Am devenit conștient de mirosul florilor. În timp ce îl inspiram, am auzit o incantație care rezona în întreaga clădire: A-L-L-A-H-O-M, A-L-L-A-H-O-M.

Spune-ți opinia

Notă: Codul HTML este citit ca și text!
    Rău           Bun

  • 19,00 LEI
  • 17,00 LEI

Etichete: Viața, după, moarte, Viața după moarte, Salvat, lumină, Dannion, Brinkley, Paul, Perry, Salvat de lumină - Dannion Brinkley & Paul Perry