Transmisiunile seminției stelare - Ken Carey

TRANSMISIUNILE SEMINŢIEI STELARE

...Vrei să știi mai multe lucruri despre extratereștri? Vrei o definiție a îngerilor? Suntem voi înșivă, suntem tu însuți, în trecutul și viitorul îndepărtat. Suntem tu, așa cum ai fost, cum ai putea fi și cum ești, de fapt, dacă nu ai fi căzut din starea originară, de grație.

KEN CAREY
TRANSMISIUNILE SEMINŢIEI STELARE
FUNDAŢIA ALTERNATIVĂ

DEDICAŢIE

Această carte este dedicată Vieții conștiente în totalitatea ei, cu deosebită recunoștință față de acel aspect al Vieții pe care mulți au ajuns să-l numească "Spiritul pădurii Greenwood". Aduc mulțumirile mele profunde acelor copaci tandri, ale căror ramuri încărcate de zăpadă s-au aplecat protector peste drumul din pădurea noastră oferind autorului unsprezece zile minunate de liniște și comuniune.

INTRODUCERE la ediția în limba română

Odată cu achiziționarea limbajului, o arie vastă a percepției este neglijată. Copilul ajunge repede să creadă că, dacă pentru un lucru nu există un cuvânt, acel lucru nu există. Afluxul de informație senzorială, ce nu mai este susținută prin cuvinte, va fi marginalizat până când, în cele din urmă, copilul acceptă punctul de vedere cultural cu toate prejudecățile și presupunerile sale subiacente. În acest proces, ceva prețios se pierde.

Binefacerile limbajului sunt evidente. Fără acesta, fiecare generație nouă ar repeta greșelile și s-ar lipsi de învățăturile trecutului. Fără acesta, umanitatea nu ar putea avansa. Dar perspectiva noastră și asupra lumii noastre, așa cum ne parvine prin limbaj, nu este decât o așchie neînsemnată din realitatea multidimensională pe care o populăm.
Această realitate mai cuprinzătoare m-a fascinat din copilărie. Nu am rămas niciodată fără cel puțin o minimă conștiență a sa, iar de-a lungul anilor au existat mereu acele momente însolite când mintea mea se destindea într-o formă de percepere care mă aducea întru-totul în straniul și curiosul său tărâm. Adeseori, această percepere se ivea pentru a mă ajuta să stabilesc o legătură cu o plantă sau cu un animal, mult mai profundă decât cele pe care le-am găsit ca fiind posibile atunci când priveam lucrurile dintr-o perspectivă culturală. Cu toate că mintea mea, condiționată de limbaj, obișnuia să-și aducă aminte, mai târziu, că aceste incidente avuseseră loc, rareori îmi aminteam câte ceva din conținutul lor sau din detalii, dat fiind că experiențele mele erau nonverbale.

De-abia într-o zi din iarna lui 1978 am făcut prima încercare de a verbaliza ceea ce trăisem în timpul uneia dintre aceste stări. Fiind țintuit la pat de o răceala cu febră, gândurile mele alunecaseră într-o tăcere calmă, meditativă. Clipele răzlețe se îngemănau, contopindu-se în una singură. Deosebirile dintre înlăuntru și înafară începeau să se dizolve. La un nivel dincolo de cuvinte, dincolo de spuma de suprafață a evenimentelor trecătoare, la un nivel din profunzimile oceanului ființării, m-am resimțit ca fiind energie, iar corpul meu, ca o îngemănare de soare și țărână.

Era aceasta, conștiența celor nou-născuți și celor foarte tineri? Tot ce-mi atingea simțurile, fiecare nuanță de sunet și lumină, fiecare obiect din încăpere îl simțeam la fel de aproape ca plămânii prin care respiram, la fel de inseparabil, la fel de intim. Intuițiile nu veneau ca niște străfulgerări, ci ca lucruri dintotdeauna știute, adevăruri atât de evidente, încât era greu de crezut că le-aș fi putut uita. Ar putea fi exprimată, articulată, înregistrată și transmisă în cuvinte această conștiință?

Limbajul nu face decât să limiteze percepția, atunci când termenii săi sunt prea luați în serios. Într-o abordare mai relaxată, încercarea de a găsi cuvinte, pentru a ne înregistra impresiile, ne poate ajuta să percepem mai deplin. Verbalizarea acestei conștiențe, mă obliga să-mi clarific trăirea avută. Dar însăși natura ei părea să sfideze orice definire. A o transpune în caracteristicile simbolice pe niște foi de hârtie s-ar fi asemănat cu încercarea de a trece un râu printr-o clepsidră. Însăși imposibilitatea sarcinii mi-a stârnit interesul. Am pus o bandă nouă în mașina de scris.

De-a lungul celor 11 zile care au urmat am scris această, prima mea carte, Transmisiunile seminției stelare, pe care am acum marea plăcere să o prezint cititorilor români. Am scris această carte, precum și volumele ulterioare ce o însoțesc, pentru a mă ajuta să-mi reamintesc ceea ce adesea uit: faptul că sălășluiesc într-o lume mult mai bogată și mai complexă, mult mai viguroasă și mai frumoasă decât cea suprapusă prin interpretările unei specii a cărei conștiințe mai are cale lungă până să-și atingă întregul potențial.
În timp ce tehnologia noastră ne-a dus pe Lună, gândirea ne-a rămas încețoșată de presupuneri formate într-o lume primitivă a vârfurilor de copac și a savanei. Limbajele noastre ne-au condiționat să vedem Pământul printr-un filtru al trecutului, o sticlă opacizată de dorințe și nevoi mamifere. Repetam erorile istoriei, uitând că istoria este doar o obișnuință și, ca orice obișnuință, poate fi schimbată.

Cele patru volume din seria Starseed (Seminția stelară) - care se încheie cu Mileniul al treilea - se combină într-o schiță preliminară asupra unei lucrări în desfășurare: o operă de artă biologică planetară ce urmează să devină conștientă de sine, într-un mod nou și fără precedent în istorie.

Trezirea deplină a pământului are nevoie de fiecare dintre noi: de firul de iarbă, de pescăruș, de norul trecător, de veveriță, de delfin, de stejar. Din punct de vedere spiritual, specia noastră nu este superioară nici uneia dintre acestea. Dar acest adevăr este greșit aplicat dacă ne face să trecem cu vederea potențialul nostru sau să subestimăm unicitatea. În bine sau rău, noi influențăm pământul mai mult decât orice altă specie. De cele mai multe ori, influența noastră istorică a fost distructivă. Supraviețuirea noastră, cât și supraviețuirea a nenumărate specii, atârnă acum de schimbările în conștiință care vor sfârși acest ciclu. Materialul Starseed (Seminția stelară) vizează obișnuințele perceptuale ce stau la baza comportamentului uman distructiv și a conștienței clipă de clipă care poate aduce influența noastră întru-totul în sfera creativității. Conștiența pe care am resimțit-o, în timp ce transcriam această carte, nu facea distincție între eu, tu și noi. Nu era capabilă să înțeleagă uzul nostru supraliteral al acestor termeni și părea să privească limbajul înrădăcinat în diviziunile atât de rigide ale sinelui ca fiind puțin mai bun decât flecăreala primatelor.

Oricare ar fi fost reușita mea în a exprima o conștiință atât de antitetică postulatelor implicite ale limbajului, ea nu ar fi fost posibilă fără ajutorul unor forme intermediare de inteligență. Cu timpul, am ajuns să le consider „ființe informaționale”. Ceea ce sunt ele cu adevărat nu poate fi etichetat cu atâta ușurință. Ele s-au descris ca fiind „condensări de conștiință” într-o mare a ființei universale, întrupări temporale ale unor calități eterne, mereu schimbătoare ca formă și conținut, și totuși consecvente în calitățile pe care le reprezintă. Prezentîndu-mi-se, au explicat:
Ființa eternă pe care o reprezentăm este capabilă să focalizeze atenția asupra mai multor lucruri deodată. Noi suntem acea atenție; personificăm interesul față de timp al eternității. Individualitatea noastră este definită de natura unică a spațiului în care pătrundem, dar inteligența noastră izvorăște dintr-o sursă comună, și rămînem unificați cu această sursă, în esență și spirit. Cu toate că individualitatea voastră umană este mai concretizată și se raportează la nivele materiale ale manifestării, ea nu are, în esență, nimic diferit. Diferența principală dintre noi este că voi ați uitat ființa singulară din străfundul vostru, pe când noi nu am uitat-o. Am venit să vă reamintim: ființele umane nu sunt entități izolate. Sunteți celule într-un întreg universal - celule de inteligență, acum adormite, dar având un circuit minte / creier conceput să reflecte gândurile spiritului creator al sursei vieții voastre. Pe măsură ce renunțați la credințele și convingerile fictive care vă stau în cale, aducerea aminte a acestor lucruri va reveni. Veți recunoaște gândurile eternității drept propriile voastre gânduri și veți activa particularități istoric latente ale proiectului uman. Veți vedea că mediul și creatura sunt inseparabile și că mediul nu se oprește la un ecosistem, ci se întinde pentru a include sistemul vostru stelar și fiecare galaxie plutind în marea universală.

Această explicație n-a lăsat aproape nici o îndoială în privința faptului că eram în contact cu o formă de inteligență mult mai avansată decât a mea. Auto-descrierea sa, precum și descrierea altora de felul său, nu se prea potrivea cu stereotipurile asociate în mod caracteristic îngerilor, dar, cu timpul, a devenit limpede că asta erau. Sferele lor primare de influență nefiind de pe acest pământ, putem la fel de bine să-i descriem ca forme de inteligență extraterestră.
Cei care au sesizat prezența unor asemenea ființe în momente distincte din viața lor, vor găsi această carte, fără îndoială, mai accesibilă decât cei care nu au avut asemenea experiențe. Speranța mea este că cititorii din ce-a de-a doua categorie vor reflecta, totuși, asupra acestui material, acceptându-i originea declarată ca o ipoteză de lucru și vor amâna - în maniera științei obiective - concluziile până când subiectul va fi explorat mai profund.

Informația conținută în capitolele care urmează ne ajută să ne privim pe noi înșine și lumea noastră din perspective pe care puțini dintre noi le-au luat în considerare. Ea schițează portretul unei umanități găsindu-și acum echilibrul, în pragul unui salt pentru care evoluția s-a pregătit timp îndelungat. La nivel colectiv, acest salt încă ne stă înainte. La nivel individual, el începe din clipa în care ne ridicăm ochii deasupra diviziunilor iluzorii ale istoriei. Deosebirile dintre sine și celălalt, pe care odinioară le luam drept ziduri impenetrabile, se revelează atunci ca niște valuri diafane ce permit trecerea în ambele direcții, iar noi ne vedem reflectați în tot ceea ce ne întâmpină privirea.
Această sferă albastră și albă, plutind atât de vie prin spațiu, este, la urma urmelor, un loc de o intensă intimitate. Ritmurile sale pulsează în trupurile noastre, în grădinile noastre, în anotimpurile noastre. Pe măsură ce mințile și inimile i se acordează și ele, viziunea ni se limpezește; vedem lumea cu ochi noi. Plantele aranjează moleculele în tipare inspirate de lumina stelei noastre celei mai apropiate. Oceanele se înalță să salute Luna. O biosferă se joacă în variațiuni nesfârșite, amestecând țărâna și soarele, timpul și eternitatea, balansând materia și spiritul, în vieți fără număr.

Evoluția se îndreaptă către echilibru, atât în „conștiință” cât și în formă.
Natura este o vastă rețea de inteligență întrețesută. Aceste volume din seria Starseed (Seminția Stelară) se adresează capacității noastre înnăscute, deși latentă istoric, de a o accede. Ele reprezintă o traducere timpurie a gândului care circulă într-un câmp de conștientă unificată ce s-a strecurat ca un freamăt îndelung prin biologia pamântului. Ele ne îngăduie o privire fugară asupra viitorului omenirii și sugerează opțiunile ce ne vor putea duce într-acolo. Dar, înainte de toate, ele celebrează natura extraordinară a multor lucruri pe care le-am considerat de la sine înțelese: cerurile din florile noastre de câmp și universurile din fiecare fir de nisip.

Ken Carey

Numele dvs.:


Opinia dvs.: Notă: HTML-ul nu este procesat!

Notă: Nesatisfăcător            Excelent

Scrieți codul de siguranță afișat: