Pentru comenzi mai mari de 200 lei, transportul prin Poșta Română este GRATUIT!
Comenzi telefonice de luni până vineri între orele 9-17 la nr. 0357.428.176 sau 0741.602.356

Miracolul conștientizării - Introducere în practica meditației

-6% Miracolul conștientizării - Introducere în practica meditației

Disciplina esențială

 

          Ieri Allen a venit în vizită cu fiul său Joey. Joey a crescut atât de repede! Are deja șapte ani și vorbește fluent în franceză și în engleză. Folosește chiar puține expresii argotice pe care le-a prins de pe stradă. Creșterea copiilor aici este foarte diferită de felul în care noi ne creștem copiii acasă. Aici părinții cred că „libertatea este necesară pentru dezvoltarea unui copil”. În timpul celor două ore în care Allen și eu discutam, Allen a trebuit să stea cu ochii pe Joey. Acesta se juca, sporovăia și ne întrerupea, făcând imposibilă o conversație adevărată. Eu i-am dat mai multe cărți ilustrate pentru copii, dar s-a uitat puțin la ele și le-a aruncat deoparte, întrerupându-ne din nou discuția. Joey avea permanent nevoie de atenția celor mari.

          Mai târziu, Joey și-a pus haina și a ieșit afară să se joace cu un copil din vecini. L-am întrebat pe Allen: „Ți se pare ușoară viața de familie?” Allen nu mi-a răspuns direct. Mi-a spus că, în ultimele câteva săptămâni, de când se născuse Ana, el era capabil să doarmă oricât de mult. În timpul nopții, Sue îl trezește – fiindcă este și ea obosită - și îi cere să vadă dacă Ana respiră normal. „Mă scol și mă uit la copil, iar apoi mă întorc și adorm din nou. Uneori ritualul se petrece de două sau trei ori pe noapte”.

          „E mai ușoară viața de familie decât cea de burlac?”, l-am întrebat eu. Allen nu mi-a răspuns direct. Dar am înțeles. I-am pus o altă întrebare: „Mulți spun că, dacă ai o familie, te simți mai puțin singur și ești mai în siguranță. Este adevărat?” Allen a dat din cap aprobator și a mormăit ceva cu voce joasă. Dar eu am înțeles.

          Apoi Allen a spus: „Am descoperit o cale de a avea mai mult timp. În trecut, obișnuiam să consider că timpul meu era împărțit în mai multe părți. O parte o rezervam pentru Joey, altă parte era pentru Sue, altă parte însemna ajutorul pentru creșterea Anei și alta pentru treburile casei. Timpul care mai rămânea socoteam că este al meu. Puteam să citesc, să scriu, să fac cercetări, să merg la plimbare”.

          „Dar acum, încerc să nu îmi mai împart timpul. Consider că timpul petrecut cu Joey și cu Sue este tot timpul meu. Când îl ajut pe Joey să-și facă temele, încerc să găsesc căi de a vedea timpul lui ca fiind propriul meu timp. Parcurgem lecția împreună, îi împărtășesc prezența și caut să fiu interesat de ceea ce facem în acel timp. Timpul rezervat lui devine timpul meu. Același lucru se întâmplă în cazul lui Sue. Cel mai remarcabil lucru este că acum am un timp nelimitat pentru mine însumi!”

          Allen zâmbea în timp ce vorbea. Eram surprins. Știam că Allen nu învățase asta din lectura vreunei cărți. Era ceva ce descoperise el însuși în viața lui de zi cu zi.

 

Spălatul vaselor de dragul spălării vasele

 

          Cu treizeci de ani în urmă, când era încă un novice la Pagoda Tu Hieu, îmi era greu să consider că spălatul vaselor era o sarcină plăcută. În timpul sezonului ploios, când toți călugării se întorceau la mănăstire, doi novici găteau și spălau vasele pentru mai mult de o sută de călugări, uneori. Nu exista săpun sau detergent. Aveam doar cenușă, tărâțe de orez și de cocos și asta era totul. Curățarea unei grămezi de farfurii era o sarcină dificilă, mai ales iarna, când apa era aproape înghețată. Atunci trebuia să încălzim un vas mare cu apă înainte de a ne apuca să spălăm toate vasele. În zilele noastre, avem bucătării echipate cu detergent lichid, bureți speciali pentru spălat și chiar apă caldă curentă, ceea ce face ca lucrurile să fie mult mai ușoare și mai plăcute. Acum este mai ușor să te bucuri de spălatul vaselor. Oricine le poate spăla repede, după care se poate așeza să savureze o ceașcă de cafea. Pot să mă gândesc la o mașină de spălat rufe, deși eu îmi spăl lucrurile mele manual, dar o mașină de spălat vase ar fi puțin cam prea mult!

          În timp ce spălăm vasele, ar trebui să doar să spălăm vasele, ceea ce înseamnă că ar trebui să conștientizăm deplin faptul că spălăm vasele. La prima vedere, ar putea să pară ceva prostesc. De ce să dai atât de multă importanță unui lucru mărunt? Dar aici este esența. Faptul că stau și spăl acele farfurii și vase este o realitate minunată. Sunt pe deplin eu însumi, urmărindu-mi respirația, conștient de prezența mea, de gândurile și acțiunile mele. Nu mai pot să fiu aruncat la întâmplare ca o sticlă dusă de valuri de colo acolo.

 

Ceașca din mâini

 

          În Statele Unite, am un prieten apropiat care se numește Jim Forest. Când l-am întâlnit prima dată, cu opt ani în urmă, el lucra la Frăția Catolică pentru Pace. Iarna trecută, Jim a venit în vizită. De obicei, eu spăl vasele după terminarea mesei de seară. Într-o seară, Jim m-a întrebat dacă putea să spele el vasele. Eu i-am spus: „Te rog, însă dacă speli vasele, trebuie să știu cum să le speli”. Există două moduri de a spăla vasele. Primul este să speli vasele pentru a avea farfurii și vase curate și al doilea este să speli vasele pentru plăcerea de a spăla vasele”. Jim a fost încântat și a spus: „Eu aleg al doilea mod – să spăl vasele pentru plăcerea de a spăla vasele”. Din acel moment, Jim știa cum să spele vasele. I-am transferat lui „responsabilitatea” pentru întreaga săptămână.

          Dacă în timp ce spălăm vasele, ne gândim doar la ceașca de ceai care ne așteaptă, grăbindu-ne să terminăm vasele ca și cum ar fi ceva plictisitor, atunci nu „spălăm vasele pentru plăcerea de a spăla vasele”. Ba mai mult, nu suntem vii în timp ce spălăm vasele. De fapt, suntem complet incapabili să înțelegem miracolul vieții în timp ce stăm în fața chiuvetei pline cu vase. Dacă nu putem spăla vasele, sunt șanse să nu putem nici să ne bem ceaiul. În timp ce bem ceașca de ceai, vom fi cu gândul la alte lucruri, abia conștientizând ceașca pe care o ținem în mâini. Astfel suntem „sorbiți„ de viitor și nu mai suntem capabili să trăim cu adevărat o clipă din viața noastră.

 

Să mâncăm o mandarină

 

          Îmi amintesc că, în urmă cu mai mulți ani, când Jim și cu mine călătoream pentru prima dată împreună în Statele Unite, ne-am așezat sub un copac și am împărțit o mandarină. El a început să vorbească despre ce urma să facem în viitor. De câte ori ne gândeam la un proiect ce părea atractiv sau inspirator, Jim se cufunda atât de mult în el, încât uita pur și simplu ce făcea în acel moment. A băgat o bucată de mandarină în gură și, înainte de a începe să o mestece, avea pregătită o altă felie pe care să o introducă în gură. Aproape că nu conștientiza că mănâncă o mandarină. I-am spus: „Trebuie să mănânci bucata de mandarină pe care o ai deja în gură”. Jim a fost surprins să conștientizeze ceea ce făcea.

          Era ca și cum nu ar fi mâncat deloc mandarina. Dacă mânca ceva, „mânca” planurile sale de viitor.

          O mandarină are felii. Dacă putem mânca doar o felie, putem probabil să mâncăm întreaga mandarină. Dar dacă nu putem mânca o singură felie, nu putem mânca mandarina. Jim a înțeles. A lăsat încet mâinile în jos și apoi și-a focalizat atenția asupra feliei pe care o avea deja în gură. A mestecat-o complet înainte de a lua o altă felie.

          Mai târziu, când Jim a fost întemnițat pentru activități împotriva războiului, eu eram îngrijorat de modul în care va suportă detenția și i-am trimis o scrisoare foarte scurtă: „Îți mai amintești mandarina pe care am împărțit-o când eram împreună? Detenția ta este ca o mandarină. Mănânc-o și fii una cu ea. Mâine nu va mai fi”.

 

 

Disciplina esențială

 

          Cu mai mult de treizeci de ani în urmă, când am intrat pentru prima dată în mănăstire, călugării mi-au dat o cărticică intitulată: „Disciplina esențială pentru fiecare zi”, scrisă de călugărul buddist Doc The de la pagoda Bao Son, și mi-au spus să o învăț pe dinafară. Era o carte subțire. Nu avea mai mult de 40 de pagini, dar cuprindea toate gândurile pe care Doc The le folosea pentru a-și trezi mintea și pentru a și-o păstra treazp în timp ce îndeplinea orice sarcină. Când se trezea dimineața, primul său gând era: „Tocmai m-am trezit. Sper ca fiecare persoană să atingă conștientizarea deplină și să vadă foarte limpede”. Când se spăla pe mâini, își folosea gândurile pentru a intra în starea de conștientizare: „În timp ce-mi spăl mâinile, sper ca fiecare persoană să aibă mâinile curate pentru a primi realitatea”. Cartea era alcătuită în întregime din astfel de propoziții. Scopul lor era să-l ajute pe practicantul începător să preia controlul propriei conștiințe. Maestrul Zen Doc The ne-a ajutat pe noi toți novicii să practicăm, într-un mod relativ ușor, învățăturile din Sutra Conștientizării. De fiecare dată când ne îmbrăcăm sutana, spălăm vasele, ne ducem la baie, strângem patul, cărăm găleți cu apă sau ne spălăm pe dinți, putem folosi unul din gândurile din carte pentru a conștientiza deplin ceea ce facem.

      Sutra Conștientizării[1] spune: „Când merge, practicantul trebuie să fie conștient că merge. Când este așezat, trebuie să conștientizeze că e așezat. Când stă întins, trebuie să conștientizeze că stă întins … Indiferent de poziția corpului, practicantul trebuie să fie conștient de acea poziție. Făcând asta, practicantul trăiește direct și constant conștientizarea corpului său …” Conștientizarea pozițiilor corpului nu este totuși suficientă. Noi trebuie să conștientizăm fiecare respirație, fiecare mișcare, fiecare gând, fiecare senzație sau sentiment, tot ce are relație cu ființa noastră.

          Dar care este scopul învățăturilor din această Sutra? Unde trăim pentru a avea timp să practicăm o asemenea conștientizare? Dacă ne petrecem toată ziua practicând conștientizarea, cum vom mai avea destul timp să facem tot ce trebuie făcut pentru a schimba și pentru a construi o societate alternativă? Cum reușește Allen să lucreze, să-l ajute pe Joey la lecții, să ducă la spălat scutecele Anei și să practice conștientizarea în același timp?


[1] În Sutre, Buddha ne învață de obicei că trebuie să ne folosim propria respirație pentru a dobândi Concentrarea. Sutra care vorbește despre folosirea respirației pentru menținerea conștientizării este Anapanasati Sutra. Această Sutra a fost tradusă și comentată de maestrui Zen vietnamez Khuong Tang Hoi, originar din regiunea Asiei Centrale, pe la începutul secolului III î. Hr. Anapana înseamnă respirație și sati înseamnă conștientizare. Tang Hoi a tradus Anapanasati prin „Păzirea minții”, adică Sutra privind folosirea respirației pentru menținerea conștientizării. Este a 118 Sutra din colecția Majhima Nikaya și ne învață 16 metode de a folosi respirația.

Spune-ți opinia

Notă: Codul HTML este citit ca și text!
    Rău           Bun

  • 18,00 LEI
  • 17,00 LEI