Scrisorile lui Thales din Argos

Scrisorile lui Thales - Către cei care au citit

Eu, Thales din Argos, ştiu că sufletul copilăriei din voi tânjeşte de dorul poveştii, de dorul adevărurilor eterne îmbrăcate în haina nepieritoarelor imagini, crainice în lumea voastră de aici, şi a limbii de toţi cunoscută ce se vorbeşte pe tărâmul unde creanga de aur se odihneşte în apele vieţii, limbă pe care aţi vorbit-o şi voi cândva fiecare şi de care sufletul copilăriei îşi aduce aminte cu drag tânjind după mândra-i aromă. Şi deşi mulţi dintre voi, pe dinafară, aţi trecut de vârsta poveştii, cel însetat de cunoaştere rămâne veşnic copilul cel fericit stă şi ascultă cu nesaţ şi însetat de cunoaştere şi frumos se simte mereu îmboldit dinăuntru, oricât de multe ori le-ar auzi, să spună ca în copilărie mereu: (mai spune odată, mai spune, şi, şi...)

E limba pe care voi oamenii acestui veac de sfârşit de mileniu aţi început s-o uitaţi, preocupaţi să vă însuşiţi limba tehnicii şi a ştiinţei materiale, limba adevărurilor prefăcute în mumii, dar pe care va trebui să vă străduiţi să o învăţaţi din nou de acum în forma ei limpezită şi nouă ca limbă a sufletului conştiinţei voastre ce se trezeşte acum şi se dezvoltă în voi: limba ştiinţei spirituale.

De aceea, ca impuls de pornire, legând vechi de nou, am trimis în anii când încleştarea cea mare sângera pământurile Răsăritului şi se apropia de voi, pe trimisul meu sub înfăţişarea unui călugăr tăcut, în cetatea pe care Galli (Galatti) a ridicat-o la voi pe Dunaris, pe Istru, ca să vă aducă aceste scrisori (precum odinioară pe Varllam şi Iosoaf) ca ele, tălmăcite apoi în limba voastră să ajungă la Tomis, poartă de intrare pe aceste meleaguri a înţelepciunii Eladei, iar de acolo, prin discipolul lui Asklepios, fiul lui Apollon, prin doctor, mai departe la voi toţi.

Ştiu că unii din voi le-au scris cu propria lor mână şi le citesc an de an, rând pe rând în săptămâna înălţimilor, seară de seară, iar alţii le-au îndrăgit că au ajuns a crede că ei înşişi le-au scris – şi-i bine aşa – căci orice adevăr devine în noi izvor de adevăr este al nostru al tuturor deopotrivă.

Iar Empedocle, cel de la începutul epocii voastre actuale a revenit printre voi sub înfăţişarea lui Faust, căutătorul de Eu, care sunteţi de fapt voi, fiecare, oamenii acestui veac de răscruce, ce luptă cu cele două feţe ale răului, străduindu-vă să ajungeţi şi să acţionaţi din Eu, din miezul veşnic, nealterat al fiinţei, ca să puteţi apoi răzbate în chip nou, în libertate deplină, din nou la tărâmul unde creanga de aur se oglindeşte în apele vieţii şi unde se vorbeşte limba cea vie de toţi înţeleasă, limba înţelegerii viitoare dintre oameni şi zei: limba Epocii Spirituale.

Cu binecuvântarea Dumnezeieştii iubiri care răscumpără, şi a Sfintei Înţelepciuni despre om, a Sfintei Sofia ce vesteşte în veacul nostru de sfârşit de mileniu revelarea cea mare, tuturor celor ce au citit, bucurie!

Thales din Argos

Cuprins

titlu capitol	nr. pagina
DISTRUGEREA ATLANTIDEI	1
A DOUA CUPĂ DE INIȚIERE	9
BALCHIS, REGINA SABBEI	13
ÎN GRĂDINA MAGDALEI	29
MARIA	41
AHAȘVER	49
LA PICIOARELE CRUCII	58
ÎNVIEREA LUI CHRISTOS	68
CĂTRE CEI CARE AU CITIT	78

Numele dvs.:


Opinia dvs.: Notă: HTML-ul nu este procesat!

Notă: Nesatisfăcător            Excelent

Scrieți codul de siguranță afișat: