Călătorie în interior - Stephan

În definitiv această carte se vrea o sinteză a unei experienţe personale, a unei încarnări dedicate descoperirii unei alte părţi a existenţei, cea invizibilă, dar perceptibilă, cognoscibilă şi manevrabilă. Această cercetare a plecat de la un fel de intuiţie, de bănuială şi dorinţă de mai bine, care în timp a devenit o obsesie, continuu argumentată şi care în definitiv se concretizează într-o idee simplă, în care, dincolo de ceea ce percepem senzorial, există şi alte dimensiuni de forme de manifestare ale vieţii, acestea identificându-se prin percepţii mai fine, prin ceea ce gândim, simţim, trăim, generăm ca reacţie continuă faţă de viaţă. Acest subtil e o masă de energie virgină, nouă, la îndemâna oricui, gata oricând să împlinească tot ceea ce reuşim să stabilim sau stabilizăm în noi ca intenţie sau ideal.

În tot acest, drum, periplu, călătorie, am fost călăuzit de fel şi fel de forme de existenţă invizibile, am întâlnit fel şi fel de oameni dincolo de orice aşteptări, fiinţe care m-au ajutat la un mod dincolo de apreciere, dincolo de posibilitatea simplă de a le mulţumi acum în cuvinte. Efectiv existenţa s-a demonstrat plină de capodopere ale fiinţei umane, de genii în fel şi fel de domenii, de oameni care mi-au demonstrat dincolo de orice posibilitate de îndoială că există iubire, că merită să trăieşti, că merită mai presus de toate să fii fericit ca simplă şi unică acţiune. Acestora, aparent atât de banali, atât de obişnuiţi şi normali, dar cu o forţă interioară uimitoare, simt nevoia să le mulţumesc din toata fiinţa mea şi să-i asigur de toată dragostea şi respectul cuvenit (mai mult decât din partea mea, din partea întregului Univers care îi iubeşte fără nici cea mai mica urmă de judecată, de acuzaţie şi care în întreaga sa binecuvântare, îşi doreşte ca şi noi sa încetam orice acuzaţie la adresa personală – a tuturor de altfel – şi să lăsam pur şi simplu fericirea să se exprime prin fiecare din noi, într-o apreciere continuă).

Prima condiţie în paradis este să fii fericit, de fericirea ta depinde fericirea tuturor. Paradisul există în clipa în care îţi poţi răspunde la o întrebare simplă: eşti de acord cu lumea în care te afli? Când răspunsul tău va fi afirmativ, deja participi la continuarea unei realităţi fascinante care deja există, care continuă prin fiecare din noi. Participarea ta se rezumă la un minim efort de atenţie, admiraţie, sinceritate, bun simt – clipă din care totul devine evident un spectacol şi un miraj feeric al vieţii în care eşti inclus şi tu. [...]

[...] Răsfoieşte-o! Dacă tot ai pus mina pe ea, poate nu-i degeaba. E o carte despre nimic. Da, despre nimicul din mintea ta - a mea, despre golul din sufletul tău, şi alte mărunţişuri nesemnificative, cu care încerci să iţi umpli… existenţa. Oricum acest dialog şi continuarea lui, te va ajuta să-ţi faci ordine printre altele şi să recunoşti un punct de orientare si plecare: sinceritatea sau simplitatea, către normalitate sau natural.

În concluzie poţi vedea că tu eşti mintea ta, mult mai mult decât fizicul tău. De aceea şi nimicul. Abstract sau nu mintea este o formă nelimitată de energie creatoare sau magnetică, trăirea sau emoţia concentrează această energie şi rezultatele… trec şi vin altele, dacă nu te încăpăţânezi să le faci aceleaşi. Aici cartea te lasă în aer, în imponderabilitate. Oricum erai aici, chiar dacă nu voiai să vezi sau să recunoşti aceasta. Sănătate şi succes! Aşa ar trebui să se termine cartea, contrar tuturor aşteptărilor tale. Nu mai aştepta nimic, fă mişcare. Continuă să foloseşti ce eşti: energia… imaginaţiei tale… universale. Până la nelimitat e de ajuns să porneşti.

Aici sau acum ar trebui să apară volumul doi: „Întâlnire de gradul zero”. Despre: Mintea de maimuţă şi pasiunea ei pentru repetiţie şi inerţie. Mintea, care o consideri a ta, a fost luată în arendă sau în proprietate  de BORG şi…? O cultivă şi e transformată deja în minte colectivă. Mintea socială a devenit patronul minţii tale, despre care nici nu mai putem vorbi. A ta e falită. Nu ai nimic al tău, o idee a ta, o formă a ta, poate doar simţirea. Totul e raportat şi verificat, aprobat sau respins, de… mintea colectivă. Şi tu care credeai ca e mintea ta!! Prin urmare nimic din ce trăieşti, gândeşti, priveşti, nu este al tău. De aceea simţi golul sau teama. Norocul tău. Aşa nu-ţi vei mai găsi motive să te ataşezi de ele. Poţi deveni normal, tu însuţi. Reţine te rog un aspect: Universul este viu şi inteligent, receptiv si responsabil, dar nu are o formă. Poate doar principii sau legi de funcţionare. Energia capătă şi prinde formă întâi şi întâi în mintea ta. Gândul este prima formă de agregare a materiei universale. Sentimentul este manifestarea proformă şi o consecinţă a repetiţiei. Materia fizică este o confirmare sugestivă. Cu alte cuvinte: - Sănătate! Aminteşte-ţi să fii sincer şi simplu. Apropo, punct de plecare si revenire: Fericirea necondiţionată!… lasă treaba aia cu Iubirea necondiţionată. Aşa vei ajunge la vitalitate nelimitată, sau putere-plăcere… „Cînd puterea dragostei va învinge dragostea de putere”… ai ajuns.

Numele dvs.:


Opinia dvs.: Notă: HTML-ul nu este procesat!

Notă: Nesatisfăcător            Excelent

Scrieți codul de siguranță afișat: