ABC Astrologic 1: Semnificația Planetelor

Introducere

Astrologia i-a preocupat pe oameni dintotdeauna, dar, în trecut, ea a reprezentat un domeniu de cunoaștere rezervat marilor inițiați. Ca nume de referință, legate de cunoaștere a astrologiei, putem aminti pe Ptolemeu (cu lucrarea sa de referință Tetrabiblos), Hermes Trismegistos, Avicenna, în antichitate; Paracelsus, Nostradamus în Evul Mediu. Chiar și Kepler și Newton au studiat astrologia. De altfel, în trecut, marii astronomi erau, în același timp, și renumiți astrologi.
În prezent, astrologia se constituie ca un domeniu autonom de cunoaștere și cercetare a naturii, mai ales de când anumiți oameni de știință, care au intuit valoarea acesteia, au adus dovezi științifice în acest sens. Ne referim în special la lucrările cercetătoarei Lyly Kolisko care a pus în evidență în perioada 1920–1930, printr-o metodă simplă (o tehnică asemănătoare cu cromatografia pe hârtie) existența unor energii subtile cosmice (inflexiuni astrale) generatoare de anumite forme.

Utilitatea astrologiei

Spre exemplu, dacă în momentul nașterii unei persoane Mercur se află în zodia Berbecului, mintea acelui om va fi plină de inițiativă, dinamică, îndrăzneață, așa cum sunt energiile corespunzătoare zodiei Berbecului. Dar, dacă Mercur se află în zodia Săgetătorului, mintea lui se va orienta către a înțelege și a studia filosofia, iar dacă se află în Rac, va fi preocupată de emoții trăite, în prezent sau în trecut.

Scopul Astrologiei

Astrologia nu servește la „ghicirea” viitorului, nici nu-l ajută pe om să se sustragă de la consecințele faptelor sale. Ea îi conferă puterea de a-și înțelege destinul și de a acționa corect, revelându-i misiunea sa pe Pământ, eminamente evolutivă, așa cum i-a dat-o Creatorul.

Astrologia, necesită, pe lângă utilizarea logicii și a analizei, folosirea analogiilor intuiției și inducției.

Pornind de la fundamentul pe care îl oferă astronomia, astrologia poate să afle caracteristicile psihice ale ființei umane, având în poziția astrelor un ghid de excepție ce-i permite să exploreze universul interior al fiecărei ființe, putând aduna în plus date importante cu privire la implicarea ei în domeniile concrete ale existenței terestre (destinul). Astfel, astrologul poate vedea punctele forte sau pe cele vulnerabile nativului, existența sa în corelație cu semenii săi, trecutul și devenirea sa, putând sesiza perioadele marcante din cursul existenței.

În astrologie, ființa umană care se află pe Pământ este considerată drept un sistem de referință pentru mișcarea celorlalte planete. Vom aborda, în consecință, sistemul geocentric. De altfel Ptolemeu, când a susținut sistemul geocentric, a făcut-o tocmai din aceste considerente astrologice.

Sistemul solar se compune din Soarele însuși, dintr-o infinitate de pulberi, de meteoriți, micile planete, marile planete, sateliți, comete... Pornind de la Soare, ele se succed în felul următor: Soare, Mercur, Venus, Pământul (Luna), Marte (asteroizi, Ceres fiind cel mai important), Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto (cel mai puțin „stabil” din familie). Înaintașii au făcut mare caz de aceasta ordine naturala, dar, pentru ei, sistemul solar se oprea la ultima planeta cunoscuta pe atunci, Saturn. În acest ansamblu, Soarele, Pământul și Luna formează o sub-grupă de bază. „Soarele și Luna țes viața tuturor viețuitoarelor”, scria Paul Ptolemee, marele strămoș al astrologiei naturale.

ASTROLOGIA CONDIŢIONALISTĂ

Se numește astfel, pentru că ține cont de doctrina și de practica sa; tine cont atât de condițiile celeste cât și de cele terestre.

Soarele intră, de asemenea, în trio-ul de căpătâi, pentru că el este centrul dominant al întregului sistem și celalalt pol creator - activ al vieții pe Pământ, geneza noastră fiind legată de schimburile și legăturile acestui cuplu. În sfârșit, Luna își datorează, fără îndoială, privilegiul de a fi un satelit unic, de dimensiuni considerabile. Aceasta o face să fie ridicata de către astrologi la rangul de planeta - sora geamănă a Geei (Terra), fiind formata în același timp și același loc sau la densitatea de planetă - soața a Pământului (mica planetă venită de „aiurea” și captată de Pământ). În simbolistică, de obicei, întâi i se atribuie mama și apoi soția, dacă se comportă ca o mamă. Cuplul SOARE - LUNĂ prezintă multe caracteristici comune. Similitudinea diametrelor aparente, cele care permit eclipsa de Soare sau Luna; cea care intrigă astronomii pentru că ei nu vad motivul acestui fenomen (exceptând hazardul) și bucură pe simboliști care fac din această dovadă vizuală a mariajului perfect dintre activ și pasiv, rege și regină, aur și argint. În afară de aceasta, din punct de vedere al receptorului terestru (geocentric), în mișcarea lor aparentă, aceste două elemente nu sunt niciodată retrograde. Altfel spus, mișcarea lor aparenta pe Zodiac se produce întotdeauna în același sens.

Numele dvs.:


Opinia dvs.: Notă: HTML-ul nu este procesat!

Notă: Nesatisfăcător            Excelent

Scrieți codul de siguranță afișat: